Citat:
În prealabil postat de Demetrius
... Iisus Hristos Insusi n-a respins prigoana:
53. Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu și să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?(Mt26,53)
|
Și a rugat? Au sosit legiunile?
Hristos descoperă chiar imediat înainte (vezi versetul precedent)
"...că toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri" (Mt 26,52) urmînd să precizeze că ar putea să îi prigonească pe cei ce veniseră ca să Îl prindă dar că nu o face. Argumentul e prompt: Domnul lucrează pentru a împlini Scripturile (implicit Gândul lui Dumnezeu, așa cum a grăit prin prooroci)
"care zic că așa trebuie să fie" (Mt 26, 54)
Este deci o succesiune unitară de trei versete (52,53,54) care vorbesc lămurit, fără dubii despre poziția Domnului față de prigoană și prigonitori.
Avem o completare (printre multe altele în Evanghelie și în alte locuri din NT) la cea dintâi vestire a Patimilor, când Domnul dezvăluie ucenicilor că va fi ucis iar Petru Îl dojenește. Domnul respinge aici prigonirea evreilor alegînd propria pătimire și Jertfa pe Cruce. Cu acest prilej îl apostrofezează aspru pe Petru, căruia îi dezvăluie că judecă lumește, iar nu duhovnicește (Mt 16, 23).
Așadar nici vorbă de vreo acceptare a prigonirii evreilor de către Hristos. Domnul Milei și Învățătorul iertării ("de șaptezeci de ori câte șapte"), Mielul lui Dumnezeu, alege să Se lase prigonit și nu să prigonească. Este un mesaj central, esențial (definitoriu, care nu poate lipsi) din Evanghelie. Cum poate fi imaginat Hristos Cel Răstignit
"pentru noi și pentru a noastră mântuire" ca prigonitor? Ce neînțelegere a Patimilor și a Jertfei Lui poate fi mai mare? Când, de fapt, toată viața și lucrarea pământească a Mântuitorului sunt de o coerență și consecvență uluitoare: totul pentru momentul suprem al Jertfei pe Cruce, prin care Hristos îi împacă pe oameni cu Dumnezeu. Iubire, dăruire jertfelnică din primul în ultimul moment, fără vreo abatere, ceea ce Îl îndreptățește pe Domnul să afirme că stăpânitorul acestei lumi nu îl poate vădi de vreun păcat.
Însă, rupte din contextul lor firesc, izolate unele de altele, versetele biblice pot să fie interpretate în orice chip (pentru că nu le vedem prin "lentila" Scripturii și prin erminia Bisericii ci prin "lentilele" noastre lumești, străine de Adevăr), adeseori chiar împotriva mesajului lor evident.