Sfintii Zilei

[tabitha]

Astăzi l-am sărbătorit pe Sfântul Patrick, Luminătorul Irlandei.

Saint Patrick, pray for us !

http://orthodoxwiki.org/Patrick_of_Ireland



Tot astăzi 17 Martie l-am sărbătorit pe Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu.

http://www.pemptousia.ro/2014/03/cuv...zeu-17-martie/



Preacuviosului părintele nostru Alexie s-a născut la Roma, fiind singurul copil al patricianului Eufimian şi al Aglaidei, care erau de neam nobil şi bogaţi. Ajungând la vârsta potrivită, tatăl său i-a ales soţie, pregătindu-i cămara de nuntă. După căsătorie, când a intrat în cămara de nuntă, în care se găsea soţia lui, în loc să rămână acolo cu ea, şi-a scos inelul său şi dându-i-l şi binecuvântând-o, a ieşit în ascuns din casă şi a plecat îndată la Edesa. Şi venind la biserica de aici, a rămas pe lângă ea timp de optsprezece ani, îmbrăcat cu haine sărace şi zdrenţuite, hrănindu-se din mila şi îndurarea celor ce veneau la biserică.

Mai târziu a plecat de acolo, căci nu se mai putea să rămână mai multă vreme ascuns, din cauza virtuţilor lui, fiindcă mulţi, înţelegându-i viaţa lui virtuoasă, veneau mereu la el şi-l stânjeneau, şi a voit să se ducă în Tarsul Ciliciei, la biserica sfântului apostol Pavel, dar nu şi-a putut împlini această dorinţă, deoarece corabia cu care călătorea, împinsă fiind de vânt, a fost îndrumată într-altă parte. Ajungând deci la Roma, a venit la casa părinţilor lui. Aici, nemaifiind cunoscut de nimeni, îşi petrecea viaţa înaintea porţii casei sale, luat în derâdere şi batjocorit de înşişi servitorii lui, pătimind atât de mult, cât poate pătimi un om străin lipsit de orice îndrăzneală din partea unor oameni petrecăreţi şi gălăgioşi. Când a simţit că i se apropie fericitul sfârşit, a cerut o bucată de hârtie şi a scris pe ea cine este şi unde s-a născut. Şi a păstrat această hârtie la el, până când împăratul Onoriu, după o descoperire dumnezeiască, venind la el, l-a găsit dându-şi duhul. Şi rugându-se de el şi luând de la el scrisoarea şi citind-o în auzul tuturor, au cunoscut cu toţii cele cu privire la el. Deci, toţi fiind cuprinşi de spaimă, au luat şi au îngropat cu cinste şi cu mare cuviinţă sfintele lui rămăşite în biserica sfântului apostol Petru, moaştele lui răspândind după aceea miruri cu bun miros şi vindecări tuturor celor ce se apropiau de ele. (Sinaxar)

[cristiboss56]

SURSA : http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/pestera-sfantului-ioan-scararul-124867.html
Sfantul Ioan Scararul a trait la sfarsitul secolului al VI-lea si in prima jumatate a celui de-al VII-lea, fiind pomenit de crestinii de pretutindeni pentru viata sa curata, inchinata Mantuitorului Hristos. Despre Sfantul Ioan Scararul stim ca s-a nascut cu putin timp inainte de anul 579 si a trait pana spre anul 649. La varsta de 16 ani a intrat in Manastirea Sinai sub supravegherea staretului Martiriu. Dupa moartea staretului, Sfantul Ioan Scararul s-a retras intr-o pestera la poalele Muntelui Sinai, traind timp de aproape 40 de ani in meditatie rugaciune si studiu. In anul 639 era staret al manastirii, insa nu dupa mult timp s-a retras in vechea lui pestera unde si-a trait viata in meditatie si rugaciune, aici aflandu-si sfarsitul.

Traditia consemneaza ca loc de nevointa al Sfantului Ioan Scararul, pestera situata in Valea Tholas (Wadi Et-Tlah), aflata la aproximativ 8 km de Manastirea Sfanta Ecaterina.

Primele documente scrise in care pesterea este atestata, o amintesc ca loc de pelerinaj. In apropierea pesterii, in sec al XX-lea, a fost ridicat un asezamant monahal ce apartine de Manastirea Sfanta Ecaterina.

Dupa numele Manastirii Sinai, Sfantul Ioan a mai fost numit si Ioan Sinaitul sau Scolasticul datorita vastei sale culturi, dar mai ales a fost numit 'Scararul', datorita operei sale, nume care a devenit celebru si care s-a impus definitiv.

Cea mai semnificativa lucrare a Cuviosului Ioan, care a devenit un model de nevointa, atat pentru monahi cat si pentru mireni este "Scara dumnezeiescului urcus" sau "Scara Raiului". Sfantul Ioan a descris urcusul duhovnicesc catre ceruri, ca trecand prin 30 de trepte, referire clara la cei 30 de ani de viata ai Mantuitorului Iisus Hristos, inainte de a incepe activitatea publica. 'Scara' este considerata chiar de autorul ei o scriere ascetica. Primele cuvinte sunt un fel de introducere cu privire la monahism, insistand asupra lepadarii de lume si de sine. Urmatoarele 23 de capitole formeaza corpul principal al lucrarii, tratand despre pacate si virtuti intr-o ordine ce prezinta o anumita inlantuire. Inca din primele cuvintele se observa faptul ca treptele sunt privite ca niste stari ce nu pot fi lasate in urma, ci ca stari permanent ce trebuie mentinuta si adancita, iar in masura in care este adancita le poate cuprinde si pe celelalte.

Cuviosul Ioan Scararul este pomenit in fiecare an la data de 30 martie si in duminica a patra din Postul Mare.

SURSA

[tabitha]

Sfanta Maria Egipteanca, sarbatorita ieri - 1 Aprilie.

[tabitha]

Astazi, in Sambata Mare, il sarbatorim pe Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica.

Sfinte Calinic, roaga-te pentru noi ajuta-ne sa trecem cu bine de ziua de azi!

Ajuta-ma si pe mine sa ajung cu bine inapoi Acasa la New York. Doamne ajuta!

[Yasmina]

În prealabil postat de mirela.t

Astazi, in Sambata Mare, il sarbatorim pe Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica.

Sfinte Calinic, roaga-te pentru noi ajuta-ne sa trecem cu bine de ziua de azi!

Ajuta-ma si pe mine sa ajung cu bine inapoi Acasa la New York. Doamne ajuta!

Sa-ti ajute Domnul cu toti sfintii sai!

Acum cativa ani buni,ma intorceam acasa de la biserica,seara tarziu,intr-un noiembrie rece,cu ploaie ,vant si strazi pustii.
Aveam o mare suparare in suflet si umblam abatuta...
In drumul meu ,pe trotuar a aparut un mic cartonas .In prima secunda am zis sa nu ma opresc din drum pt "o hartie"dar un alt gand imi spunea sa vad "ce mesaj imi trimite divinitatea".

Cand am ridicat-o ce sa vezi?Era iconita Sf.Ierarh Calinic de la Cernica cu condacul acatistului sau si un mic fragment din haina sa.
Nu stiam inca cine era,dar am aratat-o unor femei evlavioase la biserica si dansele mi-au zis ca Sfantul mi-a aparut in cale sa ma ajute cu problema mea,deci sa-i citesc acatistul si sa merg sa-l vizitez la Cernica.
Asa am aflat despre acest drag Sfant,la o aruncatura de bat de Capitala.

[tabitha]

Foarte frumos, Yasminutza. :) am fost la Cernica de cateva ori, pe vremuri, cand ma stabilisem in Bucuresti. Dar anul acesta cand am venit in vizita, am avut un program de vacanta cam ambitios, iar la Sfantul n-am ajuns, din lipsa de timp.

[tabitha]

Astăzi îl prăznuim pe Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin.



Despre viata lui, dacă aveti timp cititi aici :

http://www.doxologia.ro/vietile-sfin...opul-romanului

http://www.crestinortodox.ro/sfinti/...din-73075.html

Sfântul Pahomie s-a născut în satul Gledin din ținutul Bistriței Năsăudului, în jurul anului 1660, primind la botez numele Petru. Părinții săi, preotul Eftimie și prezbitera Ana s-au îngrijit să-i dea o educație aleasă. El a ales să intre ca frate la mănăstirea Neamt.

~//~

Între 1704-1706 a fost într-un pelerinaj laLavra Pecerska, prilej cu care s-a întâlnit cu Sfântul Dimitrie Mitropolitul Rostovului. Întors în Moldova și retras în loc de liniște în apropierea mănăstirii Neamț după ce a refuzat să-și reia egumenia, la 18 decembrie 1706 a fost ales episcop al Romanului. A fost hirotonit arhiereu în 18 ianuarie 1707 și a păstorit până la 10 aprilie 1714, când s-a retras din scaun. În 1717 a plecat din nou la Kiev, petrecând în rugăciune și osteneli cărturărești până la sfârșitul vieții. A murit la Lavra Pecerska în anul 1724.

Canonizarea Sf. Pahomie a fost aprobată de Sfântul Sinod al BOR în ședința din 14 – 15 noiembrie 2006, când a fost stabilită ca dată de sărbătorire a lui ziua de 14 aprilie. În ziua de 14 aprilie 2007, Duminica a II-a după Paști, în biserica parohială „Sfânta Treime” din localitatea Gledin, comuna Monor, județul Bistrița – Năsăud, a avut loc proclamarea canonizării.

~//~

Sfântului Pahomie i-a plăcut să scrie şi să citească şi a căutat să cultive această dragoste şi în sufletul ucenicilor săi. Mărturie despre aceasta dau cărţile primite sau cumpărate de el, faţă de care a arătat o grijă deosebită.

A fost preocupat în primul rând să înzestreze ctitoria sa de la Pocrov, dar şi alte biserici, cu toate cărţile necesare cultului, într-o vreme în care raritatea şi scumpetea lor le făceau bunuri de nepreţuit.