Crede si nu cerceta

[ionelu]

Crede si nu cerceta. Crede si lasa ratiunea deoparte, Dumnezeu nu poate fi cuprins cu mintea. A crede orbeste isi are obarsia in chiar acest "nu cerceta".
Mai poate fi interpretat si in "crede si accepta"/ "crede in tine insuti" (acceptare interioara - smerenie) (eu insumi - sinele interior) Asadar credinta in sine, iubirea de sine nu pot fi realizate prin ratiune ci prin duhul nostru (sinele interior) ce, surprinzator Dumnezeu ni l-a dat.

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Rom 8.24-25; 2Cor 4.18; 2Cor 5.7;

"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi". Mat. 22.34-40