Sarcina Violului- Dilema crestina sau rationala ...

[CristianR]

În prealabil postat de Inorogul

Lucrul de care sunt absolut convins ca nu au nevoie este o multime de oameni care sa le judece, sa le faca morala si sa decida ce este mai bine pentru ele si copilul ce-l poarta in pantece si care mai apoi se intorc in canapelele lor comfortabile, la ceaiurile lor fierbinti, zapand frenetic si mustacind de proprie-multumire ca au facut inca o fapta buna ce-i apropie cu pasi repezi de viata vesnica.

N-am observat unde a judecat-o cineva pe ipotetica victimă a violului. Noi, cei de pe margine, am putea, însă, gândi la rece, adică să fim raționali și să observăm că după ce pruncul a fost conceput vorbim și de viața lui, nu doar de a femeii.

Și nu există un mod natural de a provoca avortul, corpul femeii fiind astfel alcătuit încât să ofere protecție și hrană copilului ce s-a zămislit, chiar dacă ea nu dorește. Trebuie să recurgă, pentru a-l omorî, la o tehnică modernă sau rudimentară, făcând un rău mai mare decât cel care i s-a făcut ei.

Nu există nicio modalitate de a anula un viol. Singurul ajutor pe care îl poate primi este să învețe să trăiască cu el.

În prealabil postat de CristianR

N-am observat unde a judecat-o cineva pe ipotetica victimă a violului.

Inainte de toate doresc sa va spun ca dumneavostra, impreuna cu domnul Cezar si ovidiu b. faceti parte dintre colegii pentru care am un deosebit respect. Sa zicem ca emanati toleranta, calitate pentru care am o slabiciune aparte :). Mai sunt si altii dar nu-mi vin acum in minte. Scuze!

"Nu trebuie sa avorteze" este echivalentul unei judeacati de ordin moral. Pentru a evita un eventual joc de cuvinte si logica voi extinde ideea. O afirmatie de acest gen presupune consecinte negative in cazul in care acest lucru are totusi loc. Cum, in cazul de fata, aceste consecinte nu pot fi de ordin legal ele implica automat o consecinta negativa de ordin moral. Astfel "nu trebuie sa avorteze" devine "nu este bine sa avorteze", unde "bine" capata valoare morala si este considerat standard. Orice abatere de la acest standard echivaleaza cu "nu este bine" si reprezinta o incalcare a acestuia. In ce masura "nu este bine", nu mi-a fost relevat inca.
Judecatile morale nu trebuie sa fie intotdeauna insotite de epitete la adresa celui care le incalca sau enumerarea eventualelor pedepse pe care cel care face judecata le considera a fi oportune.

In alta ordine de idei, nu va imaginati ca mi-am iesit din pepeni sau ca am fost revoltat pentru ca cineva a decis ca o persoana ce se afla in aceasta situatie poate fi judecata din punct de vedere moral. Am gasit doar de cuviinta sa argumentez motivul pentru care nu cred ca acest lcuru este "corect", in modul cel mai subiectiv cu putinta.

Nu sunt impotriva judecatilor sau chiar a prejudecatilor. Ele sunt elementare pentru supravietuire. Consider doar ca dilemele morale nasc cazuri extreme in care judecata negativa isi pierde consistenta. ...De fapt dispare cu desavarsire, daca ma intrebati pe mine.

Pe de alta parte faptul ca respingeti acesta acuza in mod particular nu implica faptul ca pe acest forum nu au existat cazuri in care colegi ce au solicitat sfaturi au primit ...judecati de ordin moral, lucru pe care unii au solicitat in mod expres ca nu il doresc.

In cazul mentionat aici voi incerca sa clarific pozitia mea: daca o victima decide sa pastreze copilul rezultat in urma violului, pe considerentul ca pruncul nu este vinovat catusi de putin, actiunea acesteia capata in ochii mei o noblete aproape desavarsita. Dumnezeiasca, cum, incorect, i-ar spune unii :). ...La fel si un potential tata nenatural daca acesta decide sa ii ofere mamei-victima suport in continuare.
Insa judecata mea nu se extinde asupra intregii persoane, ci se limiteaza doar la aceasta actiune. Sigur ca o astfel de decizie nobila poate avea caracter definitoriu pentru moralitatea unei persoane dar nu este suficient pentru mine (ex: poate mama este traficant de stupefiante in viata de zi-cu-zi). Gestul ramane insa unul cu conotatii morale extrem de bune, indiferent de persoana care ia aceasta decizie.

Pe de alta parte, un avort in acest caz consider ca nu poate fi catalogat in niciun fel din punct de vedere moral. Nu e nici bine, nici rau, nici "trebuie", nici "nu trebuie". Poate suna ciudat pentru un crestin si voi incerca sa explic putin.

Unul dintre reprosurile pe care il aduc religiei este rigiditatea pe care o impune adeptilor. Intr-o lume multicolora aceasta prezinta doar versiunile alb si negru. Daca o actiune este evident morala, nu implica automat ca o nonactiune sau contrariul acesteia este imorala. ...Si inversa este valabila. Am mai spus: daca nu vorbim despre muntele Himalaya nu inseamna ca vorbim despre Groapa Marianelor. Exista multe alte nuante.

Mai mult decat atat, in cazul de fata, in realitate, nu este vorba despre o actiune si opusul acesteia. Problema pusa in acest mod este una falsa, iluzorie. A da viata pruncului rezultat din avort si a-l creste nu are ca opus simetric avortul.

Daca tineti neaparat sa judecati dpdv moral avortul unei victime in cazul mentionat, calculati intensitatea morala a celor doua posible rezultate. Daca a da nastere pruncului este un act de mare noblete (direct proportional si cu consecintele ulterioare pe care mama le are de suferit), avortul - in acelasi caz - este un act de o cruzime infioratoare? Credeti ca este un caz de partiate intre cele doua posibile rezultate (sigur, in directii diferite)?

Se poate merge si in sens invers (de la moral catre imoral): daca o mama da nastere unui copil, in conditii normale, nu putem vorbi despre o echivalenta morala cu cea in care ia ulterior viata unui alt copil sau a aceluiasi.
Observati? Cazuri asemanatoare... dar nu chiar. De ce? Simplu: pentru ca diferenta sta in detalii/culori.

Stima!

[CristianR]

[quote=Inorogul;580179]

Pe de alta parte, un avort in acest caz consider ca nu poate fi catalogat in niciun fel din punct de vedere moral. Nu e nici bine, nici rau, nici "trebuie", nici "nu trebuie". Poate suna ciudat pentru un crestin si voi incerca sa explic putin.

Bine zicea cine zicea (părintele Stăniloae) că rațiunea este o mare curvă; justifică orice.
De aceea este bine să simplificăm lucrurile atunci când aceasta este posibil, să revenim la realitate ca să nu ne pierdem în idei.

A suprima o viață nu poate fi o chestiune interpretabilă, nu se poate situa în zona gri a moralității, nu poate fi dincolo de bine și de rău; decât în cazul în care nu credem că este bine și rău.

Dar creștinul, după cum scrie și Alin în semnătura sa, vrea să deosebească binele de rău. De aceea sigur că facem judecăți morale. Numai că judecată morală are sensul de gândire aici, nu de condamnare a celui care nu alege binele. Această condamnare nu ne aparține nouă, creștinilor, ci Îi este rezervată lui Hristos, atunci când va veni timpul. Și nu știm noi cum va judeca.

Ceea ce încercăm noi este să înțelegem ce este binele ca să-l urmăm. Ce am înțeles împărtășim și altora, iar unde n-am înțeles întrebăm, căci poate alții ne vor ajuta.

Unul dintre reprosurile pe care il aduc religiei este rigiditatea pe care o impune adeptilor. Intr-o lume multicolora aceasta prezinta doar versiunile alb si negru. Daca o actiune este evident morala, nu implica automat ca o nonactiune sau contrariul acesteia este imorala. ...Si inversa este valabila. Am mai spus: daca nu vorbim despre muntele Himalaya nu inseamna ca vorbim despre Groapa Marianelor. Exista multe alte nuante.

De acord. Îmi amintesc, spre exemplu, că părintele Cleopa spunea că o faptă poate să fie bună, rea sau nici bună, nici rea (neutră). Cum deosebim, însă, care în ce categorie intră. Credincioșii au înțeles că nu pot face aceasta fără un reper care se află mai presus de ei, pentru că binele ne transcende, nu suntem noi autorii lui. Cei care nu-L recunosc pe Dumnezeu încearcă să găsească niște criterii ale binelui care sunt adesea contradictorii și duc, în cele din urmă, la disoluția lumii prin imoralitate, pentru că moralitatea nu poate fi decât relativă dacă nu este transcendentă.

Daca tineti neaparat sa judecati dpdv moral avortul unei victime in cazul mentionat, calculati intensitatea morala a celor doua posible rezultate. Daca a da nastere pruncului este un act de mare noblete (direct proportional si cu consecintele ulterioare pe care mama le are de suferit), avortul - in acelasi caz - este un act de o cruzime infioratoare? Credeti ca este un caz de partiate intre cele doua posibile rezultate (sigur, in directii diferite)?

A da naștere pruncului cred că ar fi un act de mare smerenie. Și aceasta, da, este nobilă, adică dumnezeiască. Cine poate face aceasta este iubit de Dumnezeu.
A spune că opusul este de o cruzime înfiorătoare ar însemna să osândesc și, cum am spus, nu este treaba mea. Dar pot spune că este dureros, trist, chiar tragic.

P.S. Mulțumesc pentru cuvintele bune. Stima este reciprocă.