Viitor in preotie?

[Wryetui]

Va multumesc pentru raspuns. Toate cele trei chesituni mentionate de tine mi-au caracterizat viata in aceste momente enorm, toate trei se potrivesc cu mine. Totul este ireal, sunt surprins de-a dreptul... Va multumesc din nou! Absolut toate mi se potrivesc, pentru ca viata mea a luat o intorsatura radicala cu revenirea mea spontana la crestinism, aproape supranaturala, as zice... Si apoi si modele, cei doi preoti ai mei preferati din oras, cu care ma sfatuiesc, unul dintre ei, acum 2 ani, la care am fost la spovedit cu clasa desi eram ateu (ma gandeam eee, mare branza si spovedania asta" dar mi-am deschis sufletul si mi-a zis ca as putea sa devin preot, am cat este necesar in suflet si lumea ar avea nevoie de cei ca mine mai mult... Este mult mai clar totul acum, dl Mircea, va multumesc din nou ca m-ati ajutat.

PS: Daca sunteti catolic, atunci cum de bunicii dvs au fost preoti?

[Mihnea Dragomir]

Este esential ca aveti doi preoti in oras, cu care va puteti sfatui. Ei va pot fi calauze nu atat in a sti daca aveti sau nu chemare (asta e o intrebare la care va trebui sa dati un raspuns personal), ci calauze in a sti cum anume sa va pregatiti pentru acest raspuns. Daca raspunsul va fi afirmativ, ei va pot calauzi in continuare, pana cand veti ajunge preot si chiar si dupa aceea.
Imi amintesc bine cum bunicul meu a avut un fiu duhovnicesc care a ajuns preot. Lui i-a lasat cartile si obiectele de cult, iar acela le-a primit ca fiind o cinste speciala.

Bunicii mei erau preoti ortodocsi. Eu am devenit catolic prin convertire, in anii studentiei. La randul meu, am avut in aceasta privinta framantarile mele si un preot exceptional care m-a calauzit. Dumnezeu sa il odihneasca, fiindca a plecat dintre noi.