Asemanari intre budism tibetan si crestinism ortodox

[Dalian]

În prealabil postat de florin.oltean75

"€œbotezul cu focul cunoasterii"

Asta-i din gnosticism, budism, iudaism, zoroastrism?
Au ce mama ereziilor mai propovăduies™ti si tu prin pustiu?

[florin.oltean75]

Asta-i din gnosticism, budism, iudaism, zoroastrism?
Au ce mama ereziilor mai propovăduiesti si tu prin pustiu?

“Sa nu-ti faci chip cioplit”

Duhul Sfant nu este doar Mangaietor, nu este doar in natura Iubirii,
ci in egala masura si in natura cunoasterii, in natura Adevarului, a limpezimii desavarsite.

Cunoasterea prin Duhul Sfant este una cu totul minunata,
pentru ca patrunde dincolo de orice chip; Dumnezeu se descopera pe Sine a fi
dincolo de orice proprietate, senzatie, semn si caracteristici.

Dumnezeirea nu poate fi cunoscuta in forme (vizuale, sonore, tactile..),
asa cum nici cerul nu poate fi experimentat privind norii ce il acopera.

Piatra de temelie pe care se sprijina intreaga arhitectura crestina (ca emergenta a iudaismului),are un profund caracter cognitiv.

Tusa cognitiva este mai evidenta decat cea a dragostei.

Dumnezeu doreste nespus sa fie cunoscut - si spune cum poate fi cunoscut profund - pe cale apofatica.

“Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!" / “Sa nu-ti faci chip cioplit”.

Extraordinar, Dumnezeu chiar din primele doua porunci reveleaza cunoasterea esentiala.

Chipul cioplit din afara este facut dupa asemanarea unui chip cioplit inlauntrul mintii.

Dumnezeu nu se aseamna si nici nu este cuprins in ciopliturile din afara,
sau in ciopliturile dinlauntru mintii.

Cognitia care transcende ciopliturile este o cognitie superioara,
este un alt mod la care functioneaza cunoasterea.

Numai atunci cand mintea se ridica la acest nivel poate sa-L cunoasca direct pe Dumnezeu,fara interpusi, intermediari, cioplituri.

Metaforic, mintea este “botezata cu focul cunoasterii”.

[florin.oltean75]

“Ridicarea la ceruri” nu este o miscare pe verticala


Ridicarea la ceruri nu este o miscare pe verticala,
O plutire inspre inaltul cerului,
ci o adancire a mintii in Dumnezeu,
“o ridicare” a intelegerii cu privire la toate experientele mundane.

Omul care traieste pe pamant, toate cele ce ii apar in fata ochilor, tot ceea ce aude, le intelege pamanteste,
Omul care traieste in ceruri, toate experientele sale le intelege dumnezeieste.

Ridicarea la ceruri este echivalenta cu o pogorare,
Pogorarea Duhului,
Caci ambele poarta acelasi inteles.

[florin.oltean75]

Relatia dintre intelect si Dumnezeu

Intelectul traseaza contururile,
Dumnezeu le umple cu substanta, le da culoare.

Daca nu desenam niciun contur,
Dumnezeu nu are ce sa umple.

[florin.oltean75]

Lupii in piei de oaie

Bunatatile acestei lumi 'proorocesc' inaintea mintii noastre binele,
cand, de fapt, in cele din urma, rup din noi si ne devoreaza.

[florin.oltean75]

Pe drumul Emausului

In budism este exersata o vigilenta speciala in relatie cu fenomenele inconjuratoare, si anume, vigilenta care suspecteaza fenomenele a fi o emanatie a Adevarului Ultim (Buddha Primordial).

Nu stim daca persoana cu care intram in vorba pe drumul Emausului este o persoana obisnuita sau, pur si simplu,
o manifestare vizibila a Adevarului Invizibil.

Reflexul, inclinatia noastra fireasca este aceea de considera fiintele si obiectele din jurul nostru ca fiind automat aspecte obisnuite ale realitatii.

Nu suspectam natura lor.

Desi noi stim foarte bine ca Adevarul are o anumita predilectie sa se manifeste sub forma celor neinsemnate, nebagate in seama.

Adevarului ii place sa se arate in cele mici.

Deci trebuie sa fim cu mare bagare de seama, caci cele din jurul nostru nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi.

[florin.oltean75]

Detasarea budista - instrainarea patristica

Toti zeii falsi, toti falsii profeti sunt demascati de rationamentul corect al impermanentei.

Statuile lor sunt zdrobite prin intelegerea schimbarii.

Iesim din lume, nu prin izolare fizica ci prin patrundere inteligibila, intelegand schimbarea, intelegand ca tot ceea ce vedem si experimentam, pur si simplu, este in natura schimbarii.

Ca tot ceea ce la um moment dat se aduna, mai devreme sau mai tarziu va fi imprastiat.

Ca tot ceea ce creste, la un moment dat va descreste.

Ca tot ceea ce pare ca acum avem, la un moment dat nu-l vom mai avea, inclusiv trupul nostru.

Intelegand schimbarea ne putem zdrobi toti idolii pe care ii faurim in propria noastra minte zi de zi, ceas de ceas.

Idolii nostri promit prosperitate, bunastare si securitate.

Ei imbraca nenumarate forme in mintea noastra, ii cioplim cu grija si asteptam binele pe care acestia il promit.

Intelegand schimbarea, intelegem ca lumea ne joaca tot timpul feste.

Lumea este o pacaleala interminabila.

Suntem pacaliti pentru ca ne incredem in inselatorie.

Cel ce intelege inselatoria nu mai poate fi pacalit.

Nu asteapta nimic bun de la lume, pentru ca lumea este o farsoare.

Asteptarea credula, nazuninta in binele promis de farsor se naruie
atunci cand omul priveste cu intelegere smecheria, minciuna.

Lumea este in natura schimbarii, Dumnezeu este neschimbator.