![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
9. Iubirea de oameni fără de încercarea să le fim mereu pe plac
Relațiile bune cu apropiații, uneori sunt însoțite și de o latură neplăcută: încercarea să le fim mereu pe plac. De fapt, nici o atitudine bună aici nu poate exista, – existând doar lipsa de caracter și dependența de opiniile altor oameni. Anume în post această patimă poate să devină mai accentuată. „Hai să ne întâlnim vineri după serviciu într-o cafenea” – te invită o prietena, și iată deja ai comandat împreună cu ea o prăjitură – doar nu poți să o superi! „Vino-o în vizită sâmbătă seara” – te invită vecinii, și nu mai mergi la slujbă, în loc să-ți ceri scuze și să amâni pentru un timp mai târziu sau pentru seara de duminică. „Mănâncă o bucată de pui, de altfel mă supăr” – te indeamnă o rudă, și s-ar putea cu respect să refuzi, dar nu o faci, deși să te ascunzi după falsa nedorință de a merge la un conflict, nu mereu înseamnă să dai dovadă de iubire față de aproapele. Pentru a ne elibera de această patimă de a fi plăcuți altora, ne putem aminti de sfatul dat de cuviosul Paisie Aghioritul: noi trebuie să ascundem propria postire, ca să nu ne postim de văzul lumii, dar postul bisericesc – este o trăire și o mărturisire a credinței. Noi nu trebuie doar să-i respectăm pe alții, dar și să tindem ca și pe noi și credința noastră să fie respectată. Cei mai mulți oameni înțeleg explicația politicoasă și acceptă poziția noastră. Dar și adesea se adeverește că interpretarea noastră este neîntemeiată. Prietena în cafenea nu va fi deranjată de faptul că vom comanda doar o cană de cafea, vecinii vor fi bucuroși să ne întâlnim și după participarea noastră la slujbă, iar cu ruda putem servi cu placere și niște cartofi cu ciuperci. 10. Să-l urmăm pe Hristos Și în cele din urmă, cea mai importantă regulă a Postului Mare – să nu uităm pentru ce există această perioadă. Postul Mare – este timpul așteptării Învierii Mântuitorului. Dar nu o simplă așteptare, ci una de acțiune. Vom încerca să trecem cele patruzeci de zile împreună cu Hristos, să venim la mormântul lui Lazăr, cu Domnul să intrăm în Ierusalim, Îl vom asculta în Biserică, ne vom împărtăși împreună cu apostolii la Cina cea de Taină, îl vom urma în ducerea Crucii spre Golgota, unde ne vom alătura suferinței Maicii Domnului și ucenicului iubit … În cele din urmă, împreună cu mironosițile ne vom apropia de mormântul deschis și din nou vom trăi bucuria: Nu este aici. Hristos a inviat! sursă www.pravmir.ru
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Părinte, nu se poate ca oamenii să-și revină în alt fel și nu prin încercări?
Mai înainte ca Dumnezeu să îngăduie o încercare, a căutat să-i îndrepte cu blândețe, dar aceia nu au înțeles și de aceea El a îngăduit ispitirea. Vedeți, când un copil este sucit, la început tatăl său îl ia cu binișorul, îi face toate mofturile, dar văzând că nu se schimbă, atunci se poartă cu asprime față de el, ca să se îndrepte. Tot astfel și Dumnezeu, adeseori, atunci când cineva nu înțelege de bună voie, îi dă o încercare ca să-și revină. Dacă nu ar fi existat puțină durere, boli etc., oamenii ar fi devenit fiare, nu s-ar fi apropiat deloc de Dumnezeu. Cuviosul Paisie Aghioritul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#3
|
||||
|
||||
![]()
Părinte, putem spune despre diferitele ispite care se întâmplă în viața noastră, că aceasta a fost voia lui Dumnezeu?
Nu. Să nu amestecăm voia lui Dumnezeu cu ispita și cu cele pe care le aduce ea. Dumnezeu îl lasă pe diavol liber să-l ispitească pe om până la un punct, iar pe om îl lasă liber să facă binele sau răul. Dar nu Dumnezeu este vinovat pentru răul pe care îl va face omul. Iuda, de pildă, era ucenicul lui Hristos. Dar oare putem spune că a fost voia lui Dumnezeu ca el să devină vânzător? Nu, ci luda însuși a îngăduit diavolului să intre în el. Cuviosul Paisie Aghioritul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#4
|
||||
|
||||
![]()
Încercările care ne vin sunt uneori „antibioticul” pe care ni-l dă Dumnezeu pentru bolile sufletului nostru și care ne ajută mult duhovnicește. (...) Dumnezeu știe foarte bine în ce stare duhovnicească se află fiecare dintre noi, dar fiindcă noi nu știm, îngăduie să fim ispitiți ca să ne cunoaștem pe noi înșine, să ne aflăm patimile ce sunt ascunse înlăuntrul nostru și să nu avem pretenții nesăbuite în Ziua Judecății. Pentru că, de ar trece cu vederea patimile noastre și ne-ar lua în Rai așa cum suntem, și acolo am crea probleme. De aceea, Dumnezeu îngăduie diavolului să creeze aici ispite, ca să ne scuture, astfel încât să se smerească și să se curățe sufletul nostru prin mâhniri, după care ne umple de har.
Cuviosul Paisie Aghioritul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#5
|
||||
|
||||
![]()
O, cum spune David: „Una singură am voit de la Domnul, ca să locuiesc în casa Ta în toate zilele vieții mele”. Iată cât de des trebuie să mergem. Dar, fiecare cum poate să împlinească.
Sufletul care a iubit pe Domnul asta vrea: în toate zilele vieții sale să stea în casa Lui. Nu este binecuvântare mai mare pentru el. El a cunoscut asta. Dar nu toți pot îndeplini. Să meargă măcar când este slujbă. Biserica ne-a lăsat duminicile, să mergem la praznicele mari pe care le avem. Dacă cineva are dragoste și are o vreme liberă, o zi, poate să meargă și peste săptămână, foarte bine. Dacă cineva are biserica nu departe, poate să treacă măcar să se închine. E mare binecuvântare dacă cineva, în drum spre serviciu sau eu știu, spre altele, intră și face o închinăciune și cere de la Dumnezeu binecuvântarea Lui, pentru că acolo este harul. Și n-ați văzut cât de repede și dintr-odată ne astâmpără simțurile numai când intrăm în biserică, mai mult decât dacă ne rugăm un ceas în camera noastră? Pentru că aici este rugăciunea nu doar a unui om, aici este Duhul Sfânt Care se pogoară în inimile noastre. Ieromonah Savatie Baștovoi
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#6
|
||||
|
||||
![]()
Când auzim de paza minții sau trezvia atenției sau liniștea minții sau privegherea minții, este exact același lucru cum ai zice pâine, bucată de pâine sau felie de pâine. Dar să auzim pe Sfântul Isihie Sinaitul în Filocalie ce spune: „Paza minții este cale și poartă a toată virtutea și a toată fapta bună înaintea lui Dumnezeu”.
Trezvia atenției se naște din frica lui Dumnezeu, iar frica lui Dumnezeu se naște din credință, după cum spune dumnezeiescul Părinte Maxim: „Cel ce crede se teme, iar cel ce se teme se trezește”. În ce constă paza minții? În trei lucruri: - în a ne trezi cu mintea la cele ce gândim; - în a ne împotrivi păcatului cu mintea; - în a chema pe „Doamne Iisuse...”, prin rugăciunea minții. Arhimandrit Cleopa Ilie
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#7
|
||||
|
||||
![]()
Începutul ostenelilor sunt virtuțile.
Începutul virtuților este floarea vieții duhovnicești. Floarea virtuții este începutul lucrării duhovnicești. Lucrarea duhovnicească este odrasla virtuții, și odrasla acesteia este continuitatea și frecvența lucrării. Micșorarea răului naște lepădarea răului. Lepădarea răului este începutul pocăinței. Începutul pocăinței este începutul mântuirii. Începutul mântuirii este dispoziția cea bună a inimii. Dispoziția cea bună (râvna) naște ostenelile. Începutul ostenelilor sunt virtuțile. Începutul virtuților este floarea vieții duhovnicești. Floarea virtuții este începutul lucrării duhovnicești. Lucrarea duhovnicească este odrasla virtuții, și odrasla acesteia este continuitatea și frecvența lucrării. Roada și odrasla lucrării continue și stăruitoare este deprinderea (adică obișnuința durabilă). Odrasla deprinderii este obișnuința (adică să devină virtutea una cu sufletul, starea lui naturală) Obișnuința în bine naște frica de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu naște păzirea poruncilor, fie a celor cerești, fie a celor pământești. Păzirea poruncilor este dovada iubirii față de Dumnezeu. Începutul iubirii este mulțimea smereniei. Iar mulțimea smereniei este fiica nepătimirii. Și dobândirea nepătimirii este deplinătatea dragostei. Adică deplina sălășluire a lui Dumnezeu în cei care au devenit prin nepătimire „curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Istoria noastră pe pământ este lucrarea unei îndelungate nașteri. Aici jos se țese încet trupul nostru duhovnicesc, așa cum s-a țesut trupul cel firesc în sânul maicii. Dar spre deosebire totuși de pruncul din pântecele maicii, omul în mersul lui spre curățire primește multe descoperiri cu privire la viața întru care așteaptă să se nască. (după Ioan al Scării și Nicolae Cabasila)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
![]() |
Thread Tools | |
Moduri de afișare | |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Daca pot primi niste raspunsuri | andrei23 | Generalitati | 28 | 19.06.2011 18:13:32 |
Caut niste raspunsuri | NeInocentiu | Secte si culte | 108 | 18.04.2011 13:43:12 |
|