Dumnezeu doar un produs cultural?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Wryetui

In ignoranta mea, cate stiu eu despre Budism este ca este FOARTE diferit de cel pe care il avem aici.

La fel cum Martorii lui Iehova difera de Biserica Ortodoxa intr-un mod de proportii galactice, asa si Budismul occidental difera de Budismul adevarat, neschimbat din Sri Lanka, Nepal, Tibet, etc...

In Sri Lanka se practica budismul Teravada, forma de baza, pentru ca se sprijina doar pe textele primare, standard - Canonul Pali.

Daca facem o paralela, cultele crestine corespondente Theravadei ar fi doar cele care se bazeaza exclusiv pe litera Bibliei.

In Tibet se practica budismul Vajrayana, o particularitate a budismului Mahayana care se bazeaza atat pe Canonul Pali cat si pe scripturi atribuite lui Buddha, predate la o varsta mai inaintata ( cum ar fi Sutra Lotusului). De asemenea, are la baza lucrari de interpretare scrise de celebrii calugari Padmasambhava, Nagarjuna, Atisha, Tsonghapa...

Exegezele au la baza o traire profunda, clarifica aspectele dificil de inteles ale fiecarei trepte evolutive.


Corespondente Vajrayanei ar fi textele patristice in care se fac eforturi de elucidare a intelesurilor mai profunde de genul "rugaciune neincetata".

Budismul, din cate stiu, considera inexistenta binelui si al raului, toate sunt lucruri facute de mintea omeneasca si atat dragostea cat si supararea sunt suferinte si trebuie sa ne detasam de ele pentru a atinge adevarata desavarsire.

Adevarul se afla dincolo de bine si rau.

Binele este o notiune, un inteles care are sens doar prin opozitie cu Raul.

Fara rau, binele nu poate fi definit.

Raul nu poate exista la modul absolut. Pentru ca la modul absolut exista doar Dumnezeu - ca fenomen neconditionat.

Raul este un fenomen conditionat. Nu exista in sine, independent si absolut.

Binele si raul apartin de fenomenologic, de experierea fragmentata a realitatii. De cunoasterea in parte. De faptul ca mintea este impartita, ca nu este curata si unitara.

-----

Ca trebuie sa ne detasam de dragoste este o interpretare gresita a budismului.

Budismul indeamna la iubire si respect fata de toate fiintele, fara deosebire.

Ca trebuie sa scapam de suferinta - este o dorinta fireasca, naturala care aspira la bucuria vesnica pe care o da iubirea.

Insa, in Budismul Mahayana aceasta fericire nu este atinsa fugind de dificultati, ci prin luarea si asumarea greselilor tuturor fiintelor, inclusiv cele proprii - Bodhisattva.

Bodhisattva este purtatorul tuturor imperfectiunilor si durerilor, indiferent de forma lor, indiferent de faptuitor - din dragoste pentru toate fiintele. Aceasta este esenta Mahayanei (maha - suflet mare).