Cele OPT EREZII ale "FERICITULUI" AUGUSTIN, ERETICUL

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Barsaumas

Aceleasi bisericisme ultra partizane si sectaroide. Si ne miram de ce oamenii mai nescoliti dar care se izbesc de "latratul apologetic" al unora, devin nu doar eclesiosceptici (pentru a ajunge si a ramane intr-o atitudine de distantare cat de cat cerebrala, nu impanata cu resentimente si invective, iti trebuie oaresce cultura), ci de-a dreptul eclesio- sau chiar cristofobi.

Hristos nu este cerebral, Barsaumas. Credinţa nu înseamnă raţiune. E anti-raţiune, sau opusă raţiunii.
Eventual să fim păcato-fobi, ereziofobi, adică să le urâm, să urâm să fim departe de Hristos, de sfinţi, de comuniune, ei sunt Biserica, să nu vrem să fim departe sau afară din Împărăţia Cerurilor...

Totul e să crezi, să iubeşti, să împlineşti.

Eşti departe de mântuire, Barsaumas, foarte departe...

Dar să nu te îngrijorezi, ne spun Sfinţii Părinţi, că ne este de ajuns o singură zi, de dimineaţă până seara, să devenim sfinţi... Mari cuvinte.
Doar să nu te prindă moartea în starea căzută, că atunci nu va fi bine...

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Hristos nu este cerebral, Barsaumas. Credinţa nu înseamnă raţiune. E anti-raţiune, sau opusă raţiunii.
Eventual să fim păcato-fobi, ereziofobi, adică să le urâm, să urâm să fim departe de Hristos, de sfinţi, de Împărăţie...

Totul e să crezi, să iubeşti, să împlineşti.

Eşti departe de mântuire, Barsaumas, foarte departe...

Credinta poate fi argumentata, in parte, si rational. Altfel s-ar asemana cu un fel de fachirism.
Pe de alta parte, nu ma deranjeaza ca sunt, zici tu, departe de mantuire.
Eu nu te judec, nu atac sanitatea ta mentala, etc. Sa fie acolo. Pentru mine, esti doar inca un inflexibil al fanatismului bisericesc; banuiesc ca ai fost modelat (pe calea literaturii internautice, evident) de gasca eclesiolatra si exclusivista din jurul vedetei numita mitropolitul de port Serafim de Pireu, care gasca fanatica il include si pe grecofilul preot Matei Vulcanescu.
Bre, voi confundati definitia voastra ingusta a soteriologiei crestine cu "calea ingusta" definita si proclamata dogmatic de Mantuitorul. Seamana, dar nu rasar. Voi, fanaticii "credintei/bisericii celei una", ati citit in Scriptura pilda samariteanului? Ceva, cat de cat, ati inteles cu mintile voastre? (Bine, sunt sigur ca ati luat de bune "talcuirile sfintilor", asta nu o mai intreb).
Daca te intrebi, cred sincer ca pentru mantuire e suficienta cinstea si moralitatea pana la sange (de exemplu sa nu minti, nici macar pe forumuri de pilda privind identitatea proprie ), rugaciunea multa si urmarea stricta a Sf. Scripturi, intr-o relatie personala cu Dumnezeu.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Barsaumas

Credinta poate fi argumentata, in parte, si rational. Altfel s-ar asemana cu un fel de fachirism.
Pe de alta parte, nu ma deranjeaza ca sunt, zici tu, departe de mantuire.
Eu nu te judec, nu atac sanitatea ta mentala, etc. Sa fie acolo, cearta asta stupida pe forum. Pentru mine, esti doar inca un inflexibil al fanatismului bisericesc; banuiesc ca ai fost modelat (pe calea literaturii internautice, evident) de gasca eclesiolatra si exclusivista din jurul vedetei numita mitropolitul de port Serafim de Pireu, care gasca fanatica il include si pe grecofilul preot Matei Vulcanescu.
Bre, voi confundati definitia voastra ingusta a soteriologiei crestine cu "calea ingusta" definita si proclamata dgomatic de Mantuitorul. Seamana, dar nu rasar. Voi, fanaticii "credintei/bisericii celei una", ati citit in Scriptura pilda samariteanului? Ceva, cat de cat, ati inteles cu mintile voastre? (Bine, sunt sigur ca ati luat de bune "talcuirile sfintilor", asta nu o mai intreb).
Daca te intrebi, cred sincer ca pentru mantuire e suficienta cinstea si moralitatea pana la sange (de exemplu sa nu minti, nici macar pe forumuri , nu mia zic pe cei apropiati, de pilda privind identitatea proprie ), rugaciunea multa si urmarea stricta a Sf. Scripturi, intr-o relatie personala cu Dumnezeu.

Credinţa niciodată nu poate fi argumentată raţional. Crezi sau nu. Atât.
La fel cum nu poţi explica de ce cresc plantele în pământ, cum o seminţă devine copac. Şti procesul, dar nu poţi explica exact cum se întâmplă, şi nu poţi să faci asta întrun laborator, decât cu toate ingredientele: pământ, seminţa, apă, lumină, aer şi desigur, Dumnezeu.
La fel nu poţi explica cum a înviat Hristos. crezi sau nu. Atât.
Nu poţi explica de ce Adevărul este întro singură Biserică, şi restul sunt erezii. Crezi sau nu, atât.

Fachirismul, este o credinţă, la fel ca şi creştinismul. Dar una duce la iad, alta la Rai.

Mai important, dacă mă ataci pe mine, nu-mi pasă, dar dacă ataci credinţa şi pe Hristos, voi apăra prin cuvânt, cât voi purta viaţă în piept.
Niciodată nu mă cert cu nimeni, ci apăr şi mărturisesc. E datorie, dar mai mult e binecuvântare, e cale spre Cer.

Hristos era pentru mulţi, un "inflexibil al fanatismului bisericesc". Am fost autodidact, în principal. Aşa m-am educat. Dumnezeu a lucrat.
Creştinii nu sunt o gaşcă, şi nici eclesiolatri nu sunt. Dar sunt lucizi şi conştienţi că înafara Bisericii lui Hristos, nu există mântuire.

Mitropolitul Serafim de Pireu, şi zeci ca el alţii, sunt exemple de cum ar trebui să fie un creştin, ca să se mântuiască.
Pentru că dacă citeşti cu bun simţ, ce s-a petrecut la cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, fără să citeşti prea mult din Sfinţii Părinţi, devi creştin. Ortodox. Şi vei urâ ereziile.

Definiţia soteriologiei creştine, nu este a noastră, este a Bisericii lui Hristos, noi nu deţinem nimic, decât mărturisim, întărim, apărăm, propovăduim Adevărul, la fel ca Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Martiri, Sfinţii Părinţi, şi toţi Sfinţii, care erau luaţi drept nebuni pentru focul care ardea în ei, iubirea şi virtutea şi îndumnezeirea dată lor. Noi, eu, suntem departe de aceştia, dar măcar să le dorim.

Calea îngustă, turma mică, şi alte exemple biblice, arată clar că vor fi mai puţini care se vor mântui, decât cei care nu se vor mântui.
iar dacă Hristos a fost fanatic, considerat de mulţi, a Bisericii Celei Una, prin Sfânta Treime, fie, sunt şi eu fanatic cu Hristos, dar un fanatic care se sileşte să-L asculte pe Hristos şi nu un fanatic care ucide alţi oameni, nici cei care vin şi îi ameninţă familia. Familia creştinului, e în Ceruri. Aici, totul e temporar.

Pilda samariteanului, arată faptele de milostenie, e o lecţie pentru evreii care nu vroiau să ajute pe nimeni din alte popoare, decât ei între ei. Hristos arată cum trebuie să fie creştinul, să ajute pe toată lumea, indiferent ce face, ateu, păgân, eretic sau creştin. Asta a făcut Biserica dintotdeauna.

Nicidecum pilda samariteanului nu se referă că ereticii se vor mântui, sau alte aberaţii de la demoni.

Dacă crezi sincer că moralitatea îţi este de ajuns pentru a te mântui, vei merge în iad, cu toţi ateii care cred la fel, că moralitatea e de ajuns, cu toţi ereticii, şi păgânii, pe care moralitatea nu îi va mântui. Şi cu tot cu antihrist, care va fi şi el de o calitate morale impecabilă, dar respingând pe faţă orice implicare faţă de Hristos, fiindcă va uni religiile, şi va scoate orice denumire a lui Dumnezeu, din toate religiile, deci şi a Dumnezeului Celui Viu, Sfânta Treime. Dar asta-i altceva.

Rugăciunea multă, dacă nu eşti membru al Tainelor Bisericii, e în zadar. Rugăciunile acelea, mai sus de tavan, de la ecou, nu urcă. "Nu oricine îmi zice Doamne Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor", ne spune Hristos la Matei 7, 21.

Ia aminte şi trezeşte-te. Ai fost avertizat. Cu dragoste şi împreună suferinţă, dar ştiu că nu crezi.

[iuliu46]

Parintele Serafim Rose :

Intrebare: Vorbiti-ne despre atitudinea ortodoxa fata de religiile necrestine.
Raspuns: Hristos a venit sa lumineze omenirea. Exista numeroase religii in afara revelatiei Sale printre ai caror adepti nu sunt doar practictanti ai unui cult demonic, ci si suflete sincere care incearca sa ajunga cu adevarat la Dumnezeu. Vreau sa spun ca, inainte ca oamenii sa auda de Hristos, aceste religii, atat cat pot ele, au fost bune, dar ele nu pot duce la atingerea adevaratului tel. Telul este viata vesnica si Imparatia Cerurilor si Dumnezeu a venit in trup pentru a ne deshide aceasta cale. De aceea, crestinismul este adevarat. Facand comparatii, se pot gasi diferite elemente de adevar si in celelalte religii, elemente care, de multe ori, sunt foarte profunde, dar ele nu deschid cerurile. Numai cand Hristos a venit pe pamant si a spus talharului: Astazi vei fi cu mine in Rai, s-au deschis cu adevarat cerurile pentru oameni.
Intrebare: Asadar, oamenii care n-au auzit de Hristos nu au acces la adevar?
Raspuns: Cei ce n-au auzit niciodata de Hristos? Este treaba lui Dumnezeu sa-i judece. Nici in Vechiul Testament nu auzisera oamenii de Hristos, dar El a venit si le-a predicat in iad. Si Sfantul Ioan Botezatorul a ajuns inaintea lui Hristos in iad si, credem noi, a predicat ca Hristos va veni acolo ca sa-i elibereze pe toti cei care doreau sa fie eliberati, care doreau sa creada in El. Asa ca Dumnezeu poate dezvalui adevarul celor ce n-au avut niciodata sansa sa-l auda: adica celor care n-au respins Evanghelia, ci doar nu au auzit de ea. Dar odata ce am acceptat revelatia devenim, bineinteles, mult mai responsabili. O persoana care accepta revelatia lui Dumnezeu-intrupat si apoi nu traieste in conformitate cu ea este mai rea decat orice preot pagan sau ceva asemanator.

[iustin10]

Mantuirea da, o pot avea doar cei ce cred in Hristos , pe filonul ortodox .
Dar nu prin faptul ca sunt ortodocsi, ci daca aduc roade ,daca se vede cumva harul in ei , lucrand prin credinta care ei o afirma
Daca se limiteaza doar la simpla apartenta,la simpla participare , ortodoxia e o biata dogma care mai mult ii incurca .
Doar roadele sunt placute lui Dumnezeu ,nu soiul arborelui:credincios sau eretic
In aceste conditii , ca in pilda samarineanului , daca cineva care se da de neam bun trece indiferent pe langa aproapele ,iar altul care e taxat ca necredincios aduce roada placuta , cu toata chemarea care o are primul,rasplata va merge catre cel din urma ,catre iubitorul de oameni.
Apartenenta la ortodoxie este zero daca se afirma prin cuvinte si nu straluceste prin har.
Ceilalti ,fara Hristos ,nu se mantuiesc ,caci numai prin Hristos e mantuire.
Dar pot fi mai placuti lui Hristos,decat cei care doar iau numele Sau,dar nu ii fac cele mai elementare porunci , de a iubi pe aproapele si a fi cu inima deschisa
IubireA de oameni nu mantuieste singura , ci doar cu Hristos.
Dar sufletele reci ,care nu pleaca de la aceasta porunca simpla ,pot sa isi atarne oricate alte etichete si ranguri ,caci in fata lui Hrisots,care cunoaste inimile , vor fi mai prejos decat eretici ,atei sau paganii
Iubirea e baza pe care se construieste mantuirea
Daca nu avem aceasta baza, sa nu ne miram ca cei care au un dram de iubire , ne -o iau in fata ,noua celor care credem ca , cuvintele goale mantuiesc

[florin.oltean75]

Postat in prealabil de Igor_Paslusnik

Rugăciunea multă, dacă nu eşti membru al Tainelor Bisericii, e în zadar. Rugăciunile acelea, mai sus de tavan, de la ecou, nu urcă.

"Nu oricine îmi zice Doamne Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor", ne spune Hristos la Matei 7, 21.

Hristos se refera la curatenia inimii care striga - nu la apartententa unui anumit cult.

Insa, tentatia este foarte mare sa ne bizuim mantuirea pe trambitarea unei apartenente.

Este mult mai usor sa proclami in stanga si in dreapta decat sa te lupti cu balaurii/demonii din propria ta inima.

Acest tip de rationament primitiv este cel mai accesibil la nivelul egoului, cel mai raspandit in toate formele de credinta.

O astfel de gandire ne arunca lesne in mandrie, judecarea aproapelui si chiar violenta religioasa.

Una este sa pretuiesti biserica din care faci parte, iar alta sa-ti condamni semenii pentru ca nu rationeaza in felul tau.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de iustin10

Mantuirea da, o pot avea doar cei ce cred in Hristos , pe filonul ortodox .
Dar nu prin faptul ca sunt ortodocsi, ci daca aduc roade ,daca se vede cumva harul in ei , lucrand prin credinta care ei o afirma
Daca se limiteaza doar la simpla apartenta,la simpla participare , ortodoxia e o biata dogma care mai mult ii incurca .
Doar roadele sunt placute lui Dumnezeu ,nu soiul arborelui:credincios sau eretic

Iustin10, iuliu46 şi ioan_cezar şi toţi...

E impropriu spus filonul ortodox... Ca şi cum spui că şi alte filoane există şi că sunt valabile, "cât de cât" pentru mântuire.

Explic, cu inima plânsă, deşi mă făţărnicesc să spun cu inima plânsă, dar îndrăznesc, iertaţi. Deci :

Roadele omului, chiar dacă sunt sau nu sunt, îi este suficientă pentru mântuire să se schimbe în omul-cel-nou, urmaş al lui Hristos, Adevărat Hristos, din primul mileniu creştin, chiar şi în ultima zi de viaţă, precum tâlharul de pe cruce.

Hristos, şi la ortodocşi, şi la eretici, şi la păgâni şi la atei, stă la uşa inimii lor şi bate; de este cineva să-i deschidă, va intra şi va cina cu el, spune Biblia. Cineva-ul acela poate fi şi duhovnicul, atunci când proprietarul inimii este căzut la pat bolnav şi nu poate deschide uşa inimii lui Hristos.

Acel duhovnic, poate veni pe parcursul vieţii, sau la sfârşitul ei. Important este ca omul să-l cheme pe acel duhovnic, pentru că omul bolnav, pe duhovnic îl poate auzi, dar pe Hristos mai greu. De aceea i-a şi lăsat Hristos pe Sfinţii Apostoli şi ei la rândul lor au lăsat în comunităţile de creştini înfiinţate, câte un episcop preot şi diacon.

Deci Dumnezeu iubeşte nespus de mult pe orice om, fie el ortodox sau eretic, sau păgân sau ateu. Şi Dumnezeu vrea ca acel om să-l primească pe Dumnezeu Treime Iubire în inima lui şi atunci va face acel om şi roade.
Şi va iubi atât de mult, încât e imposibil să nu devină ortodox. Şi se va mântui. Va iubi Sfintele Icoane, Sfintele Moaşte, Sfinţii din ceruri şi de pe pământ, va iubi pe Maica Domnului şi întreaga Biserică a lui Hristos, din care fac parte toţi cei ca el, care iubesc nebuneşte. şi atunci, rămânând în acea iubire, se va mântui.

De ce un protestant spre exemplu, nu se poate mântui? Nu fiindcă nu e ortodox, paradoxal, oarecum neortodox spunând, ci fiindcă nu iubeşte precum un ortodox, de aceea nu se va mântui.

Dacă un protestant ar iubi ca un ortodox, ar ştii, conştient şi viu, că unde va merge după moarte este Împărăţia Iubirii, iar acolo în acea Împărăţie, sunt Aceia, prin Acela, care au iubit şi iubesc nu numai orice fiinţă diformă, om sau animal, sufleteşte sau trupeşte, dar acei Sfinţi, iubesc orice văd cu ochii.

Acelor Sfinţi, omul de aici, imitându-i cât îi stă în putere, le cere rugăciunile de ce întărire, de ajutor, către Împărat, căci oameni au fost şi păcătoşi au fost, acei Sfinţi, ca şi el, cel ce se roagă, şi acei Sfinţi îl înţeleg şi îl "adoptă" spre a-l ajuta, cu rugăciunile lor, să ajungă şi el ca ei.

Un protestant nu poate face asta.
Un protestant se crede întro "bulă" în care îi el şi hristos (cu h mic), unde nimeni nu îl poate atinge, nimeni nu îl contrazice, tot ce crede şi ce face el, este spre mântuire.
Asta nu-i iubire. Asta nu-i Biserica.

Un ortodox, ştie că poate greşi, că este păcătos, că smerenia este singura lui armă, şi că iubirea este singurul lui cuvânt, ascultă pe toţi, orice spun şi prima dată se miră de toţi şi toate, apoi se bucură de cele bune şi plânge pentru cele rele, apoi se gândeşte la ele, orice ar fi ele, apoi se hotărăşte dacă să spună ceva sau nu.

Acesta-i ortodoxul. Acesta-i creştinul. Aici e Hristos şi mântuirea. Biserica are aceşti creştini şi sunt frumoşi. Curaţi. Şi se mântuiesc, dacă rămân aşa. Pentru că sunt aşa. Aceştia, în viaţa lor, împlinesc poruncile lui Hristos, şi sunt imposibil să fie aroganţi, ci doar slujesc, indiferent ce cred alţii despre ei, ei slujesc, şi vor răspunde cu zâmbet la zâmbet şi cu părere de rău la mânie.

Ortodoxia nu e doar o filosofie, cea mai înaltă filosofie la care omul se poate urca cu mintea să gândească, dar este definiţia modului în care a fost creat sufletul.
Sufletul omului a fost creat ortodox. Creştin ortodox. Aşa a fost creat de către Dumnezeu.
Tot ce face un om în viaţă, se explică ortodox. Creştineşte şi ortodox. Toate căutările lui de Dumnezeu, toate căderile lui, sfârşitul în alte credinţe, sau în ateism, sau întrun soi de misticism, toată setea omului după Dumnezeu, se explică ortodox.

Chiar şi înainte de Hristos, la papuaşi, la barbari, la celţi, druizi, azteci, mayaşi, toţi îl căutau pe Hristos, pe Dumnezeu Iubire, pe Mântuitorul, fratele lor preaiubit, Dumnezeul Prieten, care te salvează face totul pentru tine, şi moare pentru tine. În fiecare zi. Cum să nu-L aştepţi? Cum să nu-L doreşti? Cum să nu-L iubeşti?

De aceea toţi oamenii, de la Adam până la Hristos, timp de 5508 ani, şi de la Hristos, până azi, 2015 ani, toţi au fost ortodocşi, adânc în inimile lor. Cu cât iubeau mai puţin cu atât erau mai departe de Ortodoxie, şi cu cât iubeau mai mult, mai ales după Hristos, deveneau membri ai Bisericii Sale, Bisericii lui Hristos, cea Una, Ortodoxia. Şi se mântuiau.

Dumnezeu, prin fiecare răsărit de soare, ne face o declaraţie de dragoste. Prin fiecare fir de iarbă, prin fiecare mugur de copac, prin fiecare frunză, sau strop de apă, ne face o declaraţie dragoste.
Şi-atunci, cum să nu îi faci şi tu o declaraţie de dragoste prin fiecare "Doamne miluieşte" rostit. Nici nu vrea mai mult Dumnezeu de la noi. Se bucură, Dumnezeu, ca un copil, poate smintesc, dar aşa simt să spun, se bucură ca un copil mic când primeşte ceva, de la noi, o rugăciune, o faptă bună, o cercetare către El, se bucură şi studiază cu atenşie ce Îi dăm şi ne dă înapoi înzecit, însutit sau înmiit.

Şi-atunci cum să nu iubeşti Sfinţii? Cum să nu iubeşti Sfintele Icoane? Cum să nu ceri Sfinţilor să se roage pentru noi? Cei ce stau la masă cu Bucuria? Cei ce vorbesc cu Fericirea? Cei ce ascultă Viaţa? Cei ce privesc Calea? Cei care se împărtăşesc cu Adevărul?

Atunci când eşti cu adevărat pe Hristos, când eşti cu adevărat cu Biserica, de care îţi pasă, nu o urăşti fiindcă cere bani, fiindcă are câţiva membri care păcătuiesc, cum spun protestanţii despre ortodocşi, când eşti cu adevărat creştin, nu eşti nemulţumit, nu strigi şi arăţi cu degetul, fără să găseşti soluţii, fără să pui mâna pe lopată şi să contruieşti Biserica, deci membrii ei, chiar şi prin însăşi prezenţa ta, dacă nu poţi prin cuvânt sau faptă. Prin gesturi, prin zâmbet, prin seriozitate, prin privire, prin haine, prin toate să predici şi să mărturiseşti pe Hristos, chiar dacă nu eşti preot.

Nu să porţi fustă până la genunchi, mulată, cum poartă fetele/femeile la penticostali, baptişti, etc., ci să porţi fustă lungă şi largă, că te gândeşti: nu cumva să se uite un frate creştin la mine şi mai slab fiind, neputincios, să cadă cu gândul în păcat de desfrânare, din pricina mea... Că atunci mai vinovată sunt eu, decât el, că spune Biblia: vai aceluia prin care vine sminteala. Şi în altă parte: făcând celor mai mici decât voi, Mie, Mi-aţi făcut. Deci orice facem, facem lui Hristos, fie lucru bun sau rău.

Ăsta-i creştinismul.
Fiind astfel, păsându-ţi cu adevărat, contribui, cu dragostea ta la zidirea Bisericii, şi nu sfârşeşti inventând sau mergând în erezii.

Păsându-ţi atât de mult, iubind atât de curat, de adânc şi tainic, nu poţi să nu fi ortodox, nu poţi să te depărtezi de mizerie, când ştii că Hristos a murit pentru mizerie, pentru scârbele oamenilor, pentru puroiul din noi, pentru otrava cuvântului şi faptei cu care Îl ucideam.
Cum să spui că eşti creştin, dacă nu urmezi lui Hristos? Şi dacă Îi urmezi Lui, cum să nu te arunci în cocina inimii tale şi să faci curat? Cât mai curat? Cum să nu vrei apoi ca inima să fie cel mai frumos loc de pe pământ, unde să-L primeşti pe Hristos? Cum să nu vrei să tot lucrezi la inima ta să fie tot mai frumoasă, mereu, pentru Împăratul Iubire?
Apoi să vrei cât mai multe cocini să fie curăţite, ca şi alţii să se simtă atât de bine, în curăţenie şi bucurie, lumină şi har, cum te simţi tu? Cum să nu plângi pentru cei care nu vor să aibe curat în cocina inimii lor? Cum să nu vrei, cu tot riscul de a nu mai fi inima atât de frumoasă, cum să nu vrei ca alte inimi să fie măcar curate, dacă nu şi frumoase? Cum să nu dedici timp şi dragoste şi jertfă, sudoare, transpiraţie, aproapelui, să îl ajuţi, în a găsi pe Hristos? Şi odată găsit, să ajute şi el pe alţii să găsească? Şi împreună să fie bucurie cum n-am trăit vreodată de mare. Cum? Spune-mi, cum?

Cum să nu fi ortodox, când Biserica Ortodoxă, e atât de plină, de deplină, de întreagă, de vie, de roditoare, de Sfântă, de frumoasă, mamă, prietenă, soţie, amică, bunică, colegă, şi e totul pentru mântuirea noastră. Cum să vrei să pleci din ea? Cum să nu vrei să o înţelegi, să îţi pese de ea, de curăţia ei, de parfumul, de mireasma ei ? Cum ?

Nici familia, sau copii, biologici, nu pot da o aşa de mare bucurie ca găsirea şi primirea lui Hristos în inimă, ca şi ajutorul dat altora în a găsi şi a primi pe Hristos şi a trăit împreună, cât mai mulţi, pe Hristos, în Împărăţia Cerurilor din lăuntrul nostru, ca mai apoi să facem parte din ea, efectiv, fizic şi metafizic, văzut şi nevăzut, cu toţi aceia pe care i-am cinstit şi i-am iubit, pentru că ei înaintea noastră, ne-au cinstit şi ne-au iubit... Când iubeşti necondiţionat şi nepărtinitor, când şti ce faci, şti ce vrei, şti cât de mic eşti, nu poţi decât să iubeşti. Iubind, devii ortodox şi te mântuieşti.

Un copil, îl ai doar tu, e bucuria ta, iar celălalt, alt om, poate nu are de nimic de ce să se bucure, poate e deznădăjduit. Şi ajutându-l să găsească şi să primească pe Hristos şi să iubească tot mai mult, va avea şi el copii, va spune şi altora de cea-mai-mare-bucurie-de-pe-pământ, Hristos. Şi aşa, pentru Biserica care suntem noi, ne îmbogăţim cu şi în Hristos, adevărata bogăţie.

Iertaţi-mă.

Dumnezeu să ne ajute să înţelegem. Şi să iubim.

[cristirg]

"De la tot pacatul se intoarce omul usor, dar de la eres, foarte greu! Si aceasta pentru ca se intuneca partea rationala a sufletului.

Degeaba ii spun ca aici este alb, ca el vede negru. Si atunci foarte greu se intoarce, de cele mai multe ori asa ramane. Si asa raman si sectele si celelalte" (" Ne vorbeste parintele Cleopa")

[iustin10]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Deci Dumnezeu iubeşte nespus de mult pe orice om, fie el ortodox sau eretic, sau păgân sau ateu. Şi Dumnezeu vrea ca acel om să-l primească pe Dumnezeu Treime Iubire în inima lui şi atunci va face acel om şi roade.
Şi va iubi atât de mult, încât e imposibil să nu devină ortodox.

De ce un protestant spre exemplu, nu se poate mântui? Nu fiindcă nu e ortodox, paradoxal, oarecum neortodox spunând, ci fiindcă nu iubeşte precum un ortodox, de aceea nu se va mântui.

Dacă un protestant ar iubi ca un ortodox, ar ştii, conştient şi viu, că unde va merge după moarte este Împărăţia Iubirii, iar acolo în acea Împărăţie, sunt Aceia, prin Acela, care au iubit şi iubesc nu numai orice fiinţă diformă, om sau animal, sufleteşte sau trupeşte, dar acei Sfinţi, iubesc orice văd cu ochii.

Acelor Sfinţi, omul de aici, imitându-i cât îi stă în putere, le cere rugăciunile de ce întărire, de ajutor, către Împărat, căci oameni au fost şi păcătoşi au fost, acei Sfinţi, ca şi el, cel ce se roagă, şi acei Sfinţi îl înţeleg şi îl "adoptă" spre a-l ajuta, cu rugăciunile lor, să ajungă şi el ca ei.


Un ortodox, ştie că poate greşi, că este păcătos, că smerenia este singura lui armă, şi că iubirea este singurul lui cuvânt, ascultă pe toţi, orice spun şi prima dată se miră de toţi şi toate, apoi se bucură de cele bune şi plânge pentru cele rele, apoi se gândeşte la ele, orice ar fi ele, apoi se hotărăşte dacă să spună ceva sau nu.

Acesta-i ortodoxul. Acesta-i creştinul. Aici e Hristos şi mântuirea. Biserica are aceşti creştini şi sunt frumoşi.

Ortodoxia nu e doar o filosofie, cea mai înaltă filosofie la care omul se poate urca cu mintea să gândească, dar este definiţia modului în care a fost creat sufletul.

Sufletul omului a fost creat ortodox. Creştin ortodox. Aşa a fost creat de către Dumnezeu.
Tot ce face un om în viaţă, se explică ortodox. Creştineşte şi ortodox. Toate căutările lui de Dumnezeu, toate căderile lui, sfârşitul în alte credinţe, sau în ateism, sau întrun soi de misticism, toată setea omului după Dumnezeu, se explică ortodox.

Chiar şi înainte de Hristos, la papuaşi, la barbari, la celţi, druizi, azteci, mayaşi, toţi îl căutau pe Hristos, pe Dumnezeu Iubire, pe Mântuitorul, fratele lor preaiubit, Dumnezeul Prieten, care te salvează face totul pentru tine, şi moare pentru tine. În fiecare zi. Cum să nu-L aştepţi? Cum să nu-L doreşti? Cum să nu-L iubeşti?

De aceea toţi oamenii, de la Adam până la Hristos, timp de 5508 ani, şi de la Hristos, până azi, 2015 ani, toţi au fost ortodocşi, adânc în inimile lor. Cu cât iubeau mai puţin cu atât erau mai departe de Ortodoxie, şi cu cât iubeau mai mult, mai ales după Hristos, deveneau membri ai Bisericii Sale, Bisericii lui Hristos, cea Una, Ortodoxia. Şi se mântuiau.

.

Păsându-ţi atât de mult, iubind atât de curat, de adânc şi tainic, nu poţi să nu fi ortodox, nu poţi să te depărtezi de mizerie, când ştii că Hristos a murit pentru mizerie, pentru scârbele oamenilor, pentru puroiul din noi, pentru otrava cuvântului şi faptei cu care Îl ucideam.
Cum să spui că eşti creştin, dacă nu urmezi lui Hristos? Şi dacă Îi urmezi Lui, cum să nu te arunci în cocina inimii tale şi să faci curat? Cât mai curat? Cum să nu vrei apoi ca inima să fie cel mai frumos loc de pe pământ, unde să-L primeşti pe Hristos? Cum să nu vrei să tot lucrezi la inima ta să fie tot mai frumoasă, mereu, pentru Împăratul Iubire?

Cum să nu fi ortodox, când Biserica Ortodoxă, e atât de plină, de deplină, de întreagă, de vie, de roditoare, de Sfântă, de frumoasă, mamă, prietenă, soţie, amică, bunică, colegă, şi e totul pentru mântuirea noastră. Cum să vrei să pleci din ea? Cum să nu vrei să o înţelegi, să îţi pese de ea, de curăţia ei, de parfumul, de mireasma ei ? Cum ?

Dumnezeu să ne ajute să înţelegem. Şi să iubim.

Frumoasa marturisire Igor,despre ortodoxie
Intleg ca in adancul tau sunt nuante mai adanci,ca nu simplu bulletin de ortodox mantuieste ,asa cum uneori lasi sa se inteleaga.
De fapt aici nici nu mai suntem in contradictie . Caci ortodoxia intradevar trebuie sa aduca roada iubirii sau macar a sperantei , ca sa zici ca fost de folos aceluia.
Eu sunt adversarul doar al tratarii la nivel superficial al problemei ,esti orthodox treci in dreapta nu esti,mitraliera ,cum s-a povestit pe aici de acei islamisti.
Intradevar ,nimic nu poate mantui decat ortodoxia in Hristos ,dar este o piatra tare,care daca ii folosim latrura ei ascutita,ne putem noi insine taia in ea ,in certuri si teorii,si judecati care nu ni se cad .

[AlinB]

În prealabil postat de iuliu46

Parintele Serafim Rose :
Intrebare: Asadar, oamenii care n-au auzit de Hristos nu au acces la adevar?
Raspuns: Cei ce n-au auzit niciodata de Hristos? Este treaba lui Dumnezeu sa-i judece. Nici in Vechiul Testament nu auzisera oamenii de Hristos, dar El a venit si le-a predicat in iad. Si Sfantul Ioan Botezatorul a ajuns inaintea lui Hristos in iad si, credem noi, a predicat ca Hristos va veni acolo ca sa-i elibereze pe toti cei care doreau sa fie eliberati, care doreau sa creada in El. Asa ca Dumnezeu poate dezvalui adevarul celor ce n-au avut niciodata sansa sa-l auda: adica celor care n-au respins Evanghelia, ci doar nu au auzit de ea. Dar odata ce am acceptat revelatia devenim, bineinteles, mult mai responsabili. O persoana care accepta revelatia lui Dumnezeu-intrupat si apoi nu traieste in conformitate cu ea este mai rea decat orice preot pagan sau ceva asemanator.

Nu stiam de cuvintele astea, dar era exact ideea la care incercam sa-i aduc pe pseudo-teologii nostri dar se pare ca handicapurile afective merg mana in mana cu cele care tin de simpla logica si ratiune vizavi de cunostinte minimale care tin de trairea efectiva a credintei.

Ca sa nu mai zic ca mai era unul care facea parca trimitere la Serafim Rose, dar de asta se pare ca de cuvintele astea n-a auzit.
In schimb ramanea sa fie clasificat ca ratacit, ecumenist, etc. pentru ele.