Mi-e frica!

[AndIov]

Persoanele care au facut cate o obsesie pentru mine sigur nu sunt ingerii. Ingerii nu bat si nici nu incearca sa violeze.

Primele crize le-am facut acum trei ani, cand eram cu un baiat violent. Nu ma deranja ca ma batea, dar daca eu vroiam in brate si el nu ma lua, urlam vreo doua ore fara nicio sansa de a ma opri. Cam de fiecare data se ajungea la tentative de suicid. Dupa ce m-am despartit de el, crizele au mai tinut vreo doua luni si au disparut subit. In astea doua luni, am luat niste calmante naturiste, care nu mi-au dat dependenta.

Urmatoarea a aparut anul trecut, dupa ce m-am certat cu un coleg, fara tentative de suicid, dar cu un plan clar de crima. M-am potolit la timp, colegul nici nu stie ce vroiam sa-i fac. Cu putin timp inainte de criza asta, acel baiat violent s-a sinucis. La cateva luni, a aparut un alt baiat obsedat. N-a apucat sa ma bata, dar era sa ma aleg cu un viol. Nu s-a lasat cu nicio criza.

Anul asta, cu vreo doua saptamani inainte sa se faca un an de la moartea primului, eram nervoasa incontinuu. La o zi dupa, cand am trecut pe la biserica sa-i aprind o lumanare, am facut iar o criza. Plangeam de frica sa nu ajung sa locuiesc iar cu el. Criza s-a extins pana a doua zi, cand ma infuriasem pe o colega ca nu mi-a raspuns la telefon(era la curs si eu incurcasem zilele saptamanii). Mi-am luat un calmant naturist de la farmacie si m-am dus la psihiatru. Urmatoarea zi m-a hipnotizat un amic si, oricum, calmantul ala m-a facut de mi-era greu si sa gandesc, darmite sa vorbesc. Aia a fost ultima criza din perioada in care fumam.

Dupa doua saptamani-o luna, la 3 zile dupa ce m-am lasat de tigari, iar am facut o criza, tot cu plansete si atat. Am zis ca e sevrajul si n-am luat nimic. M-am tratat cu mers la invatat si mancat bine. La urmatoarea criza, am luat un antidepresiv pe care il mai luasem acum cativa ani si stiam ca e foarte bun. De data asta si-a facut efectul intr-o ora si a tinut efectul doar o ora. L-am luat ca trebuia sa ajung la scoala, deja aveam cam multe absente.

Crizele au aparut tot mai des, dar, la sfatul vecinei, am inceput sa ascult acatiste. Momentan ele sunt calmantele. Partea urata e ca nu pot controla nici plansul, nici urletele, desi sunt constienta de ce mi se intampla.

Psihiatrul n-a apucat sa-mi recomande nimic, ca am refuzat clar ideea de a lua pastile. Dau dependenta si eram convinsa ca pur si simplu ma deranja ceva din mediu. Asa a si fost, se trantea colega pe pat, cat dormeam eu. De atunci n-am mai mers la psihiatru.

Legat de Biblie, habar n-am de unde se cumpara si cat costa. Cat despre preotul locului, nu stiu care e. Stau in Bucuresti, stiu doar biserica la care am aprins o lumanare, ca de aia au stiut colegii sa-mi spuna. Cat despre treaba in biserica, daca m-ai sfatuit sa fac asta in ideea ca am prea mult timp liber, tin sa-ti spun ca nu e asa. Am facultatea si incerc sa-mi dezvolt o afacere.

Vecina mi-a recomandat niste carti. Azi le caut si am sa le citesc. Am sa trec si pe la biserica. Cu spovedania cum sa fac? Ca a trecut postul.

[Ioan_Cezar]

Fii liniştită, Spovedania nu e condiţionată de post.
Dumnezeu ne aşteaptă în fiecare clipă, Domnul nu are orar de primit şi de îngrijit sufletele copiilor Lui.
Tu ţi-ai pune copilul venit de departe, copil rănit şi poate muribund, să aştepte îmbrăţişarea ta pe motiv că ai o treabă mai importantă de făcut? Ce treabă mai importantă poate avea un părinte iubitor decât să sară în întâmpinarea copilului iubit? Mai ales când acest copil e tare necăjit...
Domnul, Care este Iubire, nu te lasă să aştepţi! Deocamdată ridică-ţi gândul spre El. Chiar acum. Pomeneşte-i Numele - asta se numeşte rugăciune şi te ajută sufleteşte, chiar de nu conştientizezi neapărat în clipa asta. (Vei înţelege mai târziu, la momentul potrivit conştientizării multor lucruri din viaţa ta.)

Te poţi spovedi oricînd, în orice biserică. Poţi cere asta oricărui preot, dar nu te aştepta ca musai să te primească. E adevărat că ai dreptul, nevoia şi libertatea să ceri spovedanie, însă la fel de adevărat e că preoţii uneori nu spovedesc musai când vrem noi. Au motivele lor, de obicei foarte întemeiate. De pildă, să te cercetezi cu ajutorul unui ghid de spovedanie, pe care ţi-l va da părintele, sau poate să meditezi cu seriozitate la unele lucruri. Nu ştiu, vezi ce zice preotul. În orice caz, e vorba de ceva smerenie aşteptată de la tine (smerenie adică o oarece conştientizare a realităţii, a măsurii noastre de oameni simpli, dincolo de închipuirile minţii şi de fumuri luate de la alţii ori inventate de noi înşine), altfel în ciuda ritualului spovedaniei poţi să pici pe lângă Taină. Mulţi respectă tipicul, fac exact cum scrie la carte, dar căinţă şi limpezime a gândului bun nu au şi atunci Taina fie nu lucrează în sufletul omului fie se întâmplă altele...
Deci: mergi la prima biserică din jurul tău şi roagă pe părintele de acolo să te primească la spovedanie. Dacă nu te spovedeşte pe loc, fă aşa cum îţi zice (probabil îţi dă câteva zile să citeşti un material, un îndreptar legat de Taina Mărturisirii; mai sunt şi alte motive pentru o eventuală amânare, nu e bine să scriu eu aici mai mult, e vorba de o Sfântă Taină şi trebuie să mă opresc).
O să reuşeşti! (Aşa cred eu acum, să mă ierţi de proorocire.)
Eu te percep (poate însă doar îmi închipui aşa, prin dorinţă) ca fiind hotărâtă. Îmi pari un om dârz, dovadă printre altele că ai ajuns să te linişteşti studiind. Or, munca studiului nu e pentru suflete slabe ci pentru caractere dârze. Ştiu că poate îţi place să studiezi, poate te linişteşte întrucât îţi ţine mintea ocupată, poate că te bucură întrucât vezi că te pricepi şi că îţi merge mintea cu isteţime etc. (unde studiezi? În Politehnică? mai degrabă în Leul, la Electronică?...:)) Dar faptul că plugăreşti cu mintea şi voinţa rămâne fapt foarte bun. Mai târziu poate vei deprinde, pe fondul acestei obişnuinţe de a plugări cu mintea, vei deprinde aşadar şi taina plugăriei inimii cu rugăciunea statornică, neîncetată... Deie Domnul!

P.S. Îngerul poate lucra surprinzător. El desigur nu pune pe bărbaţi să te necăjească, dar statornicia cu care te necăjeşte cineva poate fi înţeleasă şi ca statornicia cu care altcineva te cheamă, lăsînd să se petreacă necazuri în viaţa ta... Lasă însă acum interpretările astea. Le vei face mai târziu, după ce te vei linişti binişor. Doamne ajută!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de AndIov

Persoanele care au facut cate o obsesie pentru mine sigur nu sunt ingerii. Ingerii nu bat si nici nu incearca sa violeze.

Primele crize le-am facut acum trei ani, cand eram cu un baiat violent. Nu ma deranja ca ma batea, dar daca eu vroiam in brate si el nu ma lua, urlam vreo doua ore fara nicio sansa de a ma opri. Cam de fiecare data se ajungea la tentative de suicid. Dupa ce m-am despartit de el, crizele au mai tinut vreo doua luni si au disparut subit. In astea doua luni, am luat niste calmante naturiste, care nu mi-au dat dependenta.

Urmatoarea a aparut anul trecut, dupa ce m-am certat cu un coleg, fara tentative de suicid, dar cu un plan clar de crima. M-am potolit la timp, colegul nici nu stie ce vroiam sa-i fac. Cu putin timp inainte de criza asta, acel baiat violent s-a sinucis. La cateva luni, a aparut un alt baiat obsedat. N-a apucat sa ma bata, dar era sa ma aleg cu un viol. Nu s-a lasat cu nicio criza.

Anul asta, cu vreo doua saptamani inainte sa se faca un an de la moartea primului, eram nervoasa incontinuu. La o zi dupa, cand am trecut pe la biserica sa-i aprind o lumanare, am facut iar o criza. Plangeam de frica sa nu ajung sa locuiesc iar cu el. Criza s-a extins pana a doua zi, cand ma infuriasem pe o colega ca nu mi-a raspuns la telefon(era la curs si eu incurcasem zilele saptamanii). Mi-am luat un calmant naturist de la farmacie si m-am dus la psihiatru. Urmatoarea zi m-a hipnotizat un amic si, oricum, calmantul ala m-a facut de mi-era greu si sa gandesc, darmite sa vorbesc. Aia a fost ultima criza din perioada in care fumam.

Dupa doua saptamani-o luna, la 3 zile dupa ce m-am lasat de tigari, iar am facut o criza, tot cu plansete si atat. Am zis ca e sevrajul si n-am luat nimic. M-am tratat cu mers la invatat si mancat bine. La urmatoarea criza, am luat un antidepresiv pe care il mai luasem acum cativa ani si stiam ca e foarte bun. De data asta si-a facut efectul intr-o ora si a tinut efectul doar o ora. L-am luat ca trebuia sa ajung la scoala, deja aveam cam multe absente.

Crizele au aparut tot mai des, dar, la sfatul vecinei, am inceput sa ascult acatiste. Momentan ele sunt calmantele. Partea urata e ca nu pot controla nici plansul, nici urletele, desi sunt constienta de ce mi se intampla.

Psihiatrul n-a apucat sa-mi recomande nimic, ca am refuzat clar ideea de a lua pastile. Dau dependenta si eram convinsa ca pur si simplu ma deranja ceva din mediu. Asa a si fost, se trantea colega pe pat, cat dormeam eu. De atunci n-am mai mers la psihiatru.

Legat de Biblie, habar n-am de unde se cumpara si cat costa. Cat despre preotul locului, nu stiu care e. Stau in Bucuresti, stiu doar biserica la care am aprins o lumanare, ca de aia au stiut colegii sa-mi spuna. Cat despre treaba in biserica, daca m-ai sfatuit sa fac asta in ideea ca am prea mult timp liber, tin sa-ti spun ca nu e asa. Am facultatea si incerc sa-mi dezvolt o afacere.

Vecina mi-a recomandat niste carti. Azi le caut si am sa le citesc. Am sa trec si pe la biserica. Cu spovedania cum sa fac? Ca a trecut postul.

Nu, pastilele nu dau dependenţă. Nu toate, nu indiferent de doze şi de timpul cât au fost luate.
Pe de altă parte, e mai bine să fii dependentă o vreme (un an? câteva luni? câţiva ani?) de o juma de pastilă pe zi iar viaţa ta să meargă ok, decât să fii dependentă de urlete şi de crize ireprimabile, de bătăi şi necazuri în şir. Pentru că, dacă te uiţi niţel din altă perspectivă, despre un soi ciudat de dependenţă e vorba...
Nu, pastilele nu dau dependenţă cum crede lumea, ci altfel... Suntem mult mai dependenţi de ţigară (când ai stins-o pe ultima?), de băutură (o bere, ceva?), de vorbe urâte, de somn dereglat, de gânduri urâte, de spaime şi frici, de monitoare şi anime-uri, de fâţâială pe strasse, de shopăreală etc.
*
Printre psihotrope unele au căpătat o reputaţie proastă şi ca urmare au fost scoase din circulaţie. Despre Rivotril, de pildă, s-a trâmbiţat mult (din interesele firmelor concurente) că dă dependenţă şi că creşte, în câteva luni, toleranţa iar ca urmare omul are tendinţa să consume mai mult. E o gogoaşă livrată de ignoranţi şi răuvoitori. Rivotrilul se dă "la pachet" cu altă substanţă, tocmai pentru a controla eventualele acţiuni nocive (dacă sunt, că nu se ştie cum reacţionează unele organisme). Schema de tratament e gradată, după 3 luni se retrage treptat, scade doza iar după 6 luni nu mai e nevoie de nici o pastilă, nici măcar de sfert. În acest timp substanţa şterge multe, mai exact acele acumulări biochimice care intoxicau metabolismul neuronal şi dădeau stări de anxietate, nervozitate, frică generalizată, izbucniri nervoase, ţipete, urlete etc. Dacă paralel cu medicaţia psihotropă vei avea parte şi de o formă de consiliere psihologică, individual sau de grup, şi dacă vei începe să participi la viaţa unei comunităţi bisericeşti, ai toate şansele să scapi de majoritatea necazurilor şi să dobândeşti seninătate, pace, rodnicie.
*
Psihotropele nu se iau ca paracetamolul! Atenţie mare, că mulţi s-au nenorocit luînd pastile psihotrope după capul lor.
E necesar ca un medic psihiatru să îţi prescrie un tratament, pentru o anumită durată, cu o anumită gradaţie/dozare a cantităţilor şi cu supravegherea/monitorizarea evoluţiei stării tale sufleteşti şi comportamentale.
Şi Doamne fereşte să iei un antidepresiv înainte sau la scurt timp după ce ai consumat alcool. Nu face asta! E conduită suicidară, dacă vrei să înţelegi.

[AndIov]

Multumesc frumos de incurajare. Cand ma intorc in Bucuresti, o sa merg sa ma spovedesc. Unde sunt acum nu mai stau mult. Daca nu imi trece cu spovedania, o sa merg iar la psihiatru.

Ultima tigara am stins-o pe 22 noiembrie. Cu alte substante dubioase n-am treaba (alcool, droguri, nici macar mancare plina de E-uri, ca primesc eco de la tara). Somnul, in schimb, e foarte dereglat, dar am senzatia ca mi-l pot repara singura, rapid. Cu shopping, cluburi si alte alea n-am treaba. Trag tare sa ma pot muta din Bucuresti in Grecia. Deci ori muncesc, ori invat, altceva nu fac in timpul liber. Ce-s alea strasse?

Curiozitatea mea: de unde stii ca-s la Politehnica? Da, am ore si la Leu, dar nu-s la Electronica.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de AndIov

Multumesc frumos de incurajare. Cand ma intorc in Bucuresti, o sa merg sa ma spovedesc. Unde sunt acum nu mai stau mult. Daca nu imi trece cu spovedania, o sa merg iar la psihiatru.

Ultima tigara am stins-o pe 22 noiembrie. Cu alte substante dubioase n-am treaba (alcool, droguri, nici macar mancare plina de E-uri, ca primesc eco de la tara). Somnul, in schimb, e foarte dereglat, dar am senzatia ca mi-l pot repara singura, rapid. Cu shopping, cluburi si alte alea n-am treaba. Trag tare sa ma pot muta din Bucuresti in Grecia. Deci ori muncesc, ori invat, altceva nu fac in timpul liber. Ce-s alea strasse?

Curiozitatea mea: de unde stii ca-s la Politehnica? Da, am ore si la Leu, dar nu-s la Electronica.

.......:) Văd că te-ai mai liniştit/detensionat, se simte din scrisul tău. Bravo! Slavă Domnului!
Haha, uite ce sunt alea strasse: http://en.wikipedia.org/wiki/Stra%C3%9Fe
Adică să mergi toată ziua la plimbare, pe bulevard, pe unde se fâţâie fiţele să caşte gura etc. În loc să-ţi vezi de treabă. Dar tu, din fericire, zici că tocmai asta faci: munceşti şi studiezi în timpul liber. Totuşi, de relaxat nu te relaxezi? Sport, lectură, audiţie muzicală sau orice alte forme de relaxare. Studiezi încontinuu?...
*
Am bănuit că eşti la Poli, mi-am făcut mulţi ani veacul printre studenţii de la Poli şi din Leu, am detectat ceva familiar în scrisul tău şi am dat cu ipoteza...:) Eu am făcut facultatea la Leu, 5 ani şi încă vreo 10 mai apoi am tot vieţuit prin zonă. Când eram studenţi, seara mergeam deseori la Shorley (sau la Jeg), pe vremea când nu devenise ce-i acum ci era o terasă cu adevărat studenţească. Deci ştiu cultura locului, recunosc stilul....:)
*
După ce te spovedeşti vei vedea că se vor schimba multe. Va fi mai bine. Scurt şi simplu: vei primi putere, adică har. Să ai grijă să nu îl iroseşti. O să te înveţe părintele duhovnic cum să faci.

Doamne ajută!

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Când eram studenţi, seara mergeam deseori la Shorley (sau la Jeg), pe vremea când nu devenise ce-i acum ci era o terasă cu adevărat studenţească

Happy days :)

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Happy days :)

.........:)) Ce chestie... Adineauri te pomeneam pe privat şi uite, ce bucurie că ai venit!
Da, amintiri frumoase, tinereţea pe care parcă tot nu vreau să cred că am pierdut-o...

Nici eu nu vreau sa cred asta dar oglinda ma contrazice mereu cu cinism :) Dar cata vreme avem inca vie dorinta sa ne luptam pt visele de atunci..poate inca mai suntem tineri.Scuze pt interventia in afara discutiei,ciudat cum o simpla propozitie deschide usa unui sir de amintiri frumoase.Sa-l ajute Dumnezeu pe mai tanarul student de pe topic sa-si gaseasca pacea!