Cea mai buna postare

[cristiboss56]

ovidiu b.
Senior Member
Data înregistrării: 13.07.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.732



Sfânta Litughie are ca obiect prefacrea darurilor şi ca scop împărtăşirea credincioşilor şi nu doar a preotului care săvârşeşte Sf. Liturghie. Este adevărat că nu ne împărtăşim oricum. "În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi. Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei [credincioşilor - n.n.] nu eşti vrednic să le auzi, deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te aprpii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei" (Sf. Ioan Gură de Aur).

Liturghia este o împreună slujire, nu preotul este slujitorul. Din însăşi cunvintele noastre noi ne osândim. Noi suntem împreună slujitori cu preotul. Dovadă, toate rugăciunile, în afară de una singură din timpul Heruvicului care îl priveşte strict pe preot ca slujitor, sunt la plural. Şi la toate rugăciunile răspundem: Amin. Ce înseamnă Amin? Aşa să fie? Nu! Înseamnă altceva, mult mai adânc, mult mai dinamic. Înseamnă că eu îmi împropiez şi îmi fac al meu tot ceea ce preotul spune. Preotul este capul adunării, el nu este altceva decât parte din trupul Bisericii. Deci, preotul nu spune ceva ca un mijlocitor rupt de oameni. Şi eu când eu spun Amin am osândă. Când preotul spune "luaţi mâncaţi ...beţi dintru acesta toţi", noi ce spunem fiecare? Amin. Minţim în faţa lui Dumnezeu. Noi ne jucăm cu cuvintele în Sfânta Liturghie, pur şi simplu ne jucăm cu cuvintele. Nici măcar nu ne gândim, de fapt că noi ne jucăm cu vorbele. Nici nu ne gândim de fapt că a spus Hristos că pentru fiecare cuvânt deşert vom da seama. Înţelegeţi? Ştiţi ce facem noi? Noi chiar facem ritual, dar Liturghia nu este un ritual. Oamenii mai demult aveau conştiinţa asta foarte clară.

Omul nu a fost făcut pentru reguli (săptămânal, la 3 săptămâni, la o lună, la 40 de zile), ci regulile au fost făcute pentru om. Pentru ce? Pentru ca omul să câştige ceea ce a pierdut odinoară. Şi cum poate câştiga ceea ce a pierdut? Printr-un antrenament continuu ca şi un sportiv care se antrenează pentru competiţie. Numai că omul de unul singur nimic nu poate face. Şi atunci ce trebuie omul să facă? Să se străduiască după puteri să se învrednicească de Cel fără de care nimic nu poate face.

[cristiboss56]

26.04.2015, 14:03:09
Pelerin spre Rasarit
Senior Member
Data înregistrării: 24.05.2012
Religia: Protestant
Mesaje: 1.550



Exista un pasaj biblic in Evanghelia dupa Ioan, in capitolul 9, pasajul referitor la orbul din nastere. Este unul dintre cele mai dezbatute pasaje, inclusiv dpdv al analizei rationale. Iisus intalneste un orb din nastere iar ucenicii pun o intrebare, care reflecta cumulat mai multe interpretari ale evreilor din acele timpuri: de ce este acest om orb? Multi evrei sustineau ca o asemenea stare se datoreaza fie unui pacat al parintilor fie din cauza unui pacat al acelui om. Numai ca acest om era orb din nastere, asa se nascuse, deci nu el pacatuise, afara doar de cazul in care evreii ar fi crezut, straniu ce-i drept, ca sufletul acelui om ar fi pacatuit undeva, candva.Intradevar pacatul aduce suferinta si moarte, el exista in noi toti, dar in cazul acestui om nu era vorba de anumit pacat particular, teribil, care atrasese o asemenea pedeapsa. Starea lui nu se datora nici unui pacat anume al parintilor lui, ale carui consecinte s-ar fi rasfrant asupra lui.Iisus arata ca starea acestui om, orb din nastere, nu se datora acestor cauze.Nu spune ca nu exista aceste posibilitati ci doar arata ca ele nu sunt aplicabile in cazul acelui om.

Iisus spune ca acel om s-a nascut asa ,,ca sa se arate in el lucrarile lui Dumnezeu". Foarte dur raspuns pt ratiunea si umanismul nostru. Dumnezeu, in atotputernicia Lui, a ingaduit ca acel om sa se nasca in acel mod intr-un scop precis, pentru o zi anume.Toti din jurul acelui om,mai ales fariseii ( daca ne uitam cu atentie la toata relatarea biblica a scenei) il judecasera probabil, toata viata pe acel om drept un pacatos lovit de Dumnezeu ( versetul 9.34). Nu numai ca indurase lipsa vederii dar traise si intr-un dispret public.Cat chin si dispret indurase acel om si probabil toti din jurul lui erau siguri de explicatia lor teologica, in special fariseii.Insa odata vindecat acest om nu se apuca nici de analize teologice si nici nu ii face reprosuri lui Dumnezeu pt tot timpul cat fusese orb, multi ar fi facut asta, fie si in sufletul lor. Orbul nostru din nastere stia un singur lucru: ,, eu una stiu: ca eram orb si acuma vad". Mai mult orbul nostru da martuire si despre neprihanirea Celui care l-a vindecat, constientizand ca o asemenea vindecare nu putea veni decst printr-un om al lui Dumnezeu.

Tot rationamentul orbului este atat de clar si de simplu: ,,Eram orb si am fost vindecat si Cel ce m-a vindecat este trimis de Dumnezeu". Fara alte analize, intrebari, reprosuri sau speculatii. Dumnezeu asa l-a hotarat si cand a fost vindecat, fara alte intrebari, omul acela i-a dat slava lui Dumnezeu. Cati dintre noi oare nu am fi tabarat asupra Mantuitorului cu un puhoi de intrebari, nu omul acela. Ceea ce doresc sa spun este urmatorul lucru: exista o limita la care ratiunea se opreste si ea nu poate patrunde toate judecatile lui Dumnezeu, cateodata este mai cuminte sa te bucuria de ceea ce EL face, sa-i aduci multumire si sa lasi in seama Lui aspecte pe care, de cele mai multe ori, nu le vom putea purta cu mintea noastra.

[florin.oltean75]

Numai ca acest om era orb din nastere, asa se nascuse, deci nu el pacatuise, afara doar de cazul in care evreii ar fi crezut, straniu ce-i drept, ca sufletul acelui om ar fi pacatuit undeva, candva.

Straniu, pentru ca "evreii aceia care ar fi crezut ca sufletul acelui om ar fi pacatuit undeva, candva" - nu erau evrei oarecare, ci ucenicii Lui.

Iar Iisus nu condamna aceasta stranietate, ci o exclude ca o cauzalitate de pe acelasi palier rational cu pacatele parintilor - o cauzalitate mai veridica.

[tabitha]

În prealabil postat de bogdan81

Adevarul e ca mecanica cuantica nu o intelege nimeni. Este extraordinar de stranie. De aceea nici nu are sens sa ne batem prea mult capul cu ea.
Ca nu depinde mantuirea noastra de mecanica cuantica.

Optional, "mecanica cuantică" se poate înlocui cu multe altele..

[Vitiate]

Ioan_Cezar's Avatar
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Senior Member

Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.336
Implicit
Baticul, atât cât am văzut şi pipăit eu, e un obiect foarte delicat. Cu adevărat e potrivit pentru natura feminină.
Dar vai, femeile au fost învăţate că sensibilitatea e o slăbiciune, delicateţea o vulnerabilitate, feminitatea ceva rău şi aşa mai departe. Ele râvnesc, nu ştiu prin ce năzărire capie, la statutul de bărbat. Ce poate fi mai stupid? Şi totuşi, tocmai asta e norma zilei.
Femeile de azi, în general, se tem să îşi descopere feminitatea. Nu sunt pregătite să o accepte şi să o cultive.
Sunt teribiliste, grosolane, ambiţioase, vulgare, supracompetitive - deci fade. Conduite masculinizate la tot pasul - verbal, intonativ, mimico-gestual, postural etc. Cu adevărat eu văd în femeile contemporane, aproape în toate câte cunosc ori întâlnesc, o specie degenerată.
Mai sunt şi excepţii, slavă Domnului!
Fete care au avut parte de o educaţie/înţelegere sănătoasă. Cărora nu le e ruşine să poarte batic, fustă, rochie, ci se simt în acord cu propria natură şi menire avînd căpşorul împodobit cu un batic frumos iar trupul foşnind sub o rochie adorabilă... Am văzut, ce-i drept, şi femei care purtau batic urât şi fuste/rochii amărâte. Erau totuşi frumoase, în sărăcia lor, întrucât nu îşi pierduseră feminitatea. Femei de la ţară, parcă din alte lumi/timpuri/planetă - apropos de extratereştri!...:)
__________________

[cristiboss56]

Mihailc
Senior Member
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 2.803



Igor_Paslusnik: cred că profesorii tăi ar intra în pământ de ruşine să vadă ce scrii tu pe-aici. Pe bune...

Dacă prin ortodoxie înţelegi telenovela pietistă cu iz sectar din mintea ta, nici prin cap nu mi-ar trece să devin ortodox.

Nu-mi pierd vremea să-ţi demontez balivernele, sunt prea multe şi amestecate într-un ghiveci indigest, iar timpul vieţii e scurt şi preţios. Îmi exprim doar speranţa că nu sunt mulţi cei care te iau în serios.

Şi mai sper ca ÎPS Ioan Selejan să nu facă greşeala să te admită vreodată la hirotonie. Încă stau să mă gândesc dacă o să-ţi pun sau nu o "pilă" în scop preventiv.

[cristiboss56]

2052
ovidiu b.
Senior Member
Data înregistrării: 13.07.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.299
Am spus cât se poate de clar că era nevoie de o mângâiere, de un cuvânt, de o prezenţă a unsului Domnului în mijlocul poporului care suferea şi nicidecum de o asemenea atitudine (miştocăreală cu jurnaliştii). Şi am mai spus că nu era nevoie de o slujbă specială la faţa locului. Ce treabă are Biserica cu ce spun jurnaliştii sau lumea, cu ce vrea lumea sau cu ce ar fi spus lumea (prejudecăţi de la care aţi plecat cei care mi-aţi răspuns)? Este uimitor cum se aduc tot felul de justificări inutile şi refuzăm să învăţăm din greşelile noastre, deşi PF Daniel şi-a cerut iertare. Asta nu înseamnă că aş avea ceva cu Patriarhul BOR, ci am vrut să subliniez că avem şi noi bubele noastre şi că, uneori, nemulţumirile celor rupţi de Biserică sunt justificate. Hai să nu ne mai credem buricul pământului că nu suntem. Şi prigoana asta o merităm, poate aşa ne vom trezi la realitate. Sunt multe (foarte multe) lucruri în Biserică care sunt tratate cu multă superficialitate.
ps: dacă presa are o atitudine ostilă faţă de Biserică, eu trebuie să adopt aceeaşi atitudine?