Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Yasmina

Libertatea pana la urma este libertate si punct.
Faptul ca ei doresc sa vietuiasca ca atei sau ca terfelitori de religii este libertatea lor de care ar trebui sa-i dea socoteala lui Dumnezeu direct iar nu noua oamenilor!

Imi pare ca absolutizati acest sens al conceptului de libertate. Intre " a vietui ca ateu" si "a vietui ca terfelitor de religii" se afla limita. In concordanta cu ceea ce a invatat Domnul nostru, limita libertatii este lezarea aproapelui. Atunci cand iti bati joc de ceea ce pentru aproapele este (fie si in mod gresit) sfant, ai trecut de limita libertatii.

Desigur ca exista si libertatea de a-l huli pe Dumnezeu cum exista si libertatea de a-l iubi.
Nu eu o spun ci Dumnezeu ne-a dat-o!

Ne-a dat-o ca posibilitate. Fiintele inzestrate cu ratiune (ingerii si oamenii) au aceasta POSIBILITATE, pe care animalele sau plantele nu o au, de a-I spune "Nu" lui Dumnezeu, ori de a-si face, din minciuna, dumnezeul lor. Dar niciodata Dumnezeu nu a invatat ca adevar si minciuna e tot aia. Nici ca in Cetate propagarea adevarului e totuna cu propagarea minciunii. Nu exista libertate, in sens social, pentru fals. Nici pentru grosolanie. Asa cum eu nu am "libertatea" de a publica o caricatura cu dv intr-un act sexual, fiindca acest lucru, pe buna dreptate, i-ar scandaliza pe cei care tin la dv, tot asa cei de la Charlie Hebdo nu au avut libertatea (inteleasa ca legitimitate si nu ca posibilitate) de a publica desene care isi bat joc de intemeietori de religii si de liderii lor de azi.

De cincisprezece ori Charlie Hebdo a fost data in judecata. De paisprezece ori de organizatii crestine si o data de organizatii musulmane. Niciodata nu a fost condamnata la juste reparatii. In numele libertatii presei, pe care juzi cu gandire la fel de stramba ca a dv au inteles-o ca libertate de a-ti bate joc de aproapele, de cincisprezece ori solutiile au fost favorabile ziarului.

Si s-a intemplat ceea ce se intampla adesea cand oamenii nu isi gasesc dreptatea cu mijloace legale. Au aparut unii, care se cred misionati si au facut rost de arme. Si le-au si folosit, chiar cu o remarcabila dibacie.

Ca o paranteza, e interesant ca, la fiecare atentat din SUA, stanga da vina pe Amendamentul Doi. Cand atentatele au loc in Franta sau in Norvegia, atunci stangistii se fac ca nu observa ca acestea sunt tari in care nu exista libertatea portului de arma: idiotii isi pot face rost de arme, in vreme ce oamenii cinstiti nu se pot apara.

Si, de fapt, despre ce "libertate a presei" vorbim ? Unde este libertatea aceasta atat de clamata, cu care le dau europenii (ca si americanii) in cap musulmanilor ? Ia incercati dv, in SUA, sa publicati (presupunand ca le publica cineva) caricaturi cu homosexuali. Ia incercati sa publicati o caricatura cu un evreu scriind istoria razboiului mondial in timp ce-i da telefon lui Frau Merkel, intreband: "Sefa, raman 6 milioane sau mai pun?" Veti vedea, foarte repede si foarte dureros, ce inseamna acest concept cu doua masuri: libertatea presei.

Inteleg ca nu putem fi Charlie din acest punct de vedere,pt ca nu ne asociem cu caricaturizarea lui Dumnezeu,in rest Dumnezeu sa-i ierte pt ratacirea lor si sa faca cu dansii ce voieste!

Nu, in niciun caz nu pot fi Charlie. Intai de toate, pentru ca eu nu-mi bat joc de Cristos si de Vicarul Sau, nici de Sf Sacrament, nici de Biblie, asa cum a facut Charlie. Si cum va mai face, ca nu s-a terminat. Mai apoi, fiindca eu nu sunt in solda stangii socialo-comuniste, precum cei de la Charlie.

Pe scurt, nu pot fi Charlie, din aceleasi motive pentru care nu pot fi nici terorist. Ca fratii Kouachi, azi. Ori ca Ben Gurion si Moshé Dayan, ieri.