Certurile din familie

În prealabil postat de florentina2014

Iar sunt la pamant,iar nu mai am putere
Sotul meu are o perioada in care nu stie decat sa jigneasca,injoseasca,injure! Offf... as vrea sa pot face ceva,sa mi se intample o minune,sa se poata schimba,este genul cu care nu ai ce sa discuti,este ca el si gata. Nu imi ramane decat rugaciunea dar din pacate cand avem astfel se momente nu mai am putere sa citesc,sa ma rog oricat as lupta.Ce pot face duhovniceste sa pot schimba ceva?Mai am vreo sansa vreodata?

Un duhovnic experimentat recomanda ca in astfel de cazuri sa incercam sa ne ocaram singuri. Astfel, ne smerim, iar vorbele grele ale celui care ne jigneste se golesc de continut.

Parintele Arsenie Boca recomanda ceva asemanator. Daca iti spune ,,curva'' si si stii ca nu esti, adu-ti aminte ca poate ai facut alt pacat pentru care n-ai facut canon. Daca iti spune ,,hoata'' si stii ca nu esti, adu-ti aminte ca poate n-ai facut milostenie, ori pomeni pentru cei adormiti ai tai, ori poate ca ai facut avorturi. Si asa mai departe. Cauta intelesuri duhovnicesti pentru tot ce ti se intampla si roaga-te mult. Sa ai indelunga rabdare si sa te rogi si pentru sotul tau. Oranduieste-ti viata dupa voia lui Dumnezeu si fii un exemplu de sotie crestina, chiar daca acum sotul iti pune rabdarea la incercare. Roaga-te intens sa-ti ierte Dumnezeu pacatele facute cu vorba, cu fapta si cu gandul. Apoi sa stii ca pe toate cele bune le vei primi in dar de la Dumnezeu. Sa ai incredere in tine si in puterea mantuitoare a familiei crestine.

[fallen]

Si de ce ar trebui sa se auto-invinovateasca ea, pt neimplinirile si frustrarile sotului? Pt ca e destul de clar ca de-asta e furios si nemultumit, ca nu a putut face el mai mult in viata...iar pe ea probabil i vede ca pe o piatra de moara, care nu l-a ajutat prea mult sa isi atinga obiectivele propuse, ba din contra, l-a ingreunat -desi ea poate si-a facut datoria de sotie si mama cum a putut mai bine, o fi mers si la serviciu, o fi vazut si de casa si copii, dar... acum si doua facultati daca avea, si doctorate, nici asta nu i-ar mai fi garantat in ziua de azi ca ar fi avut o viata mai usoara si mai placuta... si chiar daca ea ar fi fost directoare sau femeie de afaceri de succes , sau vedeta pop-rock, ar fi muncit de dimineara pana seara sau de seara pana dimineata, omul tot ar i ramas cu propriile neimpliniri...( ce, sotii vedetelor nu sufera dn cauza asta?). Ba poate complexul d inferioritate aparut ar fi agravat si mai rau lucrurile...
In fine ar mai putea fi si lipsa ncredereii in Dmnezeu si atasamentul de cele lumesti & materiale...( in cazul lui); caz in care oricat te-ai agita si te-ai stradui, si el si tu, sa le oferi familiei, niciodata nu vor fi de ajuns, si tot saraci si nefericiti veti fi, si ingrijorati si stresati pt ziua de maine, si veti uita sa va oferiti unul altuia dragoste si afectiune...va veti simti amandoi doar niste unelte menite sa serveasca "familiei", consumandu-si toate resursele pana la epuizare si simtindu-se abuzati si nedreptatiti, pentru ca nu veti primi nici unul nici altul ceea ce de fapt sufletul vostru tanjeste, si anume afectiunea si aprecierea celuilalt...

[Ioan_Cezar]

Problema nu e atât să ne învinovăţim cât mai degrabă să ne purtăm sarcinile unul altuia, fiecare după măsura şi posibilităţile lui, în acord cu rolul fiecăruia.
În speţă, pentru o soţie, aceasta înseamnă pur şi simplu să facă bine, adică în "sos" de iubire autentică, tot ce are de făcut ca soţie.
Acelaşi lucru e valabil şi pentru soţ.
Dacă ne concentrăm fiecare pe acest aspect, atunci merge mai bine şi "echipa", după cum dacă stăm să facem contabilitatea lipsurilor celuilalt şi ne scărpinăm după ureche şi căscăm ochii la alţii sau la altele, apăi se duce totul de râpă...