Rugaciuni - Poezii catre Sfinti +

[cristiboss56]

"Bucură-te, că pe Dumnezeu ai iubit cu adevărat;
Bucură-te, că patimilor Lui ai urmat;
Bucură-te, suflet de diamant;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, voinţa înfocată către Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că El ţi-a gătit cununa răbdării;
Bucură-te, următorule al patimilor lui Hristos;
Bucură-te, căci ca El ai fost batjocorit;
Bucură-te, că toate chinurile Lui în trupul tău le-ai închipuit;
Bucură-te, că răbdarea ta a străbătut cerurile;
Bucură-te, suflet nevinovat;
Bucură-te, trup neîntinat;
Bucură-te, risipitorule de vrăjmaşi;
Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale mângâi pe toţi;
Bucură-te, întâiule mucenice şi Arhidiacone Ştefane !"

[cristiboss56]

Inger inaintestatator, al cetelor dreptilor, tu esti Ioane proorocule, ca stralucind cu dumnezeiasca lumina, luminezi pe toti cei ce lauda dumnezeiasca pomenirea ta, si cu fierbinteala si dragoste te maresc si zic catre tine asa :

Bucura-te, stea de lumina purtatoare lumii;
Bucura-te, faclie stralucitoare a toata faptura;
Bucura-te, cadere de pierire demonilor;
Bucura-te, ridicarea pamantenilor celor cazuti;
Bucura-te, lumina necuprinsa de ochii omenesti;
Bucura-te, adanc mare vazut de gandurile credinciosilor;
Bucura-te, ca tu esti povatuitorul mantuirii;
Bucura-te, ca luminezi inimile credinciosilor;
Bucura-te, datatorule de bucurie al crestinilor;
Bucura-te, pierzatorul blestemului pamantenilor;
Bucura-te, prin care se lumineaza faptura;
Bucura-te, prin care se goneste necazul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Inaintemergatorule !

[cristiboss56]

Sfinte Proorocule Ioane, cel ce în Iordan ai botezat pe Adâncul milostivirii şi văzând repejunile râului, valuri de înfricoşare au început să se înalţe în inima ta, alungă viforul patimilor din sufletul meu şi dăruieşte inimii mele corabia gândului rugăciunii, ca să plutesc deasupra ispitelor acestei vieţi.
Mintea mea cea înnourată de gânduri rele o trage cu legătura cugetării smerite spre lumina rugăciunii Soarelui Hristos. Pustia o ai împodobit cu cântări de laude şi cu paşii minţii ai călătorit în grădina Raiului, prin ascultarea ta ridicându-te deasupra lui Adam, cel ce a căzut din frumuseţea cerească prin sfatul cel viclean al şarpelui. Pe mine, cel ce alerg pe cărările neascultării de poruncile dumnezeieşti mă învaţă calea smereniei prin pilda vieţuirii tale în afara deşertăciunilor lumii.
Capul ţi-ai plecat sub sabie, ca să vesteşti celor din iad pe Cel Ce avea să fie Capul Bisericii şi Răscumpărătorul tuturor din stricăciune cu preascumpul Său Sânge. Pe mine, cel ce m-am făcut cap a toată răutatea, mă îndreptează pe căile pocăinţei. Trimite norii rugăciunii tale înaintea Soarelui dreptăţii, ca sufletul meu cel istovit de arşiţa ispitelor să-l răcorească ca Un Bun cu ploaia milostivirii Sale.
Pe îngeri ai minunat cu vieţuirea ta nematerialnică şi cetele demonilor le-ai doborât cu săgeţile cugetării tale smerite. Mintea mea cea pururea rănită de gândurile cele rele o tămăduieşte vărsând peste ea roua rugăciunii tale. Inima mea cea întunecată de patimi o luminează cu raza credinţei şi o împodobeşte cu florile laudelor tale, ca să aducă Stăpânului Care l-a sădit pe Adam din nou în grădina Raiului mireasma rugăciunii curate.
Astupatu-s-au urechile inimii mele, ca să nu mai aud chemarea dumnezeiască şi în adâncul noroiului patimilor m-am coborât. Eu, cel cinstit cu darul libertăţii de Cel Ce m-a zidit spre asemănarea Sa, m-am făcut rob patimilor, cărora dobitoceşte am slujit, neavând în inima mea gândul fricii de Dumnezeu. Nerăbdarea mi se pare un mărgăritar aproape de negăsit pentru mine şi cu frunzele cuvintelor mincinoase am acoperit păcatele mele. Deci, tu, Sfinte Ioane, cel ce ai arătat lumii pe Pomul vieţii Care S-a dat spre Hrană lumii şi a vindecat pe Adam cel ce s-a otrăvit gustând din pom, arată şi pustia inimii mele roditoare de pomii gândurilor înţelepciunii.
Ca o privighetoare a rugăciunii ai îndulcit auzul pustiei cu neîncetata slăvire a frumuseţii Celui Nevăzut şi pe scara smereniei te-ai înălţat la Cel Neajuns de minte. Pe mine, cel ce pururea mă cufund în marea deşertăciunilor lumeşti şi mă lenevesc a mă ruga, întinde-mi mână de ajutor şi cu ploaia gândurilor umilinţei curăţeşte inima mea, zugrăvind apoi întru ea tainele cele dumnezeieşti ascunse în vistieria minţilor îngereşti.

Cu securea pocăinţei taie din ţarina inimii mele pomi cei înalţi ai patimilor şi sădeşte în locul lor virtuţile cele dumnezeieşti. Focul ispitelor îl stinge cu puterea rugăciunii tale şi la judecată nu întârzia a mijloci iertare celor ce te cinstesc cu dreaptă credinţă.
Fiind prieten al Mirelui Celui Tainic al inimilor, cu şoapte prieteneşti pleacă spre milă pe Izvorul milostivirii, ca să treacă cu vederea păcatele noastre şi să rânduiască şi nevrednicia noastră în cămările cele cereşti, străbătute pururea de paşii îngereşti şi de tămâia rugăciunii neîncetate.
Întăreşte pe noi, ca fără de cârtire să purtăm povara necazurilor vieţii şi glasul pocăinţei fă să răsune şi în inimile noastre ofilite de păcat, ca tăind toţi spinii patimilor să începem a vieţui dumnezeieşte.
Cu legătura cea tare a rugăciunii tale întăreşte lumea şi sub acoperământul rugăciunii tale roagă-L pe Mântuitorul nostru să ne rânduiască vreme de pocăinţă, ca intrând întru cămara milostivirii Sale să-i aducem împreună cu cetele tuturor Sfinţilor slavă şi mulţumire, iar către tine să strigăm aşa: Bucură-te, rai înfrumuseţat al darurilor Mântuitorului, pecetea nestricată a pocăinţei, de întărire lumii, izvorul gândurilor umilinţei, făclia pustiei inimilor noastre. Întru lumina rugăciunii tale, învredniceşte-ne a aduce slavă Treimii Celei mai presus de minte, Tatălui Celui iubitor de oameni, Fiului Său, Ce ne-a mântuit pe noi din păcat şi Duhului Celui călăuzitor la limanul pocăinţei, adică Minţii Celei mai înainte de minte, Care izvorăşte gândurile înţelepciunii cu care luminează minţile îngereşti şi întunericul minţii noastre.
Amin.

[cristiboss56]

O, Cuvioase Părinte Antonie, înălţimea vieţuirii duhovniceşti neajunse de gând omenesc, a monahilor icoană prealuminată şi acoperământul milostivirii celor din nevoi, auzi suspinurile inimii mele şi cu grabnica ta mijlocire izgoneşte din pustia sufletului meu fiarele gândurilor celor rele, care tulbură mintea mea cea neputincioasă. Pe demoni ai biruit desăvârşit ca un ostaş neînfricat al lui Hristos, purtând coiful smeritei cugetări şi fiind încins cu legătura înţelepciunii. Pe mine, cel pururea biruit în războiul cel duhovnicesc din cauza nepurtării mele de grijă, mă întăreşte Cuvioase, şi mă înţelepţeşte cu lumina sfaturilor tale duhovniceşti, pe care ni le-ai lăsat nouă ca pe o comoară ascunsă în vistieria Bisericii.
Ca un soare al monahilor te-ai arătat în amiaza creştinismului, iar noi apropiindu-ne tot mai mult de apusul veacurilor, de noaptea păcatelor suntem cuprinşi şi cu totul neputincioşi spre nevoinţele celor din vechime. Cum dar ne vom mântui, noi, fii cei rătăcitori, când cursele vrăjmaşului s-au înmulţit peste măsură ? Nădăjduind în rugăciunile tale Părinte, alerg şi eu smerit către tine şi într-un suspin de gând cad înaintea ta strigând: trimite ploaia rugăciunilor tale şi stinge focul patimilor în care mă primejduiesc până la a fi aruncat în focul cel veşnic. Făcliile stinse ale gândurilor mele le aprinde cu focul dorului dumnezeiesc şi în brazdele inimii mele aruncă seminţele gândurilor dumnezeieşti, ca să aduc şi eu rod bogat de fapte bune spre slava Pricinuitorului a tot binele.
Cu adevărat, nu ştiu a mă ruga şi valurile patimilor mele mă împing tot mai mult spre limanul morţii. Trupul mi s-a făcut mormânt al sufletului sfâşiat de fiarele patimilor cumplite. Tu, fericite Părinte Antonie, cel ce prin culcarea în mormânt ai ruşinat pe diavolul a cărui putere Hristos a zdrobit-o prin punerea Sa în mormânt şi Învierea cea de-a treia zi, din mormântul multor căderi duhovniceşti mă ridică, punând în mine dorul rugăciunii spre aflarea Vieţii. Dă-mi şi mie a vedea în această viaţă învierea sufletului meu din moartea păcatului şi a mă veseli precum Sfânta Elena la aflarea cinstitei Cruci şi precum cetele îngereşti la aflarea drahmei celei pierdute a Mântuitorului Hristos. Căci cu adevărat pentru noi, păcătoşii, cei încărcaţi cu multe păcate, trezirea din somnul păcatului este pricină prea adevărată de bucurie şi mântuire.
Cu neadormită rugăciunea ta întăreşte pe monahii ce bine se nevoiesc în mănăstiri, ca toată lucrarea duhovnicească să şi-o aşeze pe temelia smeritei cugetări. Pe cei din pustie îi păzeşte cu lumina rugăciunii tale de toate nălucirile diavoleşti şi inimile noastre rănite de păcat le leagă ca un samarinean milostiv cu legătura iubirii tale părinteşti, turnând untdelemnul rugăciunii şi vinul cel tainic al iubirii lui Hristos.
Stâlp de foc al monahilor în pustiul lumii, dar şi înaintea tronului Preasfintei Treimi eşti, iar eu, ca cel mai greşit între păcătoşi, cum voi încerca să mă apropi de tine, Părinte, măcar cu rugăciunea ? De mai este pentru mine nădejde de mântuire, de mai este voinţa Soarelui dreptăţii să trimită razele darului Său în întunericul sufletului meu, de biruieşte marea iubirii de oameni a Mântuitorului meu zidurile cele multe ale păcatelor mele, atunci şi tu, Cuvioase Antonie, trimite înaintea Domnului ca pe un înaintemergător însăşi rugăciunea ta fierbinte, ca să scap eu de viforul patimilor ce m-a cuprins. Risipeşte asprimea multor necazuri şi în cărările voii dumnezeieşti poartă gândul meu, ca să te cinstesc pe tine totdeauna cu mulţumire, iar Stăpânului tuturor să aduc pururea mulţumire, slavă şi închinăciune, Tatălui Celui fără de început, împreună şi Fiului Său Celui iubit întru Care a binevoit şi Duhului Celui Mângâietor. Amin.

[cristiboss56]

Pe marii luceferi cei purtători de lumină, turnurile Bisericii cele neclintite, într-un glas să-i lăudăm noi, cei ce ne îndulcim laolaltă de bunătăţile, de cuvintele şi de darul lor. Pe înţeleptul Gură de Aur şi pe marele Vasile, împreună cu Grigorie, strălucitul teolog; către care să şi glăsuim, strigând din inimă: preamarilor trei ierarhi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.
Astăzi sufletele pământenilor se înalţă de la cele pământeşti; astăzi cele cereşti se fac toate întru pomenirea sfinţilor; că porţile cereşti se deschid şi cele ce sunt ale Stăpânului ni se fac cunoscute. Cuvintele fapte se propovăduiesc şi limbile minunile le cântă; iar noi către Mântuitorul strigăm: slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că, prin aceştia credincioşilor pace s-a făcut.



Trâmbiţa cea mare a Bisericii, făclia care luminează toată lumea, propovăduitorul a cărui vestire cuprinde toate marginile, Vasile cel cu nume mare, adună pe credincioşi la prăznuirea aceasta.
Stâlp de foc povăţuitor poporului credincios şi arzând pe vrăjmaşii credinţei, mântuind neamurile cele ce-l urmau cu tărie, marele Vasile aşa s-a arătat; deci să îndrăznească şi să biruiască Biserica lui Hristos, îmbogăţită fiind cu un apărător ca acesta.



Cel strălucitor prin viaţă şi prin fapte, cel strălucit prin cuvânt şi prin dogme, care, ca un alt soare, străluceşte mai mult decât toate stelele, mult lăudatul teolog, astăzi este fericit de toţi.
Desfătarea limbii şi dulceaţă la tot auzul a ajuns cuvântul tău, Grigorie; mana vieţii, roua dulceţii, mierea din piatră, îngerilor cerească pâine; care îndeamnă a se sătura de nesăţioasa ei dulceaţă şi care umple de desfătare pe cei ce se împărtăşesc cu ea.



Iată lumina lumii luminează lumea; iată sarea pământului îndulceşte pământul; iată pomul vieţii aduce roade de nemurire, sfântul Ioan Gură de Aur; cei ce nu voiţi să muriţi, veniţi să vă desfătaţi.
Râul darurilor Duhului s-a umplut până la revărsare, şi faţa cea frumoasă a pământului se udă ca dintr-un izvor de desfătare, din gura cea de aur; veselind şi îngrăşând toată cetatea lui Hristos, cu săltările dumnezeieştilor valuri.



Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări; să ne bucurăm de praznic şi să salutăm bucurându-ne, cu toată obştea, la prăznuirea dascălilor noştri. Conducătorii pământeşti să alerge împreună şi pe ierarhi să-i laude cu cântări, ca pe cei ce au izvorât trei râuri preamari de dogme ale Duhului, de unde frumoase şi pururea vii. Pe păstorii şi învăţătorii, pe cei trei îndrumători întru cele sfinte ai Sfintei Treimi, adunându-ne să-i lăudăm: filosofii, pe cei înţelepţi; preoţii, pe păstorii; păcătoşii, pe ocârmuitorii; săracii, pe îmbogăţitorii; cei din necazuri, pe mângâietorii; călătorii, pe însoţitorii în călătorie; cei ce sunt pe mare, pe ocârmuitorii. Şi toţi cei pretutindenea întâmpinăm cu căldură pe dumnezeieştii ierarhi, lăudându-i, aşa să grăim: preasfinţiţi învăţători, sârguiţi de scoateţi pe credincioşi din smintelile lumii şi ne scăpaţi pe noi din chinurile cele de veci.

Nu este un al doilea între aceştia trei; că fiecare îşi poartă veşnicia lui, nimeni întâiul părând, şi pe cei deopotrivă cu cinstirea înfrângând; ci mai vârtos îşi împart unul altuia biruinţa, cu mare bucurie. Că nu încape între dânşii îndrăzneala pizmuirii, care strică buna înţelegere.



Ne rugăm şi cerem de la voi, sfinţilor, să vă aduceţi aminte de noi, netrebnicii robii voştri, ca bine primite să fie rugăciunile noastre, să păziţi Biserica în pace, precum aţi lăsat-o, să ne învredniciţi a dobîndi şi noi acea negrăită veselie şi prea dorita bucurie a întru tot lăudatei şi mai presus de fiinţă Treimi; ca împreună cu voi să slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul cel Sfînt, pe unul Dumnezeu, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii cei nesfîrşiţi. Amin.


SFINŢII TREI IERARHI: VASILE CEL MARE, GRIGORIE TEOLOGUL ŞI IOAN GURĂ DE AUR




Sfinţilor Trei Ierarhi, cei ce dănţuiţi ca nişte făclii nestinse în jurul tronului Treimi şi aduceţi jertfe de rugăciuni pentru toată lumea, cereţi pace lumii, întărire credinţei dreptmăritoare şi picuraţi în sufletele noastre lumina înţelepciunii, ca să lăudăm praznicul vostru cel preaminunat.
Astăzi Biserica se găteşte în veşmânt de sărbătoare, ca să întâmpine cu laude îngereşti pe cei stâlpi ai săi, pe luminătorii lumii, cei număraţi în ceata Apostolilor pentru vrednicia propovăduirii. Aceştia sunt roţile cele de foc, care au ars toate paiele cugetării pământeşti, purtând sufletele lor ca nişte caruri ale faptelor bune spre înălţimile nevăzute ale Treimii. Aceştia sunt trâmbiţele Bisericii care au vestit tuturor apropierea zilei nesfârşite ale Împăratului slavei. Să lăudăm şi noi pe cările cele de aur ale dogmelor dumnezeieşti, păstrate ca o moştenire scumpă în vistieria Bisericii, vasele cele lucrate spre cinstea Ziditorului, râurile pururea curgătoare ale înţelepciunii celei de sus, întărirea Bisericii cu cinstitele dogme, turnurile cuvintelor înţelepciunii, întru care ne adăpostim noi de mânia ereziilor, icoanele cele sfinţite ale frumuseţii Chipului dumnezeiesc, veselia cea neîngrădită a îngerilor, corturile slavei dumnezeieşti, cărările cele drepte ale înţelepciunii. Către aceştia să strigăm cu nădejde, cerând printrânşii mila cea dumnezeiască: Sfinte Vasile cel Mare, cununa de laudă a Bisericii, cel ce te-ai arătat nebiruit apărător de toată erezia cea stricătoare a cetăţii sufletelor, cu îndrăzneala ta către Mântuitorul Hristos, fă să fie păzită şi cetatea sufletului meu de greaua prigonire a gândurilor rele. Sfinte Grigorie, cuvântătorule de Dumnezeu, cel ce te-ai făcut vas al teologiei celei înalte, îndulcind inimile şi minţile tuturor cu nectarul înţelepciunii dumnezeieşti, varsă măcar o picătură şi peste inima mea ce pururea se adapă cu băutura amărăciunii păcatelor. Sfinte Ioane Gură de Aur, cel ce ai fost următor glasului Cuvântului, din gura ta cea dumnezeiască izvorând cuvânt de îndreptare pentru cei greşiţi, stând acum înaintea tronului lui Hristos, apleacă-L spre milă, ca să ne dea nouă cuvânt de iertare şi să potolească prin al Său dumnezeiesc cuvânt valurile ispitelor care ne împresoară, îndemnându-ne a striga şi noi cu glas smerit ca Petru Apostolul. Ca unul ce ai străbătut calea prigonirilor cu gând tare şi ai luat de la Hristos cununa răbdării, pe mine, mie, celui pururea prigonit de fiarele patimilor deschide-mi uşile milostivirii, ca să aflu scăpare de toată vătămarea ispitelor. Ca unii ce străluciţi în vistieria Bisericii ca nişte podoabe minunate, împodobiţi şi inima noastră cea săracă de gânduri bune cu dumnezeieştile voastre cugetări, ca acoperindu-ne cu veşmântul cuvintelor voastre să strigăm cu mulţumire: Bucură-te, treime de arhierei, propovăduitoare a Treimii Celei neajunse de gând, ridică şi mintea noastră la înălţimea înţelegerilor dumnezeieşti ! Cei trei luminători ai Bisericii, care purtându-şi mintea în corabia inimii au călătorit pe marea înţelepciunii Duhului Sfânt şi au potolit valurile ispitelor, despărţindu-le cu toiagul rugăciunii spre a face poporului trecere binecuvântată printre veacuri,să ne povăţuiască şi pe noi la limanul Cuvântului, îndulcind marea cea amară a ispitelor acestei vieţi.