Lumanarea

[forever...]

În prealabil postat de zaharia_2009

Pa !

Pa...............

[cristiboss56]

În prealabil postat de forever...

Pa...............

N-am mai citit in cei 7 ani de forum o postare atat de directa si frumoasa !

[forever...]

Sper să nu supere pe nimeni.

[cristiboss56]

M-ați aprins și vă uitați gânditori la mine… Simtiți bucurie în suflet ? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând am devenit mai mică. De fapt eu am doar două posibilități.
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă și atunci nu mă micșorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină și căldură și prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi… Asta e mult mai frumos decât să rămân rece și fără rost.
Și voi oamenii sunteți la fel. Când trăiți numai pentru voi, sunteți lumânarea neaprinsă, care nu și-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiți lumină și căldură, atunci aveți un sens. Pentru asta trebuie să dați ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea și dorurile pe care le purtați în inimă.
Să nu vă temeți că deveniți mai mici…
Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gânditi-vă, cu pace în suflet, că sunteți ca o lumânare aprinsa.
Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă… Singură luminez mai puțin, dar când suntem mai multe împreună lumina și căldura sunt mai puternice.
Și la voi oamenii e tot așa ,, împreuna luminați mai mult’’..

[zaharia_2009]

Am stat si m-am gind cum ca s-au scurs citeva zile, timp in care cautatorii adevarului cu siguranta au refelectat la binomul preot-enorias. Care este mai egal decit celalalt si daca cumva o fi pus Dumnezeu vreo diferenta duhovniceasca intre ei.
In zilele acestea, care vor urma, se intimpla sa fie citeva sarbatori la rind si preotul este musai sa slujeasca.
Acum ca maninca de frupt sau ca o tine post ca sa se impartaseasca este ceva, dar ma gindesc cum se va impartasi el trei zile la rind fara sa se spovedeasca? sau se va spovedii trei zile la rind aleargind la duhovnicul lui zi de zi ca sa se spovedeasca in vederea impartasirii ? Sau daca duhovnicul este mai departe de el pt. ca este vreun monah, ce le va spune enoriasilor, ca duminica si de intimpinarea Domnului sa mearga lumea acasa deoarece nu s-a spovedit si deci, prin urmare, nu poate sa slujeasca si nici sa faca sf. liturghie "seaca"!
Sau se poate impartasi si fara post si si fara spovedanie? pai atunci ce mai este asta? Mai este ortodoxie?
Pai si noi, care ne asemanam lor intru totul, de ce sa tinem post si sa ne si mai spovedim... sau sa nu tinem? ... pai mai are vreun rost?
Eu zic sa nu facem de zice popa(profesorul, medicul, legiuitorul, seful de la servici, etc) ci sa facem exact ce face si el ! Nu suntem noi deopotriva ?

Imi? sau cum vine asta?

Si dupa ce vom vedea ce pareri sunt in legatura cu acest aspect, mergem mai departe, la o treapta mai sus cu parerea si cugetarea despre mireni si preoti.
Ce tratat frumos, deosebit, are Sf. Ioan Gura de Aur "Despre preotie"!
Multi sfinti, mai ales sfinti, au scris despre preotie, dar ca Ioan Gura de Aur nu a scris nimeni . La fel cum SF. Grigorie Teologul a scris un tratat despre "Prietenie" si cum Sf. Vasile cel Mare a scris despre Facere(Hexaimeronul)in cuvinte si tilcuiri insuflate cert de Dumnezeu.
Pomenirea aceasta este desigur in legatura cu aceasta zi . De aceea am si facut trimitere la sfintii capadocieni anterior.

Amaraciunea mea este ca nu ma pricep la interventii, fie ele si numai raspunsuri, directe si frumoase, dar nadajduiesc ca se va gasi vreun frate care pe o baza temeinica (canonica desigur, dar si scripturistica) si din inima sincera va venii cu vreun raspuns despre preotii acestia. Cine stie? Poate !

Nici nu ma gindeam ce se va intimpla daca vin aici in forum si aprind o luminare !

Musai este ascultarea de duhovnic, restul sunt teleogumene. De aceea, cu binecuvântarea duhovnicului postim, ne rugăm, ne spovedim, ne impărtăşim ş.a.m.d. De ce e "musai" 5 zile de post şi nu 10 zile? De ce 10 zile şi nu 3 zile? Oare nu binecuvântarea părintelui duhovnic este peste toate acestea? Oare nu el leagă sau dezleagă? Sunt de părere că rigiditatea nu-şi are locul în biserică. Mai cugetă frate şi vezi de unde ai scos acel musai. Ai fi citit pe la vreun părinte. Nu zic nu. Dar vezi că fiecare are un duhovnic care îi ştie măsura.

Exemplul legat de sărbătorile la rând pune-l frăţia ta şi în dreptul mireanului. Nu poate el (mireanul), cu binecuvântare de la duhovnic, să treacă prin acelaşi caz? Liturghia nu se ţine numai de preot, ci de preot împreună cu norodul, comunitatea. Noi suntem împreună slujitori cu preotul, nu doar preotul este slujitorul. Preotul este mijlocitorul norodului, capul adunării, el nu este altceva decât parte din trupul Bisericii. Bineînţeles, fiecare are rolul lui în Biserică, nu amestecăm lucrurile. Preotul la hirotonie primeşte harul Preoţiei, lucru care îl face diferit faţă de noi şi care îi dă puterea de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi Sfintele Taine si slujbele bisericeşti, şi de a conduce pe cei credincioşi la mântuire.

Este cunoscut faptul că Sf. Vasile, printre altele, era şi mare postitor şi nimeni nu neagă importanţa şi beneficiile postului. Dar ar fi bine de ştiut că pe vremea Sf. Vasile cel Mare capodocienii se împătăşeaau de 4 ori pe săptămână, iar prin alte părţi se împărtăşeau chiar şi zilnic.

"Duhovnicii trebuie sa stie ca sunt date canoane mari, dar orientarea conteaza, caci, in general, in duhovnicie, trebuie sa le consideri si foarte elastice. Sfantul Vasile cel Mare, care in lumea duhovnicilor trece drept cel mai tare in canoane, da pentru avort 20 de ani. Si spune si cum sa-i faci: 5 ani sa stea in curtea bisericii, 5 ani la usa bisericii si 5 ani in biserica neimpartasit. Si trebuie sa tii cont. Dar tot Sfantul Vasile cel Mare, care era de o mare flexibilitate si intelepciune duhovniceasca, spune in canonul 74: "Cel carui i s-a incredintat de la iubirea de oameni a lui Dumnezeu, puterea de a lega si a dezlega, nu se va osandi pentru micsorarea timpului canonisirii, pentru cel care se pocaieste, marturisindu-se de buna voie, caci unul ca acesta ajunge degrab iubirea de oameni a lui Dumnezeu". Deci, da libertate duhovnicului sa-l canoniseasca cu oprire de la impartasit dupa cum crede el.

Duhovnicul tine cont care au fost imprejurarile pacatelor. Faptul ca el spune cu o foarte mare rupere de inima, e cel mai important, atunci el ajunge degrab iubirea de oameni a lui Dumnezeu, si nu trebuie sa-l mai opresc. Va dau un exemplu dintr-o intamplare a vietii mele de duhovnic. M-am trezit in Sambata Pastilor cu un maramuresan batran, cu sarica pe el: "N-o, domn' Parinte, am venit sa ma marturisesc, sa ma grijesc!" Cine era acest batran? In satul lui era un om foarte insemnat. De 30 de ani nevasta lui se facuse adventista. Era un curent de adventisti foarte puternic acolo. Si toti adventistii vroiau sa-l prinda pe badea Ioan, care era foarte reprezentativ, ca prin el, sa dea lovitura satului. Insa el se tinea de Biserica, si nu au reusit aia sa-l doboare. El apara pozitia ortodoxa, numai prin faptul ca nu se ducea la dusmani. Eu, n-am de lucru, in spovedanie, si l-am intrebat: "Ai postit?", ca vroia sa se impartaseasca. Maine erau Pastile. "No, domn parinte! Am mancat si ieri de frupt!", in Vinerea Mare, ca era in spital.

Acum, am zis eu, ce faci Arsenie? Sigur, ce ar face Hristos? Omul asta de 30 ani apara credinta adevarata, ortodoxa, si acum ma cramponez ca a mancat omul acesta o bucatica de cozonac, data de pomana, pentru ca era strain? "Bine, bade Ioane, sa postesti pana maine!" Si pana maine mai erau cateva ceasuri, ca sa zic ca i-am dat un canon, si l-am impartasit.

Vedeti, faci un mare pogoramant, dar pe ceva. Nu l-am oprit dupa canoane, si am tinut cont de starea lui sufleteasca, de lupta care o da de ani de zile. Pentru ca, trebuie sa spun, dar cu teama, ca nu prea vad ca singur postul ar da nadejde de mantuire. Smerenia adanca din inima noastra si nedusmania este nadejdea de mantuire a noastra. Postul este recomandat ca o stare de nevointa si ca stare fiziologica, ca elimina toxinele, si e foarte bun. Dar ne intalnim cu fel de fel, si foarte multe cazuri, cand nu s-a postit, ori sunt bolnavi, ori sunt pe drum.

Vedeti, trebuie sa ai intelegere. Daca duhovnicul tine cont de intensitatea pocaintei fiului, el se considera ajuns.

Asadar, canoanele raman ca niste mari faruri de orientare: "Uite, domnule, pacatul dumitale, ca te oprea de la impartasit douazeci de ani", cum e cazul cu avorturile. Dar sunt atat de multe posibilitati ca sa-l usurezi. Sfantul Ioan Gura de Aur, zice: "Ani vrei sa-i dai? Nu, vindeca-i rana!" L-ai oprit atatia ani, dar el tot asa a ramas, nevindecat. Lupta mare este sa-i vindeci rana." - Sfanta Taina a Spovedaniei - Pr. Arsenie Papacioc