Postul negru

[vsovivivi]

Aşa te păcăleşte înţelepciunea acumulată prin experierea făcută fără sfinţenie: îţi dă faţa cea ipocrită ca bună şi interiorul crud şi arogant. Îţi deduce logica ta ateistă ca să te crezi sfinţior spunându-ţi subtil şi fără cuvinte, ca să crezi mai uşor, că păcătuind te cureţi de spurcăciune aşa ca aroganţii cruzi, naivi şi imbecili ca puii iadului crescuţi la sânu' raiului.

E ca în bancul ăla crud cu ursul şi iepuraşul care în mod civilizat mergeau să-şi facă treburile la groapa comună căci aşa luaseră decizia toate animalele ca să fie pădurea mai curată. Şi ursul îşi făcea treburile şi vine şi iepuraşul şi-şi făcea şi el treburile şi termină ursul şi-l întreabă pe iepuraş: Iepuraş îţi pică părul? Nu! răspunse acesta... la care ursul îl luă şi hârş hârş cu el la fund...

Deci e vorba de tipul ăsta de aroganţă muizatoare la puii de viperă crescuţi în sânul alintat ca să fie ei bogaţi spălaţi... te calcă în picioare şi se şterg cu tine.

Vai ţie bogatule spălat!.. că te-ai îmbogăţit de aroganţa exclusivistă a cruzimii făcătoare de păcate maxime în răutate!
Vei ajunge un credul imbecil ce se auto-alintă încântându-te cu măreţia ta de mincinos în trecut ca să minţi astăzi că eşti istovit de minciuna cobitoare din viitor şi că cică eşti prea pisălogit de aproapele la care ai datorii şi-ţi e dator şi care nu vrea să piară şi nu acceptă prostia oe care o susţii tu: că binele e rău, că dulcele e amar, că negru e alb iar apoi te umileşti cică dar numai ca să cedezi răutăţii teroriste făcându-i cică lui pe plac păcătuind.... dar nu teroristul păcătuieşte ci tu-l slugăreşti cu obedienţă crezând că scapi de teroare făcând păcatele ca plăceri ale lui, aşa ca un măscărici, ca şi jucăria teroristului, apoi te smereşti ca să-ţi arăţi meritele mincinoase, furate, inventate, iar apoi te măreşti eronând şi te înalţi înşelând şi spurcând fetele ca să te cureţi cică de scârbele tale şi astfel deducând cu logica atee perversă te laşi sedus de cruzimea ascunsă în puiul imbecil, îţi deduci fără să o ştii, îţi deduci cu credulitate că eşti un sfinţişor mai mare, tot mai mare... pe drept! Vai ţie limbricule viclean şi ipocrit! Vai ţie că eşti o răutate a răutăţii şi te faci că nu te vezi crezând că dacă nu vrei să te vezi ce ai ajuns atunci musai minciunile şi răstălmăcirile pe care le arunci în istorie, în trecut, vor rămâne aşa cum le-ai meşterit tu ca să-ţi dai foc la valiză şi să aprinzi fraierii cu arderea ta scrâşnitoare, cu ieşirea din minţi a tuturor datoriilor la slugile tale susţinând că defapt ei îţi sunt datori şi vrei să-i omori... Vai ţie că eşti nebun!.. adică eşti plin de înţelepciunea aia fără sfinţenie deci eşti o satană care se crede slujitor al credinţei!.. al sfinţeniei... consolându-te că ai scop ascuns bun şi că răspândeşti scripturile şi morala Domnului... Vai ţie că-ţi dai seama ce faci şi nu vrei să te opreşti din ceea ce faci crezând cu viclenie că astfel o să fii socotit că nu ţi-ai dat seama ce faci şi nu ştii ce faci din moment ce o faci la nesfârşit! Aşa e, din moment ce chiar o faci la nesfârşit e clar că nu ştii ce faci! Defapt ştii dar vrei să te sinucizi aşa ca şi ceilalţi păcătoşi... păcătuind... minţind... pârînd... blestemând.

Jocul tău e simplu: minţi în trecut ca să te revolţi în prezent, cobeşti în viitor ca să te lauzi în prezent şi ca rezultat blestemi căci aşa crezi tu că se rezolvă problema... cu cruzime! Vai ţie căci pe tine te dezbini prin superstiţii direct în credinţă.... crezi că faci bine. Ştii că faci rău da' crezi că faci bine din moment ce te vezi tot mai mare... criminal.

''Dacă nu ascultaţi şi nu vă sfinţiţi atunci pentru ce luaţi Cuvintele Mele în gurile voastre?.. pentru ce daţi lecţii zicând: dă-mi voie,.. dă-mi voie să-ţi scot paiul?..

Ei bine păcătuieşti la nesfârşit ca o râmă plină de inele pentru ca să-ţi păstrezi privirielegile şi să-ţi acoperi fărădelegile!.. păcălind fetele..... săracele fete. Vai ţie! Vai ţie, vai ţie.... vai ţie virusule şi unealta morţii, vai ţie sfinversule ipocrit! Da-da... eşti un smintit! Ce mare eşti... un mare naiv căci nu-ţi dai seama că puţin credincios înseamnă ispititor şi pierdut!

Practic atâta-i toată 'înţelepciunea' ta: potriveşti ca şi copiii testaţi prin jocuri de inteligenţă, vrei să vezi dacă ştii potrivi ceva la gaură, cucuie la gaură, degetu în inelu' blestemat şi mâna în buzunarul altuia ca să te lauzi... şi asta e toată înţelepciunea ta de care râde dracu' şi cu guru fiindcă vede că potriveşti sfinvers... da-da, tu te crezi deştept că cică ai potrivit bine... păi n-ai făcut altceva decât te-ai potrivit cu păcatul pe care l-ai făcut ca prostul generând ispită şi crezându-te înţelept... aşa ca gLumea! Vai ţie!

Te întreabă dracool ca să râdă de tine: Oare ştii potrivi? Şi tu cazi mereu la examen! Cazi şi te duci până pe fundu' iadului!

[vsovivivi]

Dacă vezi că păcătuieşti când priveşti o icoană sau când vine vorba de Dumnezeu, când se pomenesc în discuţii cele sfinte, nu te înfuria văzând cum cazi în păcat căci nu El declanşază dezastrul şi nu El trebuie scos şi alungat din viaţa ta ci sataneul care tocmai atunci declanşează coşmarul şi câştigul meciului semeţiei puterii şi profitul păcatului de care tu te bucuri şi te încânţi închipuindu-te tot mai mare... ştiutor, privilegiat, alintat ce crede că libertatea ce vine de la Dumnezeu este un îndemn la a mânca din blestem şi a lucra răzbunarea ca soluţie.

Practic când priveşti la Dumnezeu sau la cele sfinte sau la orice persoană relaţia sănătoasă îţi e viciată şi în acelaşi canal de comunicaţie se înfiltrează ipocrizia, minciunile, spurcăciunile şi mândriile şi urâciunea şi răutatea şi pornografia şi înşelările şi satira păcăliciului ispititor şi omul credincios nu-şi dă seama aproape niciodată cât de stricată e relaţia lui cu Dumnezeu şi cu orice om şi locuieşte şi trăieşte în acea relaţie vicioasă la nesfârşit... neputând face nimic.

Această relaţie de privire, de discuţie, de rugăciune, de sfat, de gândire, de comuniune, de mare familie creştină, de sfinţenie părtăşită cu Dumnezeu, deci această relaţie de credinţă şi ştiinţă comună trebuie curăţată de vicii şi de urâciuni prin crumilinţă şi ascultare ascultătoare şi iubire curată plână de bunătate.

Deci străduiţi-vă să nu păcătuiţi şi să nu greşiţi în RELAŢIE... de orice tip ar fi ea.

[vsovivivi]

De la început şi până la sfârşit Hristos a mărturisit lupta cea bună cu minciuna cea rea apărută în creaţie pe vremea lui Adam şi Eva, spurcăciunea pustiirii!

Omul se minte de atunci că e bun în pofta ochilor, în gustul bun al limbii şi în pofta sufletului din maţe şi din stomac oridecâte ori vede o fată... căci defapt la ceea ce el spune că e bun nu e altceva decât muizarea cu bărbaţi, cu femei, cu sine însuşi sau cu idolii abstracţi ai corcelii dintre păcat şi sfinţenie, astfel că bunul şi binele invocat cu care ispiteşte omul e defapt această vrăjitorie, această reţetă specială cu care se laudă că cică el crede că defapt e bun păcatul, înşelarea, spurcarea, scursurile şi răutatea din moment ce el are nume bun... şi aşa se lasă păcălit de satana care ispiteşte cu iadul că cică ar fi bun şi de dorit în timp ce omul îl ispiteşte pe Dumnezeu că cică el omul o să fie un sfânt ascultător de Dumnezeu... îl păcăleşte ispitindu-L cu raiul şi că ar dori omul raiul când efapt doar îl amăgeşte pe săracul Dumnezeu care tot speră că omul o să se schimbe şi o să-şi îndrepte viaţa!

Păi dacă vrei să te schimbi omule, atunci fă deosebirea între 'bun', 'bine', 'bunătatea' care vine din minciuna cea rea şi spurcăcioasă ca un virus păcălici şi între adevărata bunătate care vine din sfinţenia altruistă pe suportul iubirii curate şi care nu se corceşte niciodată cu păcatul.

''Să te târeşti pe pântecele tău şi să mănânci pământ!'' dacă vrei să reuşeşti să nu mai trăieşti pe sfinvers!..

Ieşiţi din minciuna cea rea şi din adevărul pârâcios care este defapt grija gLumii, grija de a te dezvinovăţii acuzând pe alţii pentru faptele tale!

Nu mai batjocuriţi bând spurcăciuni ca apa căci nu faceţi altceva decât să mîncaţi din blestem... şi dacă trăieşti în blestem blestemând şi împlinind blestemul ce sens mai are să te dai mare?

Cu cât te înfurii ca să omori şi să cureţi cu atât mai mult te răzbuni viceversa ca prostul făcând tocmai păcatul cel rău de parcă ai curăţi şi de parcă insistenţa te fac să te răzbuni făcând tocmai dorinţa aia cu care insistă cel rău ce te ispiteşte din tine să faci voia lui cea rea.

Halal te opui păcatului dacă te răzbuni făcând tocmai păcatul la care te opui... te răzbuni pe sfinvers şi te crezi deştept şi mare. Halal!

[vsovivivi]

În prealabil postat de vsovivivi

De la început şi până la sfârşit Hristos a mărturisit lupta cea bună cu minciuna cea rea apărută în creaţie pe vremea lui Adam şi Eva, spurcăciunea pustiirii!

Omul se minte de atunci că e bun în pofta ochilor, în gustul bun al limbii şi în pofta sufletului din maţe şi din stomac oridecâte ori vede o fată... căci defapt la ceea ce el spune că e bun nu e altceva decât muizarea cu bărbaţi, cu femei, cu sine însuşi sau cu idolii abstracţi ai corcelii dintre păcat şi sfinţenie, astfel că bunul şi binele invocat cu care ispiteşte omul e defapt această vrăjitorie, această reţetă specială cu care se laudă că cică el crede că defapt e bun păcatul, înşelarea, spurcarea, scursurile şi răutatea din moment ce el are nume bun... şi aşa se lasă păcălit de satana care ispiteşte cu iadul că cică ar fi bun şi de dorit în timp ce omul îl ispiteşte pe Dumnezeu că cică el omul o să fie un sfânt ascultător de Dumnezeu... îl păcăleşte ispitindu-L cu raiul şi că ar dori omul raiul când efapt doar îl amăgeşte pe săracul Dumnezeu care tot speră că omul o să se schimbe şi o să-şi îndrepte viaţa!

Păi dacă vrei să te schimbi omule, atunci fă deosebirea între 'bun', 'bine', 'bunătatea' care vine din minciuna cea rea şi spurcăcioasă ca un virus păcălici şi între adevărata bunătate care vine din sfinţenia altruistă pe suportul iubirii curate şi care nu se corceşte niciodată cu păcatul.

''Să te târeşti pe pântecele tău şi să mănânci pământ!'' dacă vrei să reuşeşti să nu mai trăieşti pe sfinvers!..

Ieşiţi din minciuna cea rea şi din adevărul pârâcios care este defapt grija gLumii, grija de a te dezvinovăţii acuzând pe alţii pentru faptele tale!

Nu mai batjocuriţi bând spurcăciuni ca apa căci nu faceţi altceva decât să mîncaţi din blestem... şi dacă trăieşti în blestem blestemând şi împlinind blestemul ce sens mai are să te dai mare?

Cu cât te înfurii ca să omori şi să cureţi cu atât mai mult te răzbuni viceversa ca prostul făcând tocmai păcatul cel rău de parcă ai curăţi şi de parcă insistenţa te fac să te răzbuni făcând tocmai dorinţa aia cu care insistă cel rău ce te ispiteşte din tine să faci voia lui cea rea.

Halal te opui păcatului dacă te răzbuni făcând tocmai păcatul la care te opui... te răzbuni pe sfinvers şi te crezi deştept şi mare. Halal!

Adică în om există un nărav viclean de necredincios foarte credul şi uşor de păcălit aşa ca un pui, neobservabil uşor care face cam ce vrea prin interior... şi acest pui, copil 'bun' şi alintat, nu este altceva decât cruzimea inversată care se opune păcatului răzbunându-se invers adică păcătuind exact aşa cum îi cere satana păcatului insistent mâniindu-se şi revoltându-se pe acel nărav ca să se răzbune slujindu-l, împlinindu-l, făcându-l, executând comanda rea... deci e un fel de cruzime păcălită să facă sfinvers, să fie crud şi rău nu cu păcatul ci cu Dumnezeu, cu sfinţii, cu nevinovaţii, cu cei slabi şi bolnavi, cu orfanii, văduvele, săracii şi neştiutorii... şi face asta pentru că se lasă mituit cu dezvinovăţirea şi îndreptăţirea, că cică are dreptate sau cu slava de sine şi de la oameni sau cu tot felul de cadouri otrăvite... primeşte daruri şi dăruieşte daruri... ele sunt toxice şi otrăvite şi pline cu pismă şi blestem dar nu vrea să priceapă... pentru că nu vrea să-şi deschidă bine ochii ca să vadă dreptatea şi adevărul a toate împlinind binele în contra recidivei, în contra viciului care îi cere mereu ca o fiară însetată şi lacomă o nouă şi o proaspătă repăcătuire după un plan şi mai viclean şi mai strălucit în răutate şi cruzime... şi nsăcoceşte scenarii şi se închipuie ca-ntr-un film şi se îngâmfă cu creaţia sa artistică, pornografică, blestemată, criminală... şi asta îi place lucindu-i ochii de parcă ar creşte sau s-ar înălţa, defapt cade în ispită şi trădează, se leapădă şi contrazice, neagă, se încăpăţânează şi se ambiţionează ca să distrugă nu răul ci binele... fiindcă e programat prin ceva pe sfinvers.

Descoperiţi puiul de viperă şi de năpârcă orb ca o cârtiţă din voi şi vedeţi cât de liber este el să facă tot felul de prostii mituindu-vă că sunteţi ceva mare dacă vă răzbunaţi aşa cum vrea el mereu... cu ''bunătate''.

Scoateţi-l la lumină şi opriţi-l din acţiuni căci defapt e cel mai mare lepădător şi trădător... e un fel de mecanism personificat care se mânie pe păcat pentru ca să-l facă cu răzbunare crezând că dacă se răzbună el curăţă şi termină odată cu el, defapt nu vede că tocmai se răzbună cedând păcatului şi făcând păcatul cu voire mai mare aşa ca o răzbunare dezvinovăţitoare în sprijinul grijii lumeşti... liniştind parcă gândul păgân... în sensul că poate să stea linişti că nu i se opune ci se răzbună de partea sa... de partea minciunii rele şi adevărului pârîcios ca să mânce din blestem şi să slujească blestemul de partea răutăţii şi a răului răutăţii.

Păi pe Dumnezeu te răzbuni tu credincioasule? Păi de ce şi pentru ce? Oare e vinovat binele pentru că tu faci răul care-ţi cere mereu dobândă?.. şi dacă n-ai să-i dai atunci te bagă în sclavie rea! Spune puiule de năpârcă şi de VIPeră ce te lauzi că ai tată credinţa şi dreptatea lui Avraam: pe cine ai tu defapt drept tată şi mamă? Nu cumva te lauzi cu tatulio şi cu mamona spunându-le lor Dumnezeu pentru că-ţi dau daruri şi te alintă că cică nu ţi se va întâmpla nimic oricât ai păcătui... aşa ca gLumea?.. aşa ca toată gLoomea?

[vsovivivi]

..satana din om se numeşte malahism şi muism cu fata... egoism reciproc şi răutate răzbunată...
Vă păcăleşte cu zâmbochiul şi pofta din gură, din burtă, din stomac aşa pe esofag ca să vă placă fata şi nu e nici iubire şi nici plăcere ci e răzbunare sadică dublu sinucigaşă aşa ca un virus terorist ce are bombe asupra lui ca prin explozie să răspândească moartea prin păcătuirea care vine sigur... şi zice că e bun şi e bine când colo ceea ce vă spune subliminal că e bun şi bine e practic răzbunarea satanei din pismă şi mărirea închipuită cu care te mituie că te vezi mai mare, mai grozav, mai berou... te mituie şi te laudă ca să faci malahie cu fata şi asta înseamnă incest şi înşelare, ucigăşie reciprocă şi poftă de cărnărie... aşa o prosteşte pe sărmana c-o iubeşte... nu e iubire ci păcăliciu ispitoman şi mitoman pervers profită crezând că aşa poate face binele... nu face binele ci făcând răul crede că poate crezând că poate şi binele... nu e bine ce face ci e distrugere reciprocă, se mâncă unul pe altul, se devorează şi se deşertifică, e uciderea spermei şi a ovulelor, e malahism, crimă, pierderea iubirii şi corcirea sfinţeniei, coruperea interesului pentru cunaşterea păcatului...

Malahismul cu fata nu e sfinţenie şi nici bărbăţie ci înşelare satanicească în zâmbochiul botochiului din burtochiul stăpânit de satana... ca o căutare să cunoşti ca să ştii, ca o poftă de cunoaştere dar nu ajungi să ştii ci te preschimbi în muscă lucioasă ce devorează păcate la nesfârşit fără oprelişti!.. şi ajungi mai jos ca muştele de rahat căci ele nu-s nici malahiste şi nici muiste... ajungi ca un tăune de păcat ce face viermi plini de inele... fiecare inel reprezintă o victimă.

Nici un păcat nu va intra în Împărăţie şi în fericire!..

Spuneţi un NU hotărât malahiei cu fata şi muismului înălţător şi ispitomaniei şi luptaţi-vă căci altfel vă ia gLoomea şi vă lipeşte ochiul duhovnicesc şi vă face în el un reflex, un instinct că nu mai puteţi scăpa din el!

Nu credeţi poftele sexitului că luaţi exit din calea spre Rai şi ajungeţi accelerat pe fundul iadului ca nişte foarte mari..... criminali!

Totul este o aluzie şi o iluzie şi o trimitere gLumeaţă prin vrăjeala cuvintelor spre ideea că cică muismul şi malahismul cu fata ar fi bun... NU E BUN ci e RĂU şi e răutate satanică ce corceşte sfineţenia ca să te mituie ca mare stăpân... că apoi te crezi sfinţişor stăpânaş mai mare ca Dumnezeu... şi devi zăbavnic fiindcă tragi spre fete căci de aia ţi le plac şi fetzele şi băieţii, de aia... că vrei să vezi ca să cunoşti direct în gurochi!

Face ce face, te încurcă şi te zăpăceşte până-ţi deduci logic singur că păcatul e bun şi că asta cică se numeşte sfinţenie!

[vsovivivi]

Impreunare de 'statui', de idolişti.
Cruzimea şi ura pe sfinvers!.. ură pe urâta pe care defapt o iubeşti poftind ''frumoasele''!

Ceea ce caută ochiul sufletului tău văzând ca o frumuseţe, ca o privelişte, este poşta... adică ura pismaşe şi răzbunarea cruzimii maxime prin pofte şi frumuseţi de pui orb de cârtiţă care vrând să crească mare mănÎncă fără discernământ, cu nepăsare păcatele şi batjocuririle spurcăcioase şi ocărâtoare de parcă ar bea apă de izvor, cu o sete nebună şi făcătoare de rele de parcă l-ar face mare dând lecţii şi făcând proşti pe toţi.

El nu deosebeşte slava rea de aia bună şi că va fi mare pe sfinvers... dîndu-şi liber la muism lacom.

Aşa se lasă păcălit fraierul: vede că fata lu' tata a fost mângâiată şi alintată cu bani pentru că a ascultat şi a învăţat bine şi a luat premiul şi atunci ea a învăţat de la el să se dezmierde făcându-i lui tata pe plac ca să-şi facă ei pe plac aşa ca o mângâiere....... apoi a descoperit că îi place plăcerea şi mângâierea şi vede că băiatului îi place de ea şi că vrea şi atunci ea îşi face pe plac făcându-i pe plac ca să-i facă ei pe plac şi el văzând că ei îi place şi vrea atunci şi el vrea să-i facă pe plac făcându-şi şi lui pe plac şi iată căderea... el vrea să-i facă ei pe plac fiindcă ea vrea să-şi facă pe plac şi lui îi place să-i facă tot mai mult pe plac fiindcă-i frumoasă şi nu e iubita lui şi atunci cad amândoi în înşelare, băiatul crezând că profită şi că la el nu se pune decât ca profit când colo devine el cel mai vinovat şi aşa învaţă să risipească sfinţenia crezând că-şi adună beroism.

Apoi totul devine o rutină, el o vede şi vrea fiindcă vede că ea vrea şi nu-şi dau seama că masifică poşta, înşelarea, virusul distrugerii şi nu pricep că nu deosebesc pofta şi plăcerea bună şi frumoasă de pofta rea şi urâtă care se numeşte înşelare, trădare, adulter, incest, pedofilie şi mai ales malahie muistico măritoare de sine ca mare descoperitor savant obijnuit ca şi puiul de cârtiţă orb ca să fie curios să vadă ca să pârască aşa ca ipocriţii după ce şi el a participat la poştă după învăţătura lui Ava PleAva că cică păcatul e bun şi te eliberează de tensiuni şi de încordări şi de nevroze...

Defapt nu e altceva decât că-ţi deschizi simţurile, ochii, mirosul, urechile, deducţiile şi priceperile şi înţelegerile către comunicaţiile satanei care te cheamă la păcătuire şi înşelare prin aluzii, avansuri, flirtruri şi prin deducţii ilogice, scurte, stârmbe, absurde, vorbe cu subânţeles, că cică e bine şi de dorit ca să păcătuieşti şi să înşeli profitând de ocazie şi nu stând ca prostul văzând că ea vrea ci te încurajează ca să ai curajul să o satisfaci în culmea cruzimii făcându-i pe plac... pe la spate.

Defapt ucideţi sfinţenia şi iubirea şi vederea răzbunându-vă pe voi ca să vă răzbunaţi pe Dumnezeu slujind astfel morţii şi deşertăciunii şi făcând pe placul pismei satanei care vă ajută să deveniţi PLEAVĂ amară!

Ştiu că suntem orbi şi uşor de păcălit însă trebuie să ne opunem muismului, malahismului, căutării să vă potriviţi cu frumoase eliminând din viaţa voastră toată poşta, toate născocelile crude şi gLumeţe ale pornografiei creatoare de plăceri perverse aşa ca o glumă care nu-ţi afectează indestructibilitatea.

De la păcat vine orice boală şi orice distrugere şi orice amar... cine spune altfel vă minte!.. dar şi cine vă spune aşa şi se face rob păcatului vă minte de asemenea aşa ca viclenii ipocriţi care răspândesc virujul în ascuns!

Rugaţi-vă să putem posti ca să nu mai păcătuim niciodată!..
Uţă-n ulă-n uţă să nu fie!

[vsovivivi]

Postiţi la muism şi la orice credinţă deşartă care vă învaţă că păcatul e bun şi că nu de la păcate vă vine tot răul.

Şi să nu mai păcătuim ca să nu fie nouă mai rău... căci mai răul vine când începi să nu-ţi mai pese şi să te mândreşti că te mândreşti ca beroul cu răutăţile şi înşelările şi vicleniile pe care le pui în practică programat de propriile creaţii foarte ispititoare şi foarte alunecoase în viciu...

Nu mai doriţi să vedeţi ca să revedeţi ca să vă placă frumuseţile pentru a păcătui... căci fetele nu sunt date pentru a fi ele satisfăcute la plăcerile lor naive pentru care vă cheamă să vă arate şi să vă dea şi să vă satisfaceţi căci asta înseamnă masificarea păcatului şi a înşelării şi nedeosebirea binelui de rău care duce la scursură şi spurcare fără oprelişti până la autodistrugere reciprocă!

Defapt plăcându-vă 'frumuseţea' fetelor faceţi pe placul satanei şi nu pe placul fetei sau pe placul vostru sau pe placul Domnului ci pe placool pismei satanice care vrea ca toţi să fiţi acolo unde e el de jos adică sub fundul iadului şi de ruşinea ruşinilor muizând şi slujind scârboşeniile şi răutăţile cu toată puterea prostiei, orbirii şi vicleniei.

Nu există frumuseţe şi bunătate să vină de la păcat ci păcatul vrea s-o strice exact aşa cum împreunarea este o stricăciune... căci dacă vă împreunaţi ca să înşelaţi şi priviţi ca să poftiţi atunci folosiţi frumuseţea pentru a stârni poftele rele şi vă veţi numi STÂRLICI malahişti care nu veţi intra în rai şi în bunătate ci veţi suferi chinurile iadului căci viciul odată pătruns te distruge şi te chinuie până piei!