"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[Yasmina]

În prealabil postat de dobrin7m

"Aşadar, câtă dragoste are cineva pentru sine, atâta voieşte [Dumnezeu] să avem şi noi către femeie. Nu numai pentru că suntem părtaşi unei singure firi, ci avem o pricină şi mai mare decât aceasta să ne iubim femeia: fiindcă nu mai sunt două trupuri, ci unul singur: bărbatul cap şi femeia trup.
Dar cum de zice în altă parte: „Capul lui Hristos este Dumnezeu” (I Cor 11, 3)? Asta o zic şi eu: după cum noi suntem un singur trup, aşa şi Hristos şi Tatăl sunt una. Prin urmare, să ne aflăm şi noi avându-L cap pe Tatăl.
Două exemple ne dă: unul al trupului, altul al lui Hristos. De aceea şi adaugă: „Taina aceasta mare este. Eu zic în Hristos şi în Biserică” (Ef 5, 32).
Ce înseamnă acest cuvânt? Mare taină este aceasta – zice -, fiindcă fericitul Moise s-a referit în chip ascuns la ceva mare şi minunat. Ba nu el, ci Dumnezeu, „în Hristos” înseamnă că însuşi, lăsându-L pe Tatăl, S-a coborât şi a venit la Mireasă şi S-a făcut un singur Duh cu ea. Fiindcă „Cel ce se lipeşte de Domnul – zice – un singur Duh cu El este” (I Cor 6, 17). Şi bine a zis că mare taină este. Ca şi cum ar fi spus: „[am grăit în alegorie], dar alegoria nu desfiinţează dragostea”.
„Prin urmare, şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia, ca pe sine. Iar femeia să se teamă de bărbat” (Ef 5, 33). Cu adevărat, cu adevărat taină este, şi încă mare taină: că pe cel ce l-a născut şi l-a crescut şi pe cea care a suferit chinurile naşterii [pentru a-l aduce pe lume] şi care s-a necăjit cu el, pe cei care i-au făcut atâtea binefaceri şi care i-au fost apropiaţi, lăsându-i, se alipeşte de cea pe care nu a văzut-o până atunci şi nici nu a avut ceva comun cu ea, şi o preţuieşte mai mult decât pe toţi ceilalţi. Cu adevărat taină este! Iar părinţii nu sunt necăjiţi că se petrec acestea – ba mai mult ar fi dacă nu s-ar petrece – şi cu bucurie îşi cheltuie banii şi se face multă risipă.
Cu adevărat mare taină este şi are în sine o negrăită înţelepciune. Acest lucru l-a lămurit Moise când a profeţit mai demult.
Acest lucru îl strigă şi Pavel acum: „în Hristos şi în Biserică”. Nu numai despre grija bărbatului grăieşte, ca s-o grijească asemenea trupului său, după cum şi Hristos pe Biserică, ci şi femeii îi spune: „Iar femeia să se teamă de bărbat”. Nu vorbeşte doar despre dragoste, ci şi de altceva. Să se teamă de bărbat! Ea este în treapta a doua , [după bărbat]. Nici ea să nu ceară cinste egală cu el, căci este rânduită sub cap. Nici el să n-o dispreţuiască pe cea supusă lui, căci ea este trup.


Ia vezi cum dezvoltă cele despre dragoste: vorbeşte mai întâi de Hristos, apoi de trupul propriu, iar mai pe urmă zice: „pentru aceea va lăsa omul pe mama sa şi pe tatăl său”. Dar cele despre teamă nu le dezvoltă. Oare de ce? Fiindcă vrea mai bine să predomine dragostea.
Căci atunci când e dragoste, toate celelalte îi urmează. Dar dacă-i frică, nu este deloc aşa. Cel ce-şi iubeşte femeia, chiar dacă nu e foarte ascultătoare, o supune cu totul [prin iubire]. Atât poate fi de grea şi anevoioasă unirea cea de un gând dacă cei doi nu sunt legaţi prin tirania dragostei, încât frica nu o poate îndrepta defel. Pentru aceea stăruie asupra iubirii, ca una ce este mai puternică [decât înfricoşarea].

Femeia, deşi pare că este în pierdere prin aceea că a fost rânduită să se supună şi să aibă frică [de bărbat], de fapt este în câştig. Căci ceea ce este mai greu şi mai important – iubirea – cade pe umerii bărbatului. Dar pentru ce să nu se teamă femeia de bărbat, ar putea zice careva? Tu iubeşte-o! împlineşte ce ţine de tine! Chiar dacă alţii nu fac ceea ce ţine de ei, noi trebuie să facem [tot ce suntem datori]. Oare ce vreau să zic? [Iată ce!] [Pavel zice]: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos” (Ef 5, 21).
Pentru ce, dar, celălalt să nu se supună, [ci numai unul din ei]? Tu crede [numai] legii lui Dumnezeu şi [supune-te ei]! Aşa-i şi acum! Femeia, chiar dacă nu e iubită [de bărbat], să se teamă, ca să nu se întâmple nimic rău din partea ei. Asemenea bărbatul, chiar dacă femeia nu se teme, s-o iubească, pentru ca să nu dea el pricină de ceva. Fiecare să facă ce ţine de el.
Sf. Ioan Gura de Aur

Multe citate,multa teorie :)

Va intreb practic,intr-o intrebare simpla cu da sau nu:
De cine ascultam mai intai,de barbat sau de Dumnezeu?
Atat.
De ce sa ne complicam in atatea comentarii cu citate despre iubirea sotilor si sotiilor cand lucrurile sunt simple?
Puneti-va in situatia respectiva,vedeti un om lesinat pe strada si ati dori sa-l ajutati insa sotul va spune sa nu va opriti din drum caci aveti treburi importante de rezolvat in ziua aia.
Ce faceti?ii lasati pe ala in drum,pt ca Sfantul Ioan Gura de Aur spune sa va iubiti sotul ?
Oare daca il ajutati pe un sarman sa mai apuce ziua de maine,inseamna ca nu va mai iubiti sotul?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Yasmina

Multe citate,multa teorie :)

Va intreb practic,intr-o intrebare simpla cu da sau nu:
De cine ascultam mai intai,de barbat sau de Dumnezeu?
Atat.
De ce sa ne complicam in atatea comentarii cu citate despre iubirea sotilor si sotiilor cand lucrurile sunt simple?
Puneti-va in situatia respectiva,vedeti un om lesinat pe strada si ati dori sa-l ajutati insa sotul va spune sa nu va opriti din drum caci aveti treburi importante de rezolvat in ziua aia.
Ce faceti?ii lasati pe ala in drum,pt ca Sfantul Ioan Gura de Aur spune sa va iubiti sotul ?
Oare daca il ajutati pe un sarman sa mai apuce ziua de maine,inseamna ca nu va mai iubiti sotul?

Oare ce va inchipuiti voi despre mine? eu nu traiesc printre oameni, nu am familie, frati, surori, parinti, ? Oi fi vreun extraterestru care traieste intr-un glob de sticla si citeste din sfinti? oricine altcineva poate adauga experienta vietii lui, insa eu un extraterestru izolat nu am cum sa adaug experienta. Nu am cum.

Intrebarea ta nu este o intrebare practica ci este o intrebare ipotetica si putin probabila legat de ideea ca omul lesinat nu ar fi ajutat. Si un ateu se opreste din drum si da primul ajutor unui om lesinat. Darmite un crestin , fie el si iubitor de arginti.
Nu pot sa raspund la intrebarea cum voiesti tu Iasmina, pentru ca sotul meu niciodata nu ar spune sa trecem mai departe si sa lasam omul lesinat pe jos. Si cred ca nici sotul surorii Florentinei nu ar face asta chiar daca voi l-ati blamat si l-ati socotit un om rau si insensibil care trebuie mintit cand vine vorba de ajutor.

Legat de casnicie si soti si sotii, oare daca sotul tau este un insensibil fata de oameni tu te socotesti mai buna ca el pentru ca esti sensibila la durerile oamenilor? Dar nu cumva ai si tu pacatele tale? Deci el nu urmeaza pe Dumnezeu, dar tu urmezi?

Trebuie multa intelepciune ca sa intelegi granita pana unde este pacat , si de unde este deja lepadare de Hristos. Caci daca ar fi cu adevarat problema de lepadare atunci trebuie sa divortezi si sa urmezi lui Hristos.
Insa tu ai pacatele tale, el le are pe ale lui, daca tu voiesti sa indrepti lucrurile atunci te indrepti pe tine si apoi prin tine si pe el , cu Harul lui Dumnezeu.
Nu vei schimba un om, fie si jumatatea ta, daca Harul lui Dumnezeu nu e in tine. Fara Domnul, nu poti schimba un om.
Daca sotul tau este avar sau insensibil, si traieste cu tine de cativa ani si nu se schimba, inseamna ca nici cu tine nu e bine, caci daca tu ai fi cu adevarat omul lui Dumnezeu, el ar simti si s-ar schimba prin harul Domnului. Sa nu crezi ca daca faci fapte exterioare de milostenie in fata sotului tau avar, infruntand-l, il vei schimba daca in interiorul tau de pilda este mandrie si cel mai mic repros impotriva lui. Caci simte asta si de aceea nu se schimba si ramane la fel. Fi cu adevarat curata si atunci sotul va simti si se va schimba.

In casnicie cei doi trebuie sa paseasca impreuna spre mantuire, iar daca unul paseste mai greu si ramane in urma, celalalt trebuie sa astepte, facand rabdare si ajutandu-l sa inteleaga ca sa poata pasi mai departe. De aceea am spus intr-una din postari ca trebuie sa fi alaturi de jumatatea ta in cele neintelese de el. Poate nu spun chiar tot, caci ce spun este din experienta mea , si poate cateodata vorbesc in jumatati de masura.
Acest dezacord intre pasii tai si pasii lui pe drumul mantuirii nu trebuie sa duca la minciuna caci esti in mare inselare crezand ca astfel te mantui tu. Caci pe tine te poticneste un pacat, pe el il poticneste alt pacat si te ajuti unul pe altul daca este intelegere. Ce va spun eu acum, a fost pricina mea pentru a dori sa plec la manastire. Caci am spus atunci ca eu vreau sa zbor catre Dumnezeu si nu pot caci avem pasii diferiti. Si am invatat rabdarea si rugaciunea de chemare intr-ajutor. Sa vina Domnul am spus, sa faca ce nu pot eu sa fac.
Nu alegi calea minciunii si ascunzisului, chiar daca ti se rupe sufletul. Pentru ca ajungi in fata lui Dumnezeu si El te va intreba: cei ai facut tu cu jumatatea ta? de ce ai abandonat-o in pacat si nu ai incercat sa il scoti din pacat ajutandu-l? nu pe toti oamenii trebuia sa ii ajuti? nu pe toti trebuia sa ii iubesti?

In casnicie suntem ispititi si unul si altul. Tu ca om duhovnicesc trebuie sa vezi nu numai ispita ta ci si a lui. Caci de e avar apai in acest pacat e ispitit. Iar daca tu esti clevetitoare apai in acest pacat esti ispitita. De aceea am spus intr-o postare a mea, ca suntem ispititi in partile slabe. Cum crezi ca vei vindeca pe sotul tau de avaritie daca tu il minti si lucrezi cu ascunzis si furtisag? Si crezi tu ca te mantui astfel singura? atunci de ce ai mai facut cununie in Biserica in fata lui Dumnezeu , spunand ca veti fi alaturi la bine si la greu? greul inseamna si pacatul cu care te lupti, fie al tau fie al lui. Iata egoismul crestinului, dornic de mantuire, ispita de-a dreapta. Te-ai casatorit, ati fost partasi la Taina sfanta si acum te lepezi de el ca e pacatos?

Bine , bine, deci el e pacatos, nu vrea sa ajute, dar eu stiu ca trebuie sa ajut, nu doar stiu ci simt, si plang in sufletul meu, si deci daca nu ajut nu urmez lui Hristos. Dar sufletul lui cui il lasi? nu incerci sa il scoti din pacat? nu lupti pentru asta? crezi ca poti urma pe Hristos lasand pe cel cu care te-ai cununat in Taina cea sfanta a cununiei, in urma?
Ei bine, cum il scoatem din pacat, cum ne scoatem din pacat, si pe tine si pe el. Nu poti , in casnicie, sa urmezi lui Hristos doar tu singura, ci trebuie sa te lupti sa urmeze si jumatatea pe Hristos.
De aceea am spus ca e nevoie de mult curaj si putere de la Dumnezeu.

O postare cam lunga, cu iertare daca v-am chinuit citind-o.


.

[dobrin7m]

https://www.youtube.com/watch?v=AAL1yGsgUwg

[tabitha]

În prealabil postat de dobrin7m

Bine , bine, deci el e pacatos, nu vrea sa ajute, dar eu stiu ca trebuie sa ajut, nu doar stiu ci simt, si plang in sufletul meu, si deci daca nu ajut nu urmez lui Hristos. Dar sufletul lui cui il lasi? nu incerci sa il scoti din pacat? nu lupti pentru asta? crezi ca poti urma pe Hristos lasand pe cel cu care te-ai cununat in Taina cea sfanta a cununiei, in urma?
Ei bine, cum il scoatem din pacat, cum ne scoatem din pacat, si pe tine si pe el. Nu poti , in casnicie, sa urmezi lui Hristos doar tu singura, ci trebuie sa te lupti sa urmeze si jumatatea pe Hristos.
De aceea am spus ca e nevoie de mult curaj si putere de la Dumnezeu.

Teorie, pură teorie aici. Ai noroc că tu ai sot credincios si te cam mândresti. Plus că nu întelegi situatia altora, diferită de a ta.

Mai sunt si lucruri care nu trebuie spuse partenerului de viată, aici trebuie dreaptă socoteală. Sunt destul pilde pe tema asta.

Nici sotul meu nu este de acord cu ajutorarea altora, nici a bisericii, unde merge de altfel foarte rar. Toti părintii / preotii cu care am vorbit mi-au spus să nu-l fortez să meargă la biserică si să trăiască ca un crestin practicant. Noi însine nu putem schimba pe nimeni, doar Hristos poate să-i schimbe inima într-o bună zi, prin resorturi numai de el stiute. Asta nu înseamnă că până atunci eu nu mai fac milostenie pentru că el nu este de acord. Sau că nu mai tin post pentru că el nu tine. Si asta nu cred că înseamnă că sunt egoistă, sau că nu-mi pasă de el. Dar trebuie să dăm lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Însusi Sf. Apostol Pavel a zis că dacă între soti unul este credincios iar altul necredincios *sau credincios, dar nepracticant, să nu se despartă, ci să trăiască mai departe împreună dacă voiesc. Si sotul necredincios se poate mântui prin cel credincios. Dumnezeu e mare!

În prealabil postat de mirela.t

Teorie, pură teorie aici. Ai noroc că tu ai sot credincios si te cam mândresti. Plus că nu întelegi situatia altora, diferită de a ta.

Nu are "noroc", e binecuvântarea Domnului.

[tabitha]

Era un fel de a spune, Ovidiu. În fine, fiecare cu binecuvântarea lui. :) Nu mă plâng.

În prealabil postat de mirela.t

Era un fel de a spune, Ovidiu. În fine, fiecare cu binecuvântarea lui. :) Nu mă plâng.

Din păcate, nepotrivit.
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...roc-81230.html

[tabitha]

Ei hai, să nu exagerăm.

Cuvântul noroc există si dacă îl folosim - cel putin asa cum l-am folosit eu - nu înseamnă că ne facem un idol din el.

[Yasmina]

În prealabil postat de mirela.t

Teorie, pură teorie aici. Ai noroc că tu ai sot credincios si te cam mândresti. Plus că nu întelegi situatia altora, diferită de a ta.
Mai sunt si lucruri care nu trebuie spuse partenerului de viată, aici trebuie dreaptă socoteală. Sunt destul pilde pe tema asta.

Nici sotul meu nu este de acord cu ajutorarea altora, nici a bisericii, unde merge de altfel foarte rar. Toti părintii / preotii cu care am vorbit mi-au spus să nu-l fortez să meargă la biserică si să trăiască ca un crestin practicant. Noi însine nu putem schimba pe nimeni, doar Hristos poate să-i schimbe inima într-o bună zi, prin resorturi numai de el stiute. Asta nu înseamnă că până atunci eu nu mai fac milostenie pentru că el nu este de acord. Sau că nu mai tin post pentru că el nu tine. Si asta nu cred că înseamnă că sunt egoistă, sau că nu-mi pasă de el. Dar trebuie să dăm lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Însusi Sf. Apostol Pavel a zis că dacă între soti unul este credincios iar altul necredincios *sau credincios, dar nepracticant, să nu se despartă, ci să trăiască mai departe împreună dacă voiesc. Si sotul necredincios se poate mântui prin cel credincios. Dumnezeu e mare!

Foarte bun comentariul,la obiect.

[dobrin7m]

În prealabil postat de mirela.t

Teorie, pură teorie aici. Ai noroc că tu ai sot credincios si te cam mândresti. Plus că nu întelegi situatia altora, diferită de a ta.

Mai sunt si lucruri care nu trebuie spuse partenerului de viată, aici trebuie dreaptă socoteală. Sunt destul pilde pe tema asta.

Nici sotul meu nu este de acord cu ajutorarea altora, nici a bisericii, unde merge de altfel foarte rar. Toti părintii / preotii cu care am vorbit mi-au spus să nu-l fortez să meargă la biserică si să trăiască ca un crestin practicant. Noi însine nu putem schimba pe nimeni, doar Hristos poate să-i schimbe inima într-o bună zi, prin resorturi numai de el stiute. Asta nu înseamnă că până atunci eu nu mai fac milostenie pentru că el nu este de acord. Sau că nu mai tin post pentru că el nu tine. Si asta nu cred că înseamnă că sunt egoistă, sau că nu-mi pasă de el. Dar trebuie să dăm lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Însusi Sf. Apostol Pavel a zis că dacă între soti unul este credincios iar altul necredincios *sau credincios, dar nepracticant, să nu se despartă, ci să trăiască mai departe împreună dacă voiesc. Si sotul necredincios se poate mântui prin cel credincios. Dumnezeu e mare!

Tu nu stii cum este sotul meu, si ce "noroace" am eu. Am pus in ghilimele pentru ca eu nu sunt de acord cu ideea de noroc.
Asa si este, parintele are dreptate, nu obligi sotul la nimic, asta spun si eu, dar va faceti ca nu intelegeti. Noi nu schimbam pe nimeni ci numai Harul lui Dumnezeu.
Bine ca am cazut de acord la acest aspect. prin atitudinea voastra de minciuna fata de sot, prin neascultare si ascunzis nu veti aduce Harul Domnului in casa voastra unul la mana, si doi, nu cumva obligati prin aceasta atitudine pe sot sa faca ceva ce nu a ajuns la masura de a intelege? de aceea am zis, rabdare, rugaciune pana ce si el cu ajutorul lui Dumnezeu va simti mila fata de cei sarmani.
Legat de despartire, asta am spus si eu, nu te desparti ci ii stai alaturi si il sustii, il sprijini sa depaseasca momentele grele, sa inteleaga cu ajutorul lui Dumnezeu cat de importanta este curatenia sufletului.
Exista fapte care tin doar de tine, de exemplu postul, sigur ti post doar tu, sau rugaciunea, sau mersul la Biserica duminica, dar exista fapte ce tin de amandoi si care ii implica pe amandoi si chiar intreaga familie.

Sotul meu nu a fost credincios intotdeauna, credincios traitor, era la fel ca toti ceilalti si ca mine de altfel, credinciosi de Pasti si Craciun. Insa eu in Grecia, am simtit ca trebuie sa urmez lui Hristos, si chiar sotul meu a spus ca asa chemare putini o au si daca vreau sa merg la manastire, e de acord si ma sustine, dar el inca nu simte asta. Se speriase, caci erau schimbari mari in sufletele noastre, Domnul lucra, Maica Domnului, Sfantul Munte. Si acum sotul spune sa ma duc la manastire, caci nu mai apartin lumii acesteia. Insa deseori ii spun, ca nu e asa, ca suntem alaturi, suntem impreuna si nu am voie sa parasesc aceasta cale a casatoriei. Plus, am pacatele mele, si de multe ori, cand am fost eu jos el m-a ridicat, si invers. Insa daca nu ne putem privi in ochi cu seninatate, si daca o umbra de indoiala exista , deja dezbinarea isi face prezenta. Cand exista unire, simti totul si de la distanta, cunosti din privire, fara vorbe.

Azi dimineata am citit mesajul Iasminei, inainte de a pleca la lucru si apoi impreuna cu sotul meu am plecat de acasa. Am vorbit, ne-am urcat in tren, cand la un moment dat, sotul meu a spus: esti bine? ce-i cu tine? Ma gandeam la Iasmina si la mesajul ei, si la cat de usor ne inselam din fata calculatorului, vizavi de oameni. Iar el din privire a stiut. Discutam zilnic acest fir al forumului, si chiar il intrebasem ce parere are despre o astfel de atitudine de minciuna a sotiei fata de sot.

Daca tu ascunzi de sot faptele bune, cum vrei sa vina schimbarea si la sot? Prin tine, schimbandu-te si vazand determinarea ta, si dorinta ta de a fi buna, se va schimba si el.
Prin fapte si atitudine vei arata in casa ca te-ai schimbat in bine si ca e buna schimbarea. Ca e bun Dumnezeu. Roaga pe Dumnezeu sa te curete, lupta si tu pentru asta, si faptele tale sa vorbeasca si in familie nu doar pe strada sau intre ceilalti.