Sa ne impartasim saptamanal

[AlinB]

De ce nu?
Argumentele ar fi:
1.
2.
3.
etc

[catalin2]

Pentru cine n-a citit, Parintele Calciu scrie despre deasa impartasanie si impartasania fara spovedire, raspunzand unui preot din SUA. Vedem cat de aiuristice sunt argumentele folosite de cei ce propovaduiesc asta. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/...ie-spovedanie/
Pentru a se realiza impartasirea saptamanala au spus la inceput ca nu e nevoie de post, ca nu se poate tine post tot timpul. Apoi ca nu mai e nevoie nici de spovedanie, ca la protestanti si catolici (doar ca la ei nu e Trup si Sange, asa ca nu-i arde nimic). Si am vazut pe forumul Par. Pruteanu ceva si mai ciudat si ilar, totodata. Pentru ca se invoca faptul ca Sf. Maria Egipteanca nu s-a impartasit decat inainte de trecerea la Domnul, unii afirmau ca de fapt nu a existat sf. Maria Egipteanca, e o povestire gresita. Ca sa nu mai spun ca Par. Pruteanu a ajuns sa spuna ca majoritatea vietilor sfintilor sunt doar povestiri neadevarate.
Este des invocat sfantul Nicodim Aghiorotul, dar am dat citatul in care sfantul spune si de deasa spovedanie, chiar la fiecare mic gand aparut. Iar sf. Nicodim Aghioritul spunea ca a luat de la catolici aceasta practica (la fel ca parintii colivari, in primul mesaj intelesesem invers), eu pun mai mult pret pe traditia Bisericii. Chiar la inceputul topicului e dat un citat din sf. Simeon, care a trait in sec. XIV, si acolo aminteste de cele 40 de zile. Asa a considerat Biserica fiind bine.

[catalin2]

Parintele Cleopa: "- Se poate impartasi cineva fara sa se spovedeasca ?
-Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se impartaseasca."

Parintele Dionisie d ela Muntele Athos: "Şi să nu îndrăznească cineva vreodată să se ducă să se împărtăşească fără să se spovedească."

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de catalin2

Parintele Cleopa: "- Se poate impartasi cineva fara sa se spovedeasca ?
-Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se impartaseasca."

Parintele Dionisie d ela Muntele Athos: "Şi să nu îndrăznească cineva vreodată să se ducă să se împărtăşească fără să se spovedească."

Chiar daca vor fi voci care sa conteste sau macar sa nu fie deacord cu acest punct de vedere, este foarte clar ca noi chiar ne incadram in grupul celor vizati. Poate chiar sunt prin manastiri monahi induhovniciti carora li se da dezlegare temporara pentru Sf Impartasanie, si numai daca isi simt sufletul incarcat cu ceva, trebuie sa mearga sa se spovedeasca, dar noi, cei ce traim in lume, printre atatea ispite si proaste obiceiuri, printre slabiciuni dintre cele mai pestrite si prietenii care ne trag in jos din toate partile, trebuie sa fim cuprinsi in totalitate de mandrie ca sa nu realizam in ce haos sufletesc suntem!...

Multumesc pentru citate! Chiar se simtea nevoia...

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Chiar daca vor fi voci care sa conteste sau macar sa nu fie deacord cu acest punct de vedere, este foarte clar ca noi chiar ne incadram in grupul celor vizati. Poate chiar sunt prin manastiri monahi induhovniciti carora li se da dezlegare temporara pentru Sf Impartasanie, si numai daca isi simt sufletul incarcat cu ceva, trebuie sa mearga sa se spovedeasca, dar noi, cei ce traim in lume, printre atatea ispite si proaste obiceiuri, printre slabiciuni dintre cele mai pestrite si prietenii care ne trag in jos din toate partile, trebuie sa fim cuprinsi in totalitate de mandrie ca sa nu realizam in ce haos sufletesc suntem!...

Multumesc pentru citate! Chiar se simtea nevoia...

Intr-o vreme ma zideau comentariile dvs,imi placeau la nebunie(scuze ca va spun deschis).
De la o vreme nu stiu ce spirit va incearca.
Mai intai,corect si principial ar fi sa vb numai pt dvs.
Nu pt ca nu-mi cunosc eu pacatele si am lipsa acuta de smerenie,dar nu este correct sa generalizati cand vb despre vietile si stilul de viata al unora.
Nu stiu prin ce ispite treceti dvs ,ma gandesc ca altii care au viata mai retrasa dpdv social,nu le au;si atunci nu este drept sa ganditi ca daca dvs sunteti rau si altii sunt la fel,automat(figurativ vorbind).

La fel,nu am putut sa nu remarc un raspuns pe care mi l-ati dat in paginile trecute,punand accent pe:"sunt reguli clare pt impartasanie si fiecare mirean le cunoaste".
Am vrut sa dezvolt idea,dar m-am intristat si rusinat.
De unde deduceti ca eu sunt "orice" mirean? ba mai mult unul care le stie pe toate si care se afla in practica de o viata?

Nu sunt domnule,sunt fara exagerare si falsa smerenie omul din urma;care afla ultimul...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Yasmina

Intr-o vreme ma zideau comentariile dvs,imi placeau la nebunie(scuze ca va spun deschis).
De la o vreme nu stiu ce spirit va incearca.
Mai intai,corect si principial ar fi sa vb numai pt dvs.
Nu pt ca nu-mi cunosc eu pacatele si am lipsa acuta de smerenie,dar nu este correct sa generalizati cand vb despre vietile si stilul de viata al unora.
Nu stiu prin ce ispite treceti dvs ,ma gandesc ca altii care au viata mai retrasa dpdv social,nu le au;si atunci nu este drept sa ganditi ca daca dvs sunteti rau si altii sunt la fel,automat(figurativ vorbind).

La fel,nu am putut sa nu remarc un raspuns pe care mi l-ati dat in paginile trecute,punand accent pe:"sunt reguli clare pt impartasanie si fiecare mirean le cunoaste".
Am vrut sa dezvolt idea,dar m-am intristat si rusinat.
De unde deduceti ca eu sunt "orice" mirean? ba mai mult unul care le stie pe toate si care se afla in practica de o viata?

Nu sunt domnule,sunt fara exagerare si falsa smerenie omul din urma;care afla ultimul...

In urma acestei remarci, si eu ma simt rusinat si vinovat in aceeasi masura. Ispite avem toti si nu vad cum de tocmai eu as face exceptie. Dar ispitele si caderile sunt un aspect, iar starea ideala catre care trebuie sa tindem este altceva. OK, cadem, suntem slabi, stie El Dumnezeu mai bine. Dar am observat ca aici nimeni (nici eu nu fac exceptie!!!) nu se cerceteaza pe sine, (sau daca o face o face cu multa indulgenta) ci sesizeaza abaterile de la ceea ce isi inchipuie fiecare ca inseamna credinta adevarata. Nu cred ca putem vorbi de generalizare, ci de modul in care ar trebui inteleasa si traita credinta, indiferent daca ceea ce ni se spune, ne darama sufleteste sau nu.
Spuneam undeva, nu demult ca uneori orice aluzie a cuiva ni se pare ca ne priveste direct si personal, iar asta ne tulbura enorm, riscand sa nu-l iertam prea usor pe cel care-o face. Doar ca (cel putin in cazul tau), discutia era de principiu si nimeni nu te-a vizat pe tine personal. Din pacate/fericire, stiu foarte bine cum este sa ma simt cu musca pe caciula si sa mi se para ca si cei care fac "gramada" la rugby, se aduna sa ma barfeasca si nu pentru altceva... (chiar gluma fiind, constiinta ataca prin orice mijloace!!!). Nenorocirea este ca, de fiecare data cand suntem tulburati, si cand ne recunoastem din complezenta pacatosi, mandri si trufasi, inca nu reusim sa trecem "testul". Vorbesc din proprie experienta. Daca spun ca sunt "cel dintai dintre pacatosi", trebuie sa ma recunosc in fiecare clipa in ochii lui Dumnezeu, la modul cel mai sincer. Cat timp nu sunt sincer, constiinta ma va da de gol, iar eu voi fi tulburat pentru orice fleac, considerandu-ma mereu jignit si ofensat, chiar si atunci cand nu este cazul.

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Chiar daca vor fi voci care sa conteste sau macar sa nu fie deacord cu acest punct de vedere, este foarte clar ca noi chiar ne incadram in grupul celor vizati. Poate chiar sunt prin manastiri monahi induhovniciti carora li se da dezlegare temporara pentru Sf Impartasanie, si numai daca isi simt sufletul incarcat cu ceva, trebuie sa mearga sa se spovedeasca, dar noi, cei ce traim in lume, printre atatea ispite si proaste obiceiuri, printre slabiciuni dintre cele mai pestrite si prietenii care ne trag in jos din toate partile, trebuie sa fim cuprinsi in totalitate de mandrie ca sa nu realizam in ce haos sufletesc suntem!...

Multumesc pentru citate! Chiar se simtea nevoia...

Moshu-le nu ai să găseşti duhovnic să spună altfel...când vorbeşte unei mulţimi sau unui necunoscut. Acele citate sunt rupte din convorbirea acelor duhovnici cu mirenii. Apoi, să fie mântuitoare numai "şcoala" părintelui Cleopa? Oare să nu fie mîntuitoare "şcoala" Sf. Ion de Kronstadt şi a celorlaltţi duvonici care sunt pentru împărtăşania des? Se pare că nu ai înţeles mesajul părintelui Rafail despre cele două "şcoli". Dacă ai bunăvoinţă citeşte cu multă atenţie cuvântul părintelui: http://acvila30.ro/pr-rafail-noica-n...artasania-des/

Cei ce vă împărtăşiţi des nu mai judecaţi pe cei ce împărtăşesc rar şi invers. Nu vă mai craponaţi în "reguli" şi "norme" ce nu ţin de noi. Grecii se împărtăşesc des şi nu obligatoriu cu spovedanie, cu precădere în Sf. Munte...şi mă refer la mireni, nu la monahi. La monahi nici nu se pune această problemă ei împărăşindu-se aproape la fiecare Sf. Liturghie.

Moshu-le am şi eu în citat sub mânecă care nu prea bate cu convigerile tale. Ce facem? Ne rupem în două pentru că sunt mai multe "reguli"? Oare de unde vine acest duh al dezbinării?

ps: te bucuri de nişte citate care îţi întăresc convigerile, iar citatele care îţi zdrucină convigerile le cataloghezi drept "neînţelese" de cei pe care le citează. :)) Iartă-mă. :)

Iată şi citatul:

"Cât timp suntem uniţi şi păstrăm legătura cu Hristos, trăim viaţă sfântă, sorbind izvor de sfinţenie prin Sfintele Taine; dar dacă ne despărţim de Biserică - Trupul tainic al Său -, în zadar vom gusta din Sfintele Taine, căci seva de viaţă nu mai curge prin mădularele moarte şi tăiate. Şi cine desparte mădularele de Trup? "Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi", zice Domnul. Dar oare orice păcat ucide pe om? Nicidecum! Ci numai păcatul de moarte. Tocmai de aceea se şi numeşte de moarte; căci există păcate care nu sunt spre moarte, spune Sfântul Ioan (I Ioan 5:17). Prin urmare credincioşii care n-au săvârşit păcate de moarte nu sunt întru nimic opriţi să se împărtăşească cu Sfintele Taine şi să devină părtaşi la sfinţire, ca unii ce sunt încă mădulare vii, pentru că păstrează unitatea cu Capul (Hristos)."

Mai mult decât atât, în tratatul său Despre viaţa în Hristos, Nicolae Cabasila face o afirmaţie şi mai directă spunând: "pe cât este de nedrept să te împărtăşeşti din Sfintele Daruri dacă ai săvârşit păcat de moarte şi nu te-ai spovedit, tot pe atât de mare greşeală ar fi să fugi de această "Pâine" când n-ai greşit de moarte!"

[Florin-Ionut]

"Păcatele voastre stau ca un zid despărţitor între Mine şi voi"

Mai demult am căutat sursa acestui citat [strict] și nu am găsit-o. Dar poate nu am căutat destul. Știe cineva de unde provine?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de catalin2

Parintele Cleopa: "- Se poate impartasi cineva fara sa se spovedeasca ?
-Nu. Niciodata. Si in caz de moarte si de altceva, nu. Intai spovedania si apoi sa se impartaseasca."

Parintele Dionisie d ela Muntele Athos: "Şi să nu îndrăznească cineva vreodată să se ducă să se împărtăşească fără să se spovedească."

Poate părea surprinzător (iar pe mine m-a surprins când am citit) că mult îndrăgitul şi "popularul" Cuviosul Paisie Aghioritul ţinea ca oamenii să se spovedească mai întâi şi apoi să vină pentru a discuta cu el chestiuni "teologice". Ca şi cum a vorbi e tot una cu a te împărtăşi...:)
Mă gândeam de nu cumva starea de spirit a unuia plin de bune (sau rele) intenţii înainte de spovedanie e diferită de a aceluiaşi om după spovedanie. Să fie vreo diferenţă semnificativă între cel spovedit şi cel nespovedit? Dar între cel îmbunătăţit şi acelaşi om înainte de pocăinţă?

*
Oare o rază de lumină care se refractă în apă îşi schimbă direcţia la trecerea dintr-un mediu în altul independent de indicele de refracţie al apei? Direcţia luminii prin apă să fie aceeaşi şi când apa e limpede şi când apa e plină de murdărie?
Dar cu apa sufletească oare cum o fi? Lumina neînserată ajunge în acelaşi loc indiferent de starea de curăţie a acestei ape?
Oare cel străveziu (prin nevoinţă şi har) e la fel de opac cum este omul gros/grosolan prin păcatele lui constitutive?
(Păcatul şi virtutea au obiceiul de a ne alcătui, nerămînînd exterioare nouă.)

*
Unuia îi ajunge doar să îl priveşti o clipă şi a priceput tot, e receptiv şi se pune (deîndată! - "iată-mă, Doamne!") în mişcare la modul adecvat mesajului, de parcă ar fi doar un alt trup al aceluiaşi duh comun;
altuia îi citezi tomuri şi nu se clinteşte, fiind un caz abordabil cu macaraua, excavatorul ori, poate, cu rotopercutorul...:)