Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !

[Mihnea Dragomir]

Daca, in urma acestui atentat criminal profesionist si profesional, clasa politica, opinia publica, oamenii simpli din Franta vor realiza ca exista o amenintare concreta si teribila din partea dusmanilor lui Cristos asupra vietilor si caminelor lor, inseamna ca tot se va scoate un bine dintr-un rau si acei ziaristi, caricaturisti si politisti n-au murit degeaba.

[DragosP]

Evident că au murit degeaba oamenii ăia, orice moarte e tragică.
Stau şi mă întreb: acelaşi tip de caricaturi aveau cu şi despre evrei? Sau dacă te iei de evrei e antisemitism şi dacă te iei de musulmani/creştini e libertate de expresie?

În prealabil postat de DragosP

Evident că au murit degeaba oamenii ăia, orice moarte e tragică.
Stau şi mă întreb: acelaşi tip de caricaturi aveau cu şi despre evrei? Sau dacă te iei de evrei e antisemitism şi dacă te iei de musulmani/creştini e libertate de expresie?

Aveau despre oricine. Insultau pe toti in mod egal :))

[cristirg]

-nu sunt de acord cu violenta/terorismul mahomedanilor,dar ziaristii respectivi si-au cam meritat-o

Dumnezeu nu poate îngădui la nesfârșit batjocorirea aproapelui ca distracție de zi cu zi. Eu nu sunt Charlie.
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/pro...oapelui-zilnic

"Dumnezeu să-i ierte pe cei care au murit.

Totuși, nu pot fi solidar cu redacția unui ziar care batjocorește orice este moral și cuviincios, care-și pretinde dreptul de a ironiza pe oricine și oricum, și de a leza sentimentele religioase ale cuiva. Caricaturile cu Mohamed sunt mai blânde decât mizeriile pe care „marii” caricaturiști le-au adus la adresa Maicii Domnului, a Domnului Iisus Hristos și a Duhului Sfânt.

foto 1
foto 2

În ciuda actului terorist soldat cu 12 oameni morți și cel puțin pe-atâtea familii distruse, premierul francez a declarat astăzi că ”Trebuie ca dreptul de a ironiza orice și pe oricine să continue să existe."

Mă întreb însă de când Europa, botezată în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, pretinde sus și tare dreptul de a ironiza, de a batjocori pe oricine și oricum? Da, a răspunde cu crimă și răzbunare față de orice act care-ți aduce injurii este de neacceptat, dar de când am ajuns să pretindem dreptul la un păcat și mai ales la blasfemie? De ce nu ies în stradă europenii pentru a cere închiderea ziarului Charlie Hebdo care l-a batjocorit pe Domnul Hristos și pe Maica Domnului?

De ce să fiu solidar cu redacția unui ziar care va continua să arunce cu noroi în societate, în modelele și valorile creștine, relativizând totul și distrugând astfel reperele morale ale unei societăți?

Pentru un popor creștin în care sute de mii de oameni și-au dat sângele pentru credința în Hristos, Cel ce ne-a învățat să ne iubim aproapele și dușmanii, Dumnezeu nu poate accepta formarea unui obicei atât de josnic: ironizarea aproapelui ca distracție de zi cu zi.

Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău și mai mare care era în curs. Franța cea deschizătoare de drumuri, Franța cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască și să-și aducă aminte de Dumnezeu. Franța cea fără frică de Dumnezeu să nu-și asmută dinții față de musulmani, care din instinct își protejează credința, fără de care știu că sunt morți. Franța să-și asmută exigența față de propria societate din care Dumnezeu a fost dat afară.

Alungarea lui Dumnezeu din sufletul nostru și din mijlocul nostru este cel mai mare rău care i se poate întâmpla Europei. Și se întâmplă asta de aproape un secol... Și lumea tot decade și decade și blasfemiile sunt parcă tot mai prezente și mai tolerate până la indiferență. Educație fără Dumnezeu. Familie fără Dumnezeu. Politică fără Dumnezeu. Muncă fără Dumnezeu.

Europa Occidentală plătește astăzi prețul decreștinării ei.

A fi solidar cu redacția Charlie Hebdo este ca și cum ai fi solidar cu un club de mafioți care au primit o bombă și au murit câțiva dintre ei. Sunt solidar cu familiile îndoliate. Sunt solidar cu cei care au murit și Dumnezeu să le ierte toată greșeala cea de voie și cea fără de voie. Dar nu pot fi solidar cu o companie care are ca scop zilnic batjocorirea unor oameni pentru a aduce zâmbetul demonic pe buzele altora. Asta este învrăjbire, este cultivarea urii de oameni, care iată în ce s-a concretizat după atâția ani: ucidere de oameni. Vorba aceea: semeni vânt, culegi furtună! Ură și dispreț a semănat redacția Charlie Hebdo, ură și dispreț a cules.

Tragedia aceasta este o lecție dură de trezire pentru toată presa europeană, inclusiv pentru cea din țară, să nu mai permită blasfemiile, batjocorirea simbolurilor și a simțămintelor religioase în numele unei pretinse libertăți de exprimare, care iată unde duce."

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristirg

-nu sunt de acord cu violenta/terorismul mahomedanilor,dar ziaristii respectivi si-au cam meritat-o

Adică, pe scurt, nu eşti de acord dar eşti de acord.
Sau cum?

[cristirg]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Adică, pe scurt, nu eşti de acord dar eşti de acord.
Sau cum?

-pai nu sunt de acord cu terorismul, mahomedanii oricum sunt in inselare,erezie,ratacire...in alta ordine de idei
-dar poate asa a ingaduit Dumnezeu ca prin acei teroristi sa primeasca o palma toti hulitorii si blasfemiatorii Sfintei Treimi si ai Maicii Domnului,in cazul de fata ziaristii respectivi

-"Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău s™i mai mare care era în curs. Frant›a cea deschizătoare de drumuri, Frant›a cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască s™i să-s™i aducă aminte de Dumnezeu. Frant›a să-s™i asmute exigent›a fat›ă de propria societate din care Dumnezeu a fost dat afară."

[AlbertX]

Doar ateii militanti au dreptul la libera exprimare ? Se pare ca ateii miltanti atunci cand jignesc orice credinta sunt acoperiti de un drept fundamental inteles gresit: "libertatea de exprimare". Ateismul nu este o noua religie, nu ... ?

Libertatea de expresie si libertatea de exprimare atunci cand sunt intentionat gresit intelese produc acest tip de ciocniri intre diversele "credinte" soldate cu pierderea de vieti omenesti.

Pe un anumit sait am gasit o abordare foarte interesanta a notiunii de toleranta:

Toleranța este o virtute care se învață în copilărie

Oamenii învață mai întâi să iubească și abia apoi să urască, iar răstimpul dintre cele două este o excelentă oportunitate pentru educație. Aceasta este concluzia provocatoare a unei cercetări germane recent publicate în Psychological Science.

Iubirea pentru oamenii pe care îi percepem ca membri ai grupului nostru precede ura pentru cei pe care îi privim ca outsideri, a descoperit o echipă de cercetători germani de la Universitatea Erfurt, în urma unui experiment original.

Cercetătorii au împărțit mai mulți copii – 45 în vârstă de 6 ani și 36 în vârstă de 8 ani – în două grupe, prin tragere la sorți: verzii și galbenii. Fiecărei grupe i-a fost desemnat un loc în laborator și toți membrii au primit tricouri în culoarea grupei. Apoi, fiecare copil a fost așezat în fața unui computer și invitat să joace un joc cu „resurse” pe care trebuia să le plaseze fie în dreptul grupei sale, fie în dreptul grupei celorlalți, fie într-o cutie. Resursele erau atât pozitive (un fursec, un ursuleț), cât și negative (un păianjen, un ciob). Făcând apoi o statistică, oamenii de știință au observat că subiecții de șase ani aveau o tendință mai mare decât cei de opt ani de a oferi resurse pozitive celeilalte grupe. Cei de opt ani, în schimb, erau mai predispuși decât cei de șase să ofere resurse negative grupei celorlalți, chiar mai predispuși decât erau să pună resursele negative în cutia neutră.

Concluzionând că „iubirea pentru grupul căruia îi aparții e deja prezentă la copiii preșcolari (…), iar disprețul pentru cei din afara grupului se dezvoltă abia după vârsta de șase ani”, cercetătorii au subliniat oportunitatea pedagogică a acestei „ferestre”. „Copiii, și mai ales băieții, ar trebui învățați încă din perioada preșcolară că loialitatea și cooperarea în interiorul grupului este valoroasă și benefică pentru oameni doar dacă nu implică, în același timp, diminuarea celor din afara grupului.”

Ocaziile în care manifestăm dispreț față de cei din afara grupului sunt numeroase. Și, deși am aștepta de la tinerele generații un nivel mai mare de deschidere, decât cel al generațiilor mai vechi, un exemplu vizibil recent în social media a fost viralizarea unei filmări de la o întâlnire de tineret într-o biserică penticostală.

Privită în ansamblu, chestiunea intoleranței religioase în România nu este însă nici pe departe atât de simplă pe cât ar părea – clasica discriminare a bisericilor minoritare – pentru că, dacă ne uităm la statistici, cele mai intolerante declarații și le asumă tocmai minoritarii.

Pe de altă parte, oportunitatea educării toleranței face și mai acută nevoia de sfaturi. Specialiștii le au. O metaanaliză a 515 studii, cu un sfert de milion de subiecți din 38 de țări, condusă de cercetătorii Thomas Pettigreew și Linda Tropp a analizat cum poate fi dezvoltată toleranța. Cercetătorii au descoperit că trei factori mediatori sunt de o importanță crucială în reducerea prejudecăților. Contactul între grupuri poate reduce prejudecățile și poate spori toleranța prin: creșterea nivelului de cunoștințe despre grup, reducerea anxietății la contactul cu persoanele aparținând celuilalt grup și creșterea empatiei coroborată cu schimbul de perspectivă.

Alți cercetători, precum E. Aronson și colegii lui, cresc numărul de oportunități de dezvoltare a toleranței la șase:

1. grupurile trebuie să aibă un oarecare grad de interdependență
2. trebuie să împărtășească un scop comun
3. să aibă un statut egal
4. să aibă ocazii frecvente de comunicare informală și interpersonală
5. să aibă contacte multiple cu cei din afara grupului
6. să aplice norme sociale ale egalității

Toleranta este o virtute care se educa inca din copilarie, asa este, crestinii ortodocsi au foarte multe exemple in acest sens ...

Dumnezeu sa-i ierte atat pe cei adormiti cat si pe atacatori.

În prealabil postat de cristirg

-"Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău si mai mare care era în curs. Franta cea deschizătoare de drumuri, Franta cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască si să-si aducă aminte de Dumnezeu.

Foarte frumos si inaltator acest citat! Ma umple de bucurie si ma face sa ader din toti rarunchii la o astfel de doctrina.
Asa este! Au meritat-o! ...Din plin, as spune eu.

De fapt nici macar nu inteleg de este un "rau ingaduit", cand el pare natural, firesc. Este un act de binefacere pt. care nu ne ajung multumirile.

În prealabil postat de cristirg

-"Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău s™i mai mare care era în curs. Frant›a cea deschizătoare de drumuri, Frant›a cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască s™i să-s™i aducă aminte de Dumnezeu. Frant›a să-s™i asmute exigent›a fat›ă de propria societate din care Dumnezeu a fost dat afară."

Asa de crestinesc. Mi-a dat si o lacrima.

Realizezi ca dupa acest act de terorism al lui "Dumnezeu" (cum zici tu mai sus), o sa fie lumea si mai inraita sa satirizeze musulmanii si religiile in general?
The Streisand Effect:
http://en.wikipedia.org/wiki/Streisand_effect

[CristianR]

În prealabil postat de cristirg

-pai nu sunt de acord cu terorismul, mahomedanii oricum sunt in inselare,erezie,ratacire...in alta ordine de idei
-dar poate asa a ingaduit Dumnezeu ca prin acei teroristi sa primeasca o palma toti hulitorii si blasfemiatorii Sfintei Treimi si ai Maicii Domnului,in cazul de fata ziaristii respectivi

-"Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău s™i mai mare care era în curs. Frant›a cea deschizătoare de drumuri, Frant›a cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască s™i să-s™i aducă aminte de Dumnezeu. Frant›a să-s™i asmute exigent›a fat›ă de propria societate din care Dumnezeu a fost dat afară."

Asta sună cam așa: „Omorâți-i voi, că noi suntem creștini și n-avem voie să omorâm pe nimeni. Nu ne plac musulmanii, sunt în înșelare, dar ce bine că există și că fac ei treaba murdară. După aceea, pot să meargă și în iad, noi să ne mântuim!”

Oberv că fanatismul n-are frontiere. Faptul că el parazitează o religie sau alta ține doar de contextul cultural; felul în care se manifestă, însă, este identic: este un fel de boală foarte molipsitoare, mai ales atunci când o masă de oameni suferă de lipsuri – reale sau imaginare –, ce se propagă prin intermediul agenților unei ideologii care identifică întotdeauna cauza răului lumii și a celui personal într-o altă categorie de oameni (alt trib, alt popor, altă rasă, altă cultură, altă credință). Ei emit idei-vectori, care pun în mișcare energiile masei receptoare, emit cuvinte care ucid. În numele binelui; în numele lui Dumnezeu, pentru care acești agenți nu ezită să renunțe la propria viață.

Dacă, însă, am fi creștini, ne-am aminti că Hristos n-a judecat pe nimeni și nici n-a dat judecata vreunui om, fiindu-I rezervată Lui Însuși, la sfârșitul lumii. Iar față de vrăjmași știm voarte bine cum ne-a spus să ne purtăm și ce sentimente ne-a învățat să avem față de ei. Diferența între „tratamentul” pe care acești fanatici l-au aplicat ateilor de la Charlie Hebdo și cel pe care trebuie să li-l aplicăm noi este diferența dintre tratamentul care I-a fost aplicat lui Iisus și cel pe care El însuși l-a aplicat dușmanilor Săi: „Doamne, iartă-i, căci nu știu ce fac!”