"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[Corinusha]

În prealabil postat de Yasmina

Nu stiu cum sa iau comentariul asta :)
Desi te cunosc de pe aici ca fiind un om cu bune intentii(chiar dintre cele mai bune),comentariul asta pot spune ca este smintitor!
Adica esti de 2 ori norocoasa ...
Asta te indreptateste pe tine sa te simti cumva superioara altora care nu au avut aceste sanse! Acum poate nu dar in timp poti ajunge sa te trufesti ca esti mai cu mot decat altii.
Nu inteleg ce inseamna sa fii norocoasa ???
Inteleg,poti sa postezi Slava Lui Dumnezeu pt tot ce ti-a dat dar este mai bine sa pastram totul in tacere pt a nu-i tulbura si sminti pe altii care desi nu sunt inferiori noua cu absolut nimic ,nici macar nu au parte de asemenea daruri.
Altii mai slabi pot ajunge la concluzia ca Dumnezeu este rau si nedrept ,sau are toane si nu ne iubeste pe toti la fel ...
Cati oameni crezi ca s-or fi sinucis in fata laudaroseniei altora?

Auch, n-am stiut ca poate fi interpretat mesajul meu in felul acesta. Nu era o lauda, nu sunt mai cu mot deloc. Nu stiu cum s-a interpretat asa, de la ce...
In fine, rog pe dl admin sa imi stearga mesajul precedent, nu vreau sa par ce nu sunt.
Yasmina, imi cer scuze ca ai inteles cum ai inteles, dar lchiar nu era o lauda...
Ideea e ca Dumnezeu m-a ajutat de zeci sau sute de ori mai mult decat merit.

Sarbatori fericite tuturor si imi cer scuze celor carora le-am gresit in vreun fel.

[Yasmina]

În prealabil postat de Corinusha

Auch, n-am stiut ca poate fi interpretat mesajul meu in felul acesta. Nu era o lauda, nu sunt mai cu mot deloc. Nu stiu cum s-a interpretat asa, de la ce...
In fine, rog pe dl admin sa imi stearga mesajul precedent, nu vreau sa par ce nu sunt.
Yasmina, imi cer scuze ca ai inteles cum ai inteles, dar lchiar nu era o lauda...
Ideea e ca Dumnezeu m-a ajutat de zeci sau sute de ori mai mult decat merit.

Sarbatori fericite tuturor si imi cer scuze celor carora le-am gresit in vreun fel.

Sarbatori fericite si numai ganduri bune!
Nu doresc discutii mai ales in preajma spiritului de sarbatoare.
Nu sunt invidioasa pe oamenii fericiti ci chiar ma bucur sincer,pt ca oamenii fericiti,impliniti poate ca aduc o vibratie pozitiva in lume.
Prea multe necazuri si lume nefericita printre noi.

Eu nu cred in noroc si nici in vrednicia omului.
Nu pt ca suntem vrednici in vreun fel primim tot felul de daruri ci pt ca Dumnezeu are logica Lui in toate;si cei care nu primesc destule aici in viata asta pe pamant,vor primi in cea viitoare,mai ales ca noi suntem crestini si nu ne punem toate sperantele in viata de aici,de parca ar fi unica,ultima.

Unii au o casnicie buna iar altii una rea;la sfarsitul vietii cu toti ajung in Rai datorita vietii crestine pe care au dus-o.Este ca si cum ai merge in Hawaii,unii isi iau bilet la clasa business,altii la clasa intai si altii la economic...la sfarsit cu totii ajung in Hawaii,diferenta de comfort :)

Cred ca o treime din prietenele mele din Romania,se indreapta spre 40 nemaritate...
Crede-ma ca nu din invidie,ti-am scris ci am avut in minte mai multe cazuri ...Este greu sa intelegi de ce femei cu multe calitati nu au sansa sa aibe o familie si sa duca calitatile lor mai departe prin copii.
Nu sunt cu nimic mai prejos decat altele.
Si nici Dumnezeu nu este rau ca le-ar fi lipsit de sanse in timp ce altora le-a dat cu varf si indesat.
Sunt lucruri din socoteala lui Dumnezeu nestiute in judecata lumeasca.

Si cei care sunt la un moment dat nefericiti,vor merge mai departe cu viata lor si le va randui Domnul si lor un colt de implinire;rareori sunt cazuri de oameni fericiti toata viata sau nefericiti toata viata(extreme).

As dezvolta mai mult,insa nu cred ca mai este nevoie ,s-a inteles idea :)
Toate bune!

În prealabil postat de Corinusha

Adevarul e ca ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce sot mi-a dat, chiar daca e el reformat (nepracticant). Eu un om cu care se poate face casa si care e acolo langa mine cand am nevoie de sustinerea lui; e acolo si ma inurajeaza si ma ridica de cate ori cad, iar eu incerc sa fiu acolo pentru el, sa il ajut sa se ridice cand cade, sa il incurajez sa nu renuntela visuri atunci cand e greu. Suntem acolo, unul pentru elalalt tot timpul, fie chiar si cu un simplu sprijin moral si o vorba buna. Nici in cele mai frumoase visuri nu m-am gandit ca, casnicia, desi e grea, e si asa frumoasa.
M-a napadit melancolia-fericita :)
Chiar ma gandeam azi (ca azi am timp la servici sa si gandesc si sa ma si relaxez, desi trebuie sa fiu aici) ca sunt o femeie norocoasa de ce putin doua ori (va rog nu va ganditi la noroc ca la zeul - sau ce-o fi - noroc): am fost adoptata la noua luni de 2 parinti iubitori si am un sot de nota 10. Daca ne binecuvinteaza Dumnezeu si cu copii sanatosi si voinici, atunci eu nu mai pot sa Ii cer nimic in plus. Doar sanatate si putere si sa fim bine cu totii.. Ah, si PACE in lume.

Bravo tie! Sa tot citim despre oameni "norocosi", impacati cu sine si impliniti in casnicie, care nu uita sa-i multumeasca lui Dumnezeu! :)

E un mesaj pozitiv, venit din inima, iar tu poti fi un exemplu pentru cei care nu mai au parinti naturali sau au fost abandonati de acestia, o incurajare pentru cuplurile care au adoptat copii, urmeaza sau se tem sa o faca si o bucurie pentru casatoriti si necasatoriti.
Multumim pentru postarea ta!

[Parascheva16]

Am spus ca o sotie nu este doar o menajera. Prin asta, nu am dorit sa sugerez ca e ceva rusinos in a face treburi prin casa sau ca nu ar trebui sa faca asta o sotie. Din contra.

Ideea este ca o sotie nu se rezuma la a face menajul si a avea copii.

Am intalnit si citit despre unele familii in care sotul o vedea pe femeie doar ca o menajera. Nu insemna nimic mai mult. De ce sa plateasca menajera, bucatareasa, prostituate, cand poate sa aibe toate astea intr-o singura femeie si iese si mai ieftin? Sunt destui cu astfel de mentalitati, inclusiv in asa zisul Occident civilizat. Exista si barbati 'crestini' care vad femeia ca pe o servitoare: menaj, facut copii. Preocupati de cum trebuie sa fie femeia si cum trebuie sa se supuna ea, in loc sa se preocupe de ce inseamna sa fi capul familiei si ce responsabilitati au ei. Chiar era cineva pe forum, cu ceva timp in urma, care afirma ca doreste o sotie doar cu 4 clase, ptr. a fi mai usor stapanita.

Corinusa. Ai spus ca datorita inaintaselor noastre, noi trebuie sa avem si servici si sa fim si mama si sotii si barbati. Da si nu. Si in trecut femeile aveau indeletniciri, preocupari, nu stateau doar sa spele si sa faca de mancare. De ex.: faceau haine care erau duse de barbatii lor in targ. Apoi, in Romania, comunismul a fost cel care a scos femeia din casa si a aruncat-o in fabrica. In Vest a fost folosita alta metoda. Oricum, feministele de ieri nu sunt cele de astazi. Daca in trecut, femeia a dorit sa fie platita la fel ca barbatul ptr. aceiasi treaba, acum feministele trancane despre faptul ca femeia e libera sa aibe cati parteneri vrea ea(nu ma refer la cele tinere, ci sunt femei, de varsta cu mama mea, care au idei dastea).

[Corinusha]

În prealabil postat de crinrin

Bravo tie! Sa tot citim despre oameni "norocosi", impacati cu sine si impliniti in casnicie, care nu uita sa-i multumeasca lui Dumnezeu! :)

E un mesaj pozitiv, venit din inima, iar tu poti fi un exemplu pentru cei care nu mai au parinti naturali sau au fost abandonati de acestia, o incurajare pentru cuplurile care au adoptat copii, urmeaza sau se tem sa o faca si o bucurie pentru casatoriti si necasatoriti.
Multumim pentru postarea ta!

Adevarul e ca multor oameni care pot avea copii in mod natural au teama si retineri cand vine vorba de adoptat, apoi, pentru cine vrea sa adopte e foarte greu din cauza legislatiei infioratoare legata de adoptii.
De fapt, eu nu sunt un exemplu pentru nimeni, parintii mei sunt, cei care m-au salvat si mi-au dat o a doua sansa la viata. Daca nu erau ei, poate in ziua de azi nici nu mai traiam, poate faceamcine stiece fa sa supravietuiesc, poate pur si simplu nu ajungeam unde sunt azi. Dumnezeu i-a calauzit pe ai mei (ei sunt singurii parinti pe care ii am, nu cei biologici) sa ma salveze. Pentru ca pot sa spun ca intr-adevar, pe 25 martie, de BunaVestire, pe cand aveam 9 luni de viata si nu stiam nici sa ma ridic in fund si aveam 4 kile, Dumnezeu, prin parintii mei mi-a dat o sansa la viata. Asa ca ei sunt exemplul, nu eu. Eu sunt cea care multumeste pentru sansa aceasta.

Sarbatori fericite tutoror si Dumnezeu sa ne ajute pe toti si sa incercam, cu fiecare zi care trece, sa fim mai buni, mai iertatori, mai altruisti.
Si, indiferent ca practicam sau nu credinta asa cum trebuie, daca exista credinta, cat de mica, sa nu uitam sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru ce avem.

PS: imi cer scuze pentru postarea lu ga si pentru gramatica proasta (scriu de pe telefon).