Sa ne impartasim saptamanal

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

. Trebuie totusi sa luam in serios doua lucruri: cu inima impietrita fata de aproapele, nu avem dreptul sa ne apropiem de sfanta impartasanie, chiar spovediti fiind. Daca avem dragoste si nimic din exterior nu ne poate rupe de relatia permanenta cu Dumnezeu si Mantuitorul Hristos, putem spune ca suntem in acea stare la care se refera Sf Serafim de Sarov si deci putem sa ne impartasim atat timp cat constiinta nu ne opreste.
"

Daca nu ne putem spovedi cu inima impietrita ,nu ne facem oare singuri judecatorii nostri ,rapind acest atribut duhovnicului? Mie intotdeauna mi se va pare ca am inima impietrita , si asta m-ar opri mereu de la impartasanie. Daca duhovnicul imi da voie, oare sa intervin eu peste el?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iustin10

Daca nu ne putem spovedi cu inima impietrita ,nu ne facem oare singuri judecatorii nostri ,rapind acest atribut duhovnicului? Mie intotdeauna mi se va pare ca am inima impietrita , si asta m-ar opri mereu de la impartasanie. Daca duhovnicul imi da voie, oare sa intervin eu peste el?

Din diverse motive, duhovnicul nu poate sti ce ascunde mireanul in inima lui. El pretinde ca a iertat tot si ca nu este in cearta cu fratele lui, sau ca se caieste, dar in inima ramane sclavul judecarii, al regulelor mai mult lumesti decat crestinesti si astfel, chiar in timp ce se indreapta spre Sfanta Taina, in loc sa se apropie cu dragoste, frica si cutremur, inca mai supara un vecin (sau mai multi), inca mai priveste peste umar la altceva decat i-ar fi de folos, inca nu are constiinta smereniei pentru ce urmeaza sa i se intample. Nu duhovnicul poarta vina pentru asta, ci omul singur si din acest motiv, chiar impartasit fiind, el nu poate cunoaste Harul la care face referire Sf Serafim de Sarov.
Din pacate cunosc destule persoane (babute de obicei, dar si batrani) care sunt obisnuitii spovedaniilor si sfintelor taine, dar cand se pun pe barfit sau sosotit (uneori chiar in timpul iesirii cu sfintele daruri, sau mai ales atunci cand se canta la strana "grija cea lumeasca, acum sa o lepadam") dovedesc cu tristete ca viata a trecut pe langa ei si inca n-au inteles de ce merg duminica de duminica la biserica. Iar faptul ca barfesc si urmaresc indeaproape tot ce misca pentru a avea subiect de discutie dupa aceea despre dascal, paracliser, sau oameni obisnuiti, denota ca toata viata s-au ostenit degeaba, sau aproape degeaba, daca n-au ajuns sa constientizeze starea in care se afla. Acesta este doar un aspect, dar din pacate sunt cu mult mai multe, legate de cei ce se impartasesc regulat, dar continua in impietrirea sufletului, fara ca duhovnicul sa aiba habar, iar daca totusi il are, atat timp cat omul ascunde, duhovnicul in baza doar a celor spuse, nu poate sa opreasca din banuieli sau din alte surse decat recunoasterea personala.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ei însisi™i practică Împărtăs™irea de fiecare dată fără Spovedanie de fiecare dată s™i fără ca să existe măcar un singur glas autorizat care să facă derogare preoČtilor de a se curăt›i s™i prin simpla rugăciune. Nu-mi place s-o zic, dar asta e realitatea.

Nu-mi place sa o spun dar... iata o inima impietrita! Iarta-ma te rog!

[AlinB]

Institutia duhovnicului n-a existat cateva secole bune in Biserica Ortodoxa.

http://forum.teologie.net/viewtopic.php?p=28707

[iustin10]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Din pacate cunosc destule persoane (babute de obicei, dar si batrani) care sunt obisnuitii spovedaniilor si sfintelor taine, dar cand se pun pe barfit sau sosotit (uneori chiar in timpul iesirii cu sfintele daruri, sau mai ales atunci cand se canta la strana "grija cea lumeasca, acum sa o lepadam") dovedesc cu tristete ca viata a trecut pe langa ei si inca n-au inteles de ce merg duminica de duminica la biserica. Iar faptul ca barfesc si urmaresc indeaproape tot ce misca pentru a avea subiect de discutie dupa aceea despre dascal, paracliser, sau oameni obisnuiti, denota ca toata viata s-au ostenit degeaba, sau aproape degeaba, daca n-au ajuns sa constientizeze starea in care se afla.

Nu-mi place sa o spun dar... iata o inima impietrita! Iarta-ma te rog!

Bun ,eu am recunoscut ca imi simt inima impietrita .Si m-am recunoscut in postarea ta,de aceea am si intervenit, cand eu insumi nu ma cred vindecat,desi preotul mi-ar da dezlegare . Dar tu? Tu spui de babutele acelea , spui de Ionut. Dar tu ce faci ? Iti simti inima impietrita? Te poti impartasi ?
Nu o lua ca pe ceva personal,e o intrebare , daca simti acel sentiment,si daca da, ce atitudine iei . Caci daca spui altora sa se judece singuri,ar fi interesant sa arati cum te judeci tu si care e verdictul

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iustin10

Bun ,eu am recunoscut ca imi simt inima impietrita .Si m-am recunoscut in postarea ta,de aceea am si intervenit, cand eu insumi nu ma cred vindecat,desi preotul mi-ar da dezlegare . Dar tu? Tu spui de babutele acelea , spui de Ionut. Dar tu ce faci ? Iti simti inima impietrita? Te poti impartasi ?
Nu o lua ca pe ceva personal,e o intrebare , daca simti acel sentiment,si daca da, ce atitudine iei . Caci daca spui altora sa se judece singuri,ar fi interesant sa arati cum te judeci tu si care e verdictul

Lupta pe care o duce fiecare cu sine, o stie doar Dumnezeu. Daca tu sau altul, prin ceea ce vezi la mine, consideri ca as avea inima impietrita, inseamna ca asa este. Nu pot si nici nu vreau sa ma apar, atat timp cat dau altuia motiv de sminteala. Din cate ma cunosc, cel putin in ultimii ani, am evitat sa-mi mai impovarez sufletul cu ceea ce nu-mi foloseste. Despre babute am spus-o fiindca am vazut cum aceleasi de fiecare data deranjeaza prin ceea ce fac in timpul slujbei. Asta pe de o parte. Iar pe de alta, cand ajung deja sa nu se mai poata deplasa, si ma roaga pe mine sa-l trimit pe Parinte sa le spovedeasca acasa, chiar nu vad cum de isi mai face loc barfa si rautatea despre ce se intampla in biserica, cand ele n-au mai calcat pe-acolo de ani buni? De unde stiu ce-a facut cutare duminica, de unde stiu cate paini a luat dascalul, de unde stiu cum a venit X imbracata?... Asta-i grija pe care trebuie s-o avem? Bietul Parinte nu stie si nici n-o sa afle de la mine aceste lucruri, dar asta nu-i ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, atat timp cat vrem sa ne mantuim. Stiu ca am destule metehne. Incerc insa ca, macar pentru cele despre care vorbesc, sa nu ma fac eu insumi vinovat. Daca reusesc sau nu, Dumnezeu stie!