Teologia eretica a lui N. Matsoukas si Teilhard de Chardin

[delia31]

Dar cum zice Scriptura in greaca in Gen. 1, 27, daca nu „andras" pt. barbat si „gyne” pt. femeie?

Zice asa: „ἄρσεν καὶ θῆλυ ἐποίησεν αὐτούς”, „arren ke thelu epoiesen autous”.

Nu substantivul "andras", ci adjectivul "arren" (arsen), sau cum ar veni, masculin.
Si nu substantivul 'gyne", ci adjectivul "thelu", adica , feminin, dar si rodnic, infloritor.

Asadar, Septuaginta nu zice „andras si gyne l-a facut Dumnezeu pe om, ci
„arren si thelu i-a facut”, masculin si feminin, cu precizarea ca incarcatura semantica a celor doua seturi lingvistice e diferita.

Aceiasi termeni „arren” si „thelu”, apar si in Evanghelii, cand saducheii Il intreaba pe Hristos daca e bine ca un om sa-si lase nevasta, iar El le zice ca legea lui Moise care permitea asta, a fost data din cauza invartosarii inimilor, dar la inceput a fost altfel, ca Dumnezeu l-a facut pe om „arren si thelu”.
Evanghelistul, traducand in greaca ce a zis Hristos, nu foloseste „andras si gyne” pt. a spune cum a fost facut omul ci arren si thelu.

„ ἀπὸ δὲ ἀρχῆς κτίσεως ἄρσεν καὶ θῆλυ ἐποίησεν αὐτοὺς ὁ Θεός” – Marcu 10, 6.

[delia31]

Dar ce distinctie este intre termenii „andras si gyne” (barbat si femeie) si „arren si thelu” (masculin si feminin)?

Este o intreaga discutie pe aceasta tema. Pe scurt, e vorba de distinctia dintre gen si sex. Si intre sex si sexualitate.

Pe de-o parte, genul tine de structura ontologica a umanului: „arren si thelu” a facut Dumnezeu ipostasurile firii edenice ce va fi restaurata la Parusie, cand oamenii apartinand noii firi umane restaurate, nici nu se mai marita, nici nu se mai insoara, ci vor fi ca la inceput, fiindca in Hristos, nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca.

Pe de alta parte, din asta decurge si distinctia dintre inmultirea edenica si cea post-edenica. In starea edenica, sexualitatea nu era necesara, ci doar in starea de dupa pacat. E ne-necesara in absenta pacatului.

'Istoria sexualitatii nu este decat intervalul indefinit dintre genul (sexul) fara sexualitate al conditiei originare (caracterizata prin castitatea ingereasca, prin goliciunea cea fara de rusine) si sexul fara sexualitate al Imparatiei finale (la inviere nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii).

Unde nu (mai) este pacat, nu (mai) este nici moarte, nici sexualitate."

„Fiindca unde este moarte, acolo e si casatoria, iar acolo unde nu este aceea, nu urmeaza nici aceasta..."(Sf. Ioan Gura de Aur).

[delia31]

Nedumerirea legata de aceasta distinctie devine mai pregnanta in capitolul 2 al Facerii, cand se reia episodul facerii omului si se aduc noi detalii despre ipostasul feminin care exista alaturi de cel masculin odata cu facerea acelui trup unic din tarana de care ni se vorbeste in Gen. 1, 27.

Gen. 2, 21-24: "Atunci Domnul Dumnezeu a adus asupra lui Adam un somn adânc, şi el a adormit; şi a luat una din coastele lui şi locul ei l-a plinit cu carne.
Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din Adam a prefăcut-o în femeie şi a adus-o la Adam
Şi a zis Adam: De data aceasta iată os din oasele mele şi carne din carnea mea!; ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbatul ei
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup".

Spre deosebire de Geneza 1, 27, cand dupa cum ziceam, cele doua ipostasuri ale firii umane sunt numite in greaca Septuagintei cu termenii „arren si thelu” (masculin si feminin), de data aceasta, in Geneza 2, 22-24, se foloseste „gyne” (gyneka) pt. femeie si, ciudat, nu „andras pt. barbat”, ci „anthropos” (om).

Aici, iarasi o alta discutie despre semnificatia lui anthropos. Poate voi reveni cu detalii. Sau poate pe alt topic.

[delia31]

Cele doua referate despre facerea omului, cel din Gen. 1, 27 si cel din Gen. 2, 22-24 ridica doua intrebari: ce sens are descrierea omului ca barbat si femeie, folosind adjectivele „arren si thelu” in primul capitol si ce sens are schimbarea in „gyne” si „anthropos” din cel de-al doilea?

O parte a raspunsului am dat-o, cat m-am priceput, o alta parte o gasim la Sf. Grigore de Nyssa, in lucrarea Despre Facerea Omului.

El descrie starea primordiala a omului, la fel ca Sf. Ioan Gura de Aur, adica excludeau sexualitatea.

Dupa parerea Sfantului Grigorie de Nyssa, separatia/distinctia dintre barbat si femeie a fost adaugata creatiei originare (sau mai bine spus: ideale) a omului creat "dupa chip", caci in Hristos - care este Chipul - nu este "barbat sau femeie".

Scoaterea femeii din coasta si separarea in barbat si femeie s-a facut fiindca Dumnezeu, in atotstiinta Sa, a stiut ce va urma si ca omul va fi nevoit sa se inmulteasca dupa firea celor pamantest : "Intrucat [Dumnezeu] prin puterea Lui a vazut mai dinainte departarea noastra libera de pe calea cea dreapta si caderea care a urmat, departe de viata ingerilor, pentru ca sa nu nimiceasca sufletele omenesti care uitasera cu totul chipul in care se desavarsesc ingerii, Dumnezeu a randuit pentru firea noastra ceva mai potrivit starii de dupa cadere”. (Sf. Grigore de Nyssa, Despre Facerea omului).

[delia31]

O ultima precizare etimologica, din dialogul dintre Socrate si Hermoghene din lucrarea Cratylos a lui Platon, pe tema numelor si numirilor. Idee relevanta si pt. discutia de pe alt topic despre inmultirea edenica asexuata.

Adjectivul grecesc „thelu”, primul termen din Scriptura cu referire la ipostasul feminin, inseamna feminin, rodnic, infloritor. E derivat din termenul „thele” = sân, piept si e inrudit cu verbul „tethelenai”= a inflori.

Asadar , „thelu” din Gen. 1, 27 cu referire la feminin, sugereaza ideea de ploaie care hraneste si face sa rodeasca si sa infloreasca.

Si de-abia, odata cu a doua referire la femeie, in Gen. 2, 22-24, apare substantivul „gyne” = femeie, termen inrudit cu verbul "a naste = ginomai".