Cele OPT EREZII ale "FERICITULUI" AUGUSTIN, ERETICUL

[Ioan_Cezar]

Nu, frate. Rămânerea statornică şi îmbogăţirea prin adâncire în Sfânta Tradiţie.
Ferirea de sugestiile duhurilor înşelătoare din afară, atâta-tot.

Doamne ajută!

P.S. Nu cu indiferenţă, nici cu duhul sporovăielii ori al răspărului îţi scriu acestea. Ci cu anume durere, să mă ierţi de mărturisire...

[GMihai]

Imi pare rau, dar tot nu inteleg ce-mi reprosezi. Fii mai explicit.

[Ioan_Cezar]

Nu-ţi reproşez nimic.
Am comentat deja "principiul" tău şi am pomenit Sfânta Tradiţie.
Altceva nu mai ştiu ce să-ţi spun, iartă-mă. Nu intenţionez să avansez în filosofeală atee, agnostică etc.
Toate cele bune,
Doamne ajută!

[GMihai]

Am citit ce i-ai replicat lui Mihnea Dragomir şi cred că ştiu încotro baţi.

Dar, vezi tu, eu n-am fost "înrădăcinat" în tradiţia ortodoxă. Ca fiu al unui greco-catolic, am fost botezat la ortodocşi pentru simplul motiv că din "bunăvoinţa" clasei conducătoare, preoţii greco-catolici au devenit cam greu de găsit.

În ce priveşte tradiţia religioasă, atâta cât am receptat-o ca şi copil (asică cea care rămâne întipărită la cele mai adânci niveluri), aceasta a fost romano-catolică. Primele amintiri din biserică sunt legate de biserica romano-catolică din cartier, de ieslea de Crăciun, de vitraliile cu scene biblice, de confesionalele sculptate şi de basoreliefurile cu Calea Crucii.

Iar în ce priveşte convertirea de la ateism aceasta a fost legată în mod indisolubil de anumite experienţe în cadrul liturgic romano-catolic şi punctată de o apreciere personală asupra punctelor esenţiale de divergenţă (aşa numitele punte florentine), în urma cărora mi-am format convingerea şi am făcut alegerea.

[AlinB]

Da, dar poate sti realizezi faptul ca alegerea este una formala.

Romano-catolicismul este cel care a produs acea "experienta" neplacuta si "punctele de divergenta" si sub acelasi duh se inscrie si "biserica" greco-catolica chiar daca formal/ritual anumite lucruri sunt diferite.

Practic, pana la urma tor romano-catolic esti chiar daca straiele si ritualul aduce cat de cat cu al Bisericii spre care poate, mai putin constient, ai o aspiratie.

[GMihai]

În prealabil postat de AlinB

Da, dar poate sti realizezi faptul ca alegerea este una formala.

Romano-catolicismul este cel care a produs acea "experienta" neplacuta si "punctele de divergenta" si sub acelasi duh se inscrie si "biserica" greco-catolica chiar daca formal/ritual anumite lucruri sunt diferite.

Practic, pana la urma tor romano-catolic esti chiar daca straiele si ritualul aduce cat de cat cu al Bisericii spre care poate, mai putin constient, ai o aspiratie.

Poate m-am exprimat lacunar, sau neinteligibil.

Aline, eu SUNT romano-catolic. Nu greco-catolic. Experienta despre care vorbeam (experienta Liturgiei romano-catolice) nu a fost neplacuta, asa cum gresit ai inteles, ci dimpotriva, aceea a fost experienta hotaratoare in convertirea la crestinism.

Si tocmai de aceea a trebuit sa cer dispensa de la episcop, ca sa ma pot alatura BRC, in loc de BRU, cum ar fi fost canonic.

[AlinB]

........................

[AlinB]

Aha, am inteles acuma :)

Eu stiu pe cineva care a facut taman drumul invers, de la romano-catolici la greco-catolici.
Tocmai din cauza Liturghiei si probabil nu doar.

Uit si amicul Mihnea e nitelus pe alturi, desi in fata ortodocsilor face apologia romano-catolicismului si a dreptatatii si infaibilitatii lui, de fapt si de drept e simpatizantul unei grupari romano-catolice dizidente care e numai dinti la adresa romano-catolicismului "mainstream"..