Copilul nascut in afara casatoriei

[Florinvs]

Evident ca atunci când doi tineri se gândesc sa conceapa un copil impreuna trebuie sa fie ferm convinsi ca vor sa fie impreuna toata viata si sa fie casatoriti, insa daca totusi se intampla sa apara un copil in afara casatoriei, atunci acel copil nu are nici o vina, si trebuie sa primeasca acceiasi dragoste si atentie din partea mamei si tatal lui (daca acesta din urma nu se sperie si dispare ca magarul in ceata- cum din pacate se mai intampla), ca si un copil conceput in timpul casatoriei.

Nu mi se pare normal ca o femeie care ar naste un copil fara sa fie casatorita, sa fie stigmatizata si etichetata intr-un anume fel, lucru care- in special in mediul rural romanesc- se intampla destul de des! Aceasta mentalitate si gura satului in general, au condus inainte de 1989 la avorturi provocate prin metode empirice, primitive (soldate de multe ori cu moartea mamei si a pruncului nenascut), iar dupa 1990 la avorturi in spitale si clinici- iar in ambele cazuri avortul inseamna crima.

Nu mi se pare normal ca o femeie care naste un copil in afara casatoriei- in loc sa fie ajutata de autoritatile statului si sa primeasca si sprijinul moral, omenesc din partea celor apropiati, sa fie stigmatizata si respinsa (de multe ori la sate chiar alungata de acasa de proprii parinti ca dupa mentalitatea de la noi- i-a facut de rusine in sat)!

În prealabil postat de Florinvs

Evident ca atunci când doi tineri se gândesc sa conceapa un copil impreuna trebuie sa fie ferm convinsi ca vor sa fie impreuna toata viata si sa fie casatoriti, insa daca totusi se intampla sa apara un copil in afara casatoriei, atunci acel copil nu are nici o vina, si trebuie sa primeasca acceiasi dragoste si atentie din partea mamei si tatal lui (daca acesta din urma nu se sperie si dispare ca magarul in ceata- cum din pacate se mai intampla), ca si un copil conceput in timpul casatoriei.

Nu mi se pare normal ca o femeie care ar naste un copil fara sa fie casatorita, sa fie stigmatizata si etichetata intr-un anume fel, lucru care- in special in mediul rural romanesc- se intampla destul de des! Aceasta mentalitate si gura satului in general, au condus inainte de 1989 la avorturi provocate prin metode empirice, primitive (soldate de multe ori cu moartea mamei si a pruncului nenascut), iar dupa 1990 la avorturi in spitale si clinici- iar in ambele cazuri avortul inseamna crima.

Nu mi se pare normal ca o femeie care naste un copil in afara casatoriei- in loc sa fie ajutata de autoritatile statului si sa primeasca si sprijinul moral, omenesc din partea celor apropiati, sa fie stigmatizata si respinsa (de multe ori la sate chiar alungata de acasa de proprii parinti ca dupa mentalitatea de la noi- i-a facut de rusine in sat)!

Subscriu intregii postari.

Dar... si mamele pot fugi de responsabilitate, si este extrem de trist cand se intampla...

[fallen]

Daca vine un copil pe lume, el vine de la Dumnezeu. Alminteri pot sa se chinuie mult si bine parintii lui, pana obosesc... . Si daca Dumnezeu il trimite...in atare conditii, inseamna ca asta e voia Lui, pentru acei oameni ( parintii) si pentru acel copil. Tuturor care ne-am nascut si traim, Dumnezeu ne-a dat o sansa...desigur sunt si oameni care se considera mai putin norocosi si mai greu incercati...insa celor care li se dau greutati ( incercari) li se creaza si premiza de a deveni mai puternici, mai evoluati, mai buni...

Dar bine, acum ma astept sa aud comentarii cum ca femeile care fac copii necasatorite suporta sarcina mai greu, pentru ca tatal copilului nu este " acelasi trup" cu ea, si organismul il recunoaste ca non-self ( desi dpdv genetic niciodata tatal nu e identic cu mama si in orice sarcina se produc fenomene similare), ca daca a venit mai ales si intr-o perioada de post, sa nu cumva sa fie trimis de aghiutza ( desi nu cred ca se poate asa ceva, si chiar daca s-ar putea, Dumnezeu nu ar ingadui sa se intample una ca asta, decat daca chiar ar vrea sa dea o lectie unor pacatosi iremediabili), si altele asemenea....

Ceea ce nu inteleg insa este de ce si cat de aspru se da canon pentru femeile care pierd sarcina...se considera ca nu a avut ea grija suficienta de copilul nenascut, sau ca nu a fost vrednica sa fie mama si Dumnezeu i-a luat darul? Sau ca l-a conceput avand pacate mari, si ea si partenerul, ( droguri, betie, boli cu transmitere sexuala) si a rezultat un copil ( fat, embrion) incompatibil cu supravietuirea?

Culmea e ca sunt numeroase femei mai ales ( si sotii lor deasemenea) care chiar nu se incadreaza in niciuna din categorii, nici pe departe, ba din contra, duc o viata exemplara, si totusi...nu au noroc la procreere...( si atunci li se spune, de obicei, ca ar putea fi pentru pacatele parintilor lor...)