"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[dobrin7m]

"Aşadar, câtă dragoste are cineva pentru sine, atâta voieşte [Dumnezeu] să avem şi noi către femeie. Nu numai pentru că suntem părtaşi unei singure firi, ci avem o pricină şi mai mare decât aceasta să ne iubim femeia: fiindcă nu mai sunt două trupuri, ci unul singur: bărbatul cap şi femeia trup.
Dar cum de zice în altă parte: „Capul lui Hristos este Dumnezeu” (I Cor 11, 3)? Asta o zic şi eu: după cum noi suntem un singur trup, aşa şi Hristos şi Tatăl sunt una. Prin urmare, să ne aflăm şi noi avându-L cap pe Tatăl.
Două exemple ne dă: unul al trupului, altul al lui Hristos. De aceea şi adaugă: „Taina aceasta mare este. Eu zic în Hristos şi în Biserică” (Ef 5, 32).
Ce înseamnă acest cuvânt? Mare taină este aceasta – zice -, fiindcă fericitul Moise s-a referit în chip ascuns la ceva mare şi minunat. Ba nu el, ci Dumnezeu, „în Hristos” înseamnă că însuşi, lăsându-L pe Tatăl, S-a coborât şi a venit la Mireasă şi S-a făcut un singur Duh cu ea. Fiindcă „Cel ce se lipeşte de Domnul – zice – un singur Duh cu El este” (I Cor 6, 17). Şi bine a zis că mare taină este. Ca şi cum ar fi spus: „[am grăit în alegorie], dar alegoria nu desfiinţează dragostea”.
„Prin urmare, şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia, ca pe sine. Iar femeia să se teamă de bărbat” (Ef 5, 33). Cu adevărat, cu adevărat taină este, şi încă mare taină: că pe cel ce l-a născut şi l-a crescut şi pe cea care a suferit chinurile naşterii [pentru a-l aduce pe lume] şi care s-a necăjit cu el, pe cei care i-au făcut atâtea binefaceri şi care i-au fost apropiaţi, lăsându-i, se alipeşte de cea pe care nu a văzut-o până atunci şi nici nu a avut ceva comun cu ea, şi o preţuieşte mai mult decât pe toţi ceilalţi. Cu adevărat taină este! Iar părinţii nu sunt necăjiţi că se petrec acestea – ba mai mult ar fi dacă nu s-ar petrece – şi cu bucurie îşi cheltuie banii şi se face multă risipă.
Cu adevărat mare taină este şi are în sine o negrăită înţelepciune. Acest lucru l-a lămurit Moise când a profeţit mai demult.
Acest lucru îl strigă şi Pavel acum: „în Hristos şi în Biserică”. Nu numai despre grija bărbatului grăieşte, ca s-o grijească asemenea trupului său, după cum şi Hristos pe Biserică, ci şi femeii îi spune: „Iar femeia să se teamă de bărbat”. Nu vorbeşte doar despre dragoste, ci şi de altceva. Să se teamă de bărbat! Ea este în treapta a doua , [după bărbat]. Nici ea să nu ceară cinste egală cu el, căci este rânduită sub cap. Nici el să n-o dispreţuiască pe cea supusă lui, căci ea este trup.


Ia vezi cum dezvoltă cele despre dragoste: vorbeşte mai întâi de Hristos, apoi de trupul propriu, iar mai pe urmă zice: „pentru aceea va lăsa omul pe mama sa şi pe tatăl său”. Dar cele despre teamă nu le dezvoltă. Oare de ce? Fiindcă vrea mai bine să predomine dragostea.
Căci atunci când e dragoste, toate celelalte îi urmează. Dar dacă-i frică, nu este deloc aşa. Cel ce-şi iubeşte femeia, chiar dacă nu e foarte ascultătoare, o supune cu totul [prin iubire]. Atât poate fi de grea şi anevoioasă unirea cea de un gând dacă cei doi nu sunt legaţi prin tirania dragostei, încât frica nu o poate îndrepta defel. Pentru aceea stăruie asupra iubirii, ca una ce este mai puternică [decât înfricoşarea].

Femeia, deşi pare că este în pierdere prin aceea că a fost rânduită să se supună şi să aibă frică [de bărbat], de fapt este în câştig. Căci ceea ce este mai greu şi mai important – iubirea – cade pe umerii bărbatului. Dar pentru ce să nu se teamă femeia de bărbat, ar putea zice careva? Tu iubeşte-o! împlineşte ce ţine de tine! Chiar dacă alţii nu fac ceea ce ţine de ei, noi trebuie să facem [tot ce suntem datori]. Oare ce vreau să zic? [Iată ce!] [Pavel zice]: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos” (Ef 5, 21).
Pentru ce, dar, celălalt să nu se supună, [ci numai unul din ei]? Tu crede [numai] legii lui Dumnezeu şi [supune-te ei]! Aşa-i şi acum! Femeia, chiar dacă nu e iubită [de bărbat], să se teamă, ca să nu se întâmple nimic rău din partea ei. Asemenea bărbatul, chiar dacă femeia nu se teme, s-o iubească, pentru ca să nu dea el pricină de ceva. Fiecare să facă ce ţine de el.
Sf. Ioan Gura de Aur

[dobrin7m]

Cu adevarat nu e usor sa urmezi poruncii lui Dumnezeu , in casnicie. Caci la mare masura trebuie sa ajungem ca sa facem tot ce tine de noi atunci cand celalalt nu face.
Am cautat mult un raspuns la intrebarea: daca celalalt nu face atunci noi sa facem? si cum?
Sf Ioan Gura de Aur ne-a raspuns.

Trebuie multa putere si curaj de la Dumnezeu sa pornesti a lucra sa fi trup si suflet cand cei doi nu pasesc in acelasi timp. Si totusi la asta suntem chemati. Prea multi renunta inca inainte de a incepe.

Anita, Poate ma intelegeti gresit: repet, nu spun sa nu ne ajutam parintii, ci spun sa o facem curat caci nu are voie trupul care este femeia sa minta capul si nici sa se cocoate in varf si sa spuna, eu sunt cap.

Sf. Ioan Gura de Aur spune: o femeie blanda, inteleapta si iubitoare, poate schimba si cel mai aprig barbat. Stiu insa ca nu e usor ca femeie sa ajungi la aceasta masura.

[Yasmina]

E cu dus si intors aceasta chestiune.
Pe de o parte sora Florentinei se simte indreptatita sa instraineze bani(si bunuri)deoarece se gandeste ca prin casatorie ii revine si ei jumatate din castigul sotului;nu cred ca este departe de acest adevar.
Pe de o parte minte(sau ascunde adevarul)ca trebuie sa-si ajute parintii...

Minte pt o cauza buna,desi in religia noastra ,nimeni nu este absolvit de pacatul minciunii,fie el facut din cauze rele sau bune...
Teoretic intelegem asta insa practic,inima milostiva de crestin iti dicteaza sa faci orice sa-l ajuti pe celalalt.

Si eu as face intocmai ca sora ei.Recunosc ca nu fac bine,insa eu prefer sa mint sau sa ascund niste chestii ca oamenii sa nu se certe,sa nu duc vorba si sa nu stie stanga ce face dreapta,in general.
Fac asta deoarece si mama facea la fel,este din cale afara de generoasa si ne impartea mancarea cu toate rudele,spre disperarea tatalui meu,care este la polul opus,extrem de chibzuit(zgarcit).

Insa mama,asa nechibzuita si lipsita de gandul zilei de maine,nu ar fi putut supravietui fara sotul ei si mine,caci ar fi ramas pe drumuri la mila altora sau ar muri pur si simplu neavand bani sa-si plateasca medicamente si doctori.
Poate si din privinta asta,o tine Domnul sanatoasa pt ca nu are nici o mie pusa deoaparte pt zile negre.
Da stiu ca lumea ar condamna-o ca nu"strange pt casa" dar tocmai de acest lucru ne avertizeaza Domnul ,caci iubirea aia de aproapele nu este doar o teorie goala si nici grija de material nu ne sfinteste.


In concluzie,cred ca fiecare putem face ce dorim cu lucrurile si venitul nostru atata timp cat nu implica sa faci haiducie,furand de la straini.
Adica cum,sa ascultam de sotul nostru cand ne indeamna la rau?
Cum sunt unii ca isi indeamna sotiile la avort,la desfranare,se stramba din nas cand femeile lor merg la biserica,tin posturi etc.
Cum vine asta?
Nu stiu,eu una nu m-as insoti cu unul necredincios sau m-as desparti daca m-ar forta sa fac lucruri nepermise in sfera spiritual,de dragul maritisului,al uniunii noastre.
Si biserica ne spune sa nu ascultam de barbatul necredincios(ca asta al femeii care da pe ascuns).
Inchipuiti-va un barbat care nu va lasa la biserica,care face scandal ca tii post ,ca ai icoane in casa,ca dai de pomana...
Nu imi pare normal ca,cununia sa insemne tiranie =asta la propriu inseamna ca asculti mai mult de barbat decat de Dumnezeu!

[anita]

În prealabil postat de dobrin7m

Sf. Ioan Gura de Aur spune: o femeie blanda, inteleapta si iubitoare, poate schimba si cel mai aprig barbat. Stiu insa ca nu e usor ca femeie sa ajungi la aceasta masura.

Acum nu pot sa concluzionez la ce masura a ajuns sora Florentinei.
E adevarat ca in multe cazuri o femeie blanda poate sa schimbe firea sotului dar sunt si situatii cand femei blande si iubitoare traiesc o viata muceniceasca alaturi de barbati necredinciosi si rai ,barbati posedati de cel rau.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anita

Acum nu pot sa concluzionez la ce masura a ajuns sora Florentinei.
E adevarat ca in multe cazuri o femeie blanda poate sa schimbe firea sotului dar sunt si situatii cand femei blande si iubitoare traiesc o viata muceniceasca alaturi de barbati necredinciosi si rai ,barbati posedati de cel rau.

Nici e nu stiu la ce masura a ajuns sora Florentinei, dar stiu ca SF. Ioan Gura de Aur a adresat acest indemn tuturor femeilor crestine: sa fie blande, inteleapte si iubitoare si atunci va schimba si cel mai aprig barbat. Eu chiar nu vad nimic rau in indemnul sfantului.

Sigur ca sunt femei blande si iubitoare care traiesc muceniceste langa barbati necredinciosi si rai , insa acestea cu siguranta nu sunt mincinoase si nici nu ascund nimic de barbatii lor chiar asa rai cum sunt, ca altfel ar mai fi ele mucenice?

[dobrin7m]

Daca veniturile prisosesc de ce nu se duc la cea mai saraca parohie din Romania, spre exemplu si sa imparta banii de prisos la familiile sarace de acolo? Sa o faca in tacere fara anunturi si laude, nestiuti de nimeni.
Nu avem nevoie in lumea asta decat de un locsor unde sa punem capul si un venit atat cat sa ne asigure un trai normal.
la ce 10 perechi de pantofi?, la ce 3 dulapuri de rochii?, la ce 5 palarii?, la ce creme de firma pentru pielea cea sensibila?, la ce o geanta de farduri ca sa ne pictam masti?, la ce 5 camere la doi oameni?, si lista continua.

[Corinusha]

În prealabil postat de dobrin7m

Daca veniturile prisosesc de ce nu se duc la cea mai saraca parohie din Romania, spre exemplu si sa imparta banii de prisos la familiile sarace de acolo? Sa o faca in tacere fara anunturi si laude, nestiuti de nimeni.
Nu avem nevoie in lumea asta decat de un locsor unde sa punem capul si un venit atat cat sa ne asigure un trai normal.
la ce 10 perechi de pantofi?, la ce 3 dulapuri de rochii?, la ce 5 palarii?, la ce creme de firma pentru pielea cea sensibila?, la ce o geanta de farduri ca sa ne pictam masti?, la ce 5 camere la doi oameni?, si lista continua.

pai daca veniturile prososesc si avem parintii in saracie, nu ii ajutam pe ei intai?!
Cu unii oameni poti sa ai cata rabdare vrei, ca nu ii schimbi. Mai ales pe avari si zgarciti. Oameni pe careii rogi sa mergeti undeva sa ajutati o familie sau sa dati la o biserica fac crize de nervi si iti mai taie si veniturile, nu cumva sa dai si la cei care nu au. Chiar exista asemenea oameni.
Doamna dobrin, dumneatavorbesti de cazurile ideale, care ar fi frumos sa fie toate, dar realitatea e cam inversata fata de idealizarile noastre. Ar fi frumos sa fie cum spui dumneata, dar nu e. Si cati dintre ortodocsi sau orice fel e crestini sunt si practicanti? Dumneata vorbesti de czuk ideal al uni familii crestin autentice, familie care e foaaaarte rara; din sutele de oamni pe care ii unosc eu personal, si zecile de familii crestine, doar un numar extrem de mic sunt familii crestine practicante, in care ambii parteneri sa fie crestini practicanti. Cazuri in care unul e practicant sunt mult mai multe, iar cazuri in care nici unul nu e practicant nu sunt atat de multe prcum mi-as fi imaginat (aici vorbesc steict espre omnii si familiile pe care le cunosc eu personal cel putin la nivelul de "am avut mai ault de 2-3 discutii pe teme serioase; ii cunosc la nivel mediu sau am lucrat cu ei, deci ii stiu mai bine decat as fi dorit poate).

[anita]

În prealabil postat de dobrin7m

Nici e nu stiu la ce masura a ajuns sora Florentinei, dar stiu ca SF. Ioan Gura de Aur a adresat acest indemn tuturor femeilor crestine: sa fie blande, inteleapte si iubitoare si atunci va schimba si cel mai aprig barbat. Eu chiar nu vad nimic rau in indemnul sfantului.

Sigur ca sunt femei blande si iubitoare care traiesc muceniceste langa barbati necredinciosi si rai , insa acestea cu siguranta nu sunt mincinoase si nici nu ascund nimic de barbatii lor chiar asa rai cum sunt, ca altfel ar mai fi ele mucenice?

D-na Mihaela ,daca ne mai contrazicem mult incepem sa semanam cu fariseii care stiau foarte bine litera legii dar o aplicau fara iubire ,cu fatarnicie.
Acum ne aruncam si in afirmatii gratuite ,jigniri cand stiti foarte bine ca sora Florentinei are duhovnic care i-a dat binecuvantare.
Ele sunt mucenice oricum ,poate si pt simplul fapt de a merge la biserica sunt prigonite nu neaparat pt oarece milostenii.Nu stiti cum lucreaza cel rau ?
Eu sunt de parere ca aveti multe lecturi duhovnicesti ,dar daca v-ati ruga mai mult si ati citi din psaltire ati vedea altfel aceste situatii.
Poate adevarul e pe undeva la mijloc ,dar eu cred , ca odata deschis acest subiect catre sotul ei ,ajutorul dat de sora Florentinei parintilor va fi interzis total.

[Yasmina]

În prealabil postat de dobrin7m

"Aşadar, câtă dragoste are cineva pentru sine, atâta voieşte [Dumnezeu] să avem şi noi către femeie. Nu numai pentru că suntem părtaşi unei singure firi, ci avem o pricină şi mai mare decât aceasta să ne iubim femeia: fiindcă nu mai sunt două trupuri, ci unul singur: bărbatul cap şi femeia trup.
Dar cum de zice în altă parte: „Capul lui Hristos este Dumnezeu” (I Cor 11, 3)? Asta o zic şi eu: după cum noi suntem un singur trup, aşa şi Hristos şi Tatăl sunt una. Prin urmare, să ne aflăm şi noi avându-L cap pe Tatăl.
Două exemple ne dă: unul al trupului, altul al lui Hristos. De aceea şi adaugă: „Taina aceasta mare este. Eu zic în Hristos şi în Biserică” (Ef 5, 32).
Ce înseamnă acest cuvânt? Mare taină este aceasta – zice -, fiindcă fericitul Moise s-a referit în chip ascuns la ceva mare şi minunat. Ba nu el, ci Dumnezeu, „în Hristos” înseamnă că însuşi, lăsându-L pe Tatăl, S-a coborât şi a venit la Mireasă şi S-a făcut un singur Duh cu ea. Fiindcă „Cel ce se lipeşte de Domnul – zice – un singur Duh cu El este” (I Cor 6, 17). Şi bine a zis că mare taină este. Ca şi cum ar fi spus: „[am grăit în alegorie], dar alegoria nu desfiinţează dragostea”.
„Prin urmare, şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia, ca pe sine. Iar femeia să se teamă de bărbat” (Ef 5, 33). Cu adevărat, cu adevărat taină este, şi încă mare taină: că pe cel ce l-a născut şi l-a crescut şi pe cea care a suferit chinurile naşterii [pentru a-l aduce pe lume] şi care s-a necăjit cu el, pe cei care i-au făcut atâtea binefaceri şi care i-au fost apropiaţi, lăsându-i, se alipeşte de cea pe care nu a văzut-o până atunci şi nici nu a avut ceva comun cu ea, şi o preţuieşte mai mult decât pe toţi ceilalţi. Cu adevărat taină este! Iar părinţii nu sunt necăjiţi că se petrec acestea – ba mai mult ar fi dacă nu s-ar petrece – şi cu bucurie îşi cheltuie banii şi se face multă risipă.
Cu adevărat mare taină este şi are în sine o negrăită înţelepciune. Acest lucru l-a lămurit Moise când a profeţit mai demult.
Acest lucru îl strigă şi Pavel acum: „în Hristos şi în Biserică”. Nu numai despre grija bărbatului grăieşte, ca s-o grijească asemenea trupului său, după cum şi Hristos pe Biserică, ci şi femeii îi spune: „Iar femeia să se teamă de bărbat”. Nu vorbeşte doar despre dragoste, ci şi de altceva. Să se teamă de bărbat! Ea este în treapta a doua , [după bărbat]. Nici ea să nu ceară cinste egală cu el, căci este rânduită sub cap. Nici el să n-o dispreţuiască pe cea supusă lui, căci ea este trup.


Ia vezi cum dezvoltă cele despre dragoste: vorbeşte mai întâi de Hristos, apoi de trupul propriu, iar mai pe urmă zice: „pentru aceea va lăsa omul pe mama sa şi pe tatăl său”. Dar cele despre teamă nu le dezvoltă. Oare de ce? Fiindcă vrea mai bine să predomine dragostea.
Căci atunci când e dragoste, toate celelalte îi urmează. Dar dacă-i frică, nu este deloc aşa. Cel ce-şi iubeşte femeia, chiar dacă nu e foarte ascultătoare, o supune cu totul [prin iubire]. Atât poate fi de grea şi anevoioasă unirea cea de un gând dacă cei doi nu sunt legaţi prin tirania dragostei, încât frica nu o poate îndrepta defel. Pentru aceea stăruie asupra iubirii, ca una ce este mai puternică [decât înfricoşarea].

Femeia, deşi pare că este în pierdere prin aceea că a fost rânduită să se supună şi să aibă frică [de bărbat], de fapt este în câştig. Căci ceea ce este mai greu şi mai important – iubirea – cade pe umerii bărbatului. Dar pentru ce să nu se teamă femeia de bărbat, ar putea zice careva? Tu iubeşte-o! împlineşte ce ţine de tine! Chiar dacă alţii nu fac ceea ce ţine de ei, noi trebuie să facem [tot ce suntem datori]. Oare ce vreau să zic? [Iată ce!] [Pavel zice]: „Supuneţi-vă unul altuia întru frica lui Hristos” (Ef 5, 21).
Pentru ce, dar, celălalt să nu se supună, [ci numai unul din ei]? Tu crede [numai] legii lui Dumnezeu şi [supune-te ei]! Aşa-i şi acum! Femeia, chiar dacă nu e iubită [de bărbat], să se teamă, ca să nu se întâmple nimic rău din partea ei. Asemenea bărbatul, chiar dacă femeia nu se teme, s-o iubească, pentru ca să nu dea el pricină de ceva. Fiecare să facă ce ţine de el.
Sf. Ioan Gura de Aur

Multe citate,multa teorie :)

Va intreb practic,intr-o intrebare simpla cu da sau nu:
De cine ascultam mai intai,de barbat sau de Dumnezeu?
Atat.
De ce sa ne complicam in atatea comentarii cu citate despre iubirea sotilor si sotiilor cand lucrurile sunt simple?
Puneti-va in situatia respectiva,vedeti un om lesinat pe strada si ati dori sa-l ajutati insa sotul va spune sa nu va opriti din drum caci aveti treburi importante de rezolvat in ziua aia.
Ce faceti?ii lasati pe ala in drum,pt ca Sfantul Ioan Gura de Aur spune sa va iubiti sotul ?
Oare daca il ajutati pe un sarman sa mai apuce ziua de maine,inseamna ca nu va mai iubiti sotul?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Yasmina

Multe citate,multa teorie :)

Va intreb practic,intr-o intrebare simpla cu da sau nu:
De cine ascultam mai intai,de barbat sau de Dumnezeu?
Atat.
De ce sa ne complicam in atatea comentarii cu citate despre iubirea sotilor si sotiilor cand lucrurile sunt simple?
Puneti-va in situatia respectiva,vedeti un om lesinat pe strada si ati dori sa-l ajutati insa sotul va spune sa nu va opriti din drum caci aveti treburi importante de rezolvat in ziua aia.
Ce faceti?ii lasati pe ala in drum,pt ca Sfantul Ioan Gura de Aur spune sa va iubiti sotul ?
Oare daca il ajutati pe un sarman sa mai apuce ziua de maine,inseamna ca nu va mai iubiti sotul?

Oare ce va inchipuiti voi despre mine? eu nu traiesc printre oameni, nu am familie, frati, surori, parinti, ? Oi fi vreun extraterestru care traieste intr-un glob de sticla si citeste din sfinti? oricine altcineva poate adauga experienta vietii lui, insa eu un extraterestru izolat nu am cum sa adaug experienta. Nu am cum.

Intrebarea ta nu este o intrebare practica ci este o intrebare ipotetica si putin probabila legat de ideea ca omul lesinat nu ar fi ajutat. Si un ateu se opreste din drum si da primul ajutor unui om lesinat. Darmite un crestin , fie el si iubitor de arginti.
Nu pot sa raspund la intrebarea cum voiesti tu Iasmina, pentru ca sotul meu niciodata nu ar spune sa trecem mai departe si sa lasam omul lesinat pe jos. Si cred ca nici sotul surorii Florentinei nu ar face asta chiar daca voi l-ati blamat si l-ati socotit un om rau si insensibil care trebuie mintit cand vine vorba de ajutor.

Legat de casnicie si soti si sotii, oare daca sotul tau este un insensibil fata de oameni tu te socotesti mai buna ca el pentru ca esti sensibila la durerile oamenilor? Dar nu cumva ai si tu pacatele tale? Deci el nu urmeaza pe Dumnezeu, dar tu urmezi?

Trebuie multa intelepciune ca sa intelegi granita pana unde este pacat , si de unde este deja lepadare de Hristos. Caci daca ar fi cu adevarat problema de lepadare atunci trebuie sa divortezi si sa urmezi lui Hristos.
Insa tu ai pacatele tale, el le are pe ale lui, daca tu voiesti sa indrepti lucrurile atunci te indrepti pe tine si apoi prin tine si pe el , cu Harul lui Dumnezeu.
Nu vei schimba un om, fie si jumatatea ta, daca Harul lui Dumnezeu nu e in tine. Fara Domnul, nu poti schimba un om.
Daca sotul tau este avar sau insensibil, si traieste cu tine de cativa ani si nu se schimba, inseamna ca nici cu tine nu e bine, caci daca tu ai fi cu adevarat omul lui Dumnezeu, el ar simti si s-ar schimba prin harul Domnului. Sa nu crezi ca daca faci fapte exterioare de milostenie in fata sotului tau avar, infruntand-l, il vei schimba daca in interiorul tau de pilda este mandrie si cel mai mic repros impotriva lui. Caci simte asta si de aceea nu se schimba si ramane la fel. Fi cu adevarat curata si atunci sotul va simti si se va schimba.

In casnicie cei doi trebuie sa paseasca impreuna spre mantuire, iar daca unul paseste mai greu si ramane in urma, celalalt trebuie sa astepte, facand rabdare si ajutandu-l sa inteleaga ca sa poata pasi mai departe. De aceea am spus intr-una din postari ca trebuie sa fi alaturi de jumatatea ta in cele neintelese de el. Poate nu spun chiar tot, caci ce spun este din experienta mea , si poate cateodata vorbesc in jumatati de masura.
Acest dezacord intre pasii tai si pasii lui pe drumul mantuirii nu trebuie sa duca la minciuna caci esti in mare inselare crezand ca astfel te mantui tu. Caci pe tine te poticneste un pacat, pe el il poticneste alt pacat si te ajuti unul pe altul daca este intelegere. Ce va spun eu acum, a fost pricina mea pentru a dori sa plec la manastire. Caci am spus atunci ca eu vreau sa zbor catre Dumnezeu si nu pot caci avem pasii diferiti. Si am invatat rabdarea si rugaciunea de chemare intr-ajutor. Sa vina Domnul am spus, sa faca ce nu pot eu sa fac.
Nu alegi calea minciunii si ascunzisului, chiar daca ti se rupe sufletul. Pentru ca ajungi in fata lui Dumnezeu si El te va intreba: cei ai facut tu cu jumatatea ta? de ce ai abandonat-o in pacat si nu ai incercat sa il scoti din pacat ajutandu-l? nu pe toti oamenii trebuia sa ii ajuti? nu pe toti trebuia sa ii iubesti?

In casnicie suntem ispititi si unul si altul. Tu ca om duhovnicesc trebuie sa vezi nu numai ispita ta ci si a lui. Caci de e avar apai in acest pacat e ispitit. Iar daca tu esti clevetitoare apai in acest pacat esti ispitita. De aceea am spus intr-o postare a mea, ca suntem ispititi in partile slabe. Cum crezi ca vei vindeca pe sotul tau de avaritie daca tu il minti si lucrezi cu ascunzis si furtisag? Si crezi tu ca te mantui astfel singura? atunci de ce ai mai facut cununie in Biserica in fata lui Dumnezeu , spunand ca veti fi alaturi la bine si la greu? greul inseamna si pacatul cu care te lupti, fie al tau fie al lui. Iata egoismul crestinului, dornic de mantuire, ispita de-a dreapta. Te-ai casatorit, ati fost partasi la Taina sfanta si acum te lepezi de el ca e pacatos?

Bine , bine, deci el e pacatos, nu vrea sa ajute, dar eu stiu ca trebuie sa ajut, nu doar stiu ci simt, si plang in sufletul meu, si deci daca nu ajut nu urmez lui Hristos. Dar sufletul lui cui il lasi? nu incerci sa il scoti din pacat? nu lupti pentru asta? crezi ca poti urma pe Hristos lasand pe cel cu care te-ai cununat in Taina cea sfanta a cununiei, in urma?
Ei bine, cum il scoatem din pacat, cum ne scoatem din pacat, si pe tine si pe el. Nu poti , in casnicie, sa urmezi lui Hristos doar tu singura, ci trebuie sa te lupti sa urmeze si jumatatea pe Hristos.
De aceea am spus ca e nevoie de mult curaj si putere de la Dumnezeu.

O postare cam lunga, cu iertare daca v-am chinuit citind-o.


.