Cea mai buna postare

[Yasmina]

Frumoase postari,sublime as putea spune...

Din pacate,o parte dintre ele nu sunt decat niste postari frumoase,ba chiar"cele mai bune"dintre postari dar asa si raman ,niste idei frumoase scrise de idealisti si de indragostiti de intelectualitate(de propria intelectualitate daca vreti).

Idei frumoase in virtual,care vor cadea la primele incercari in practica iubirii,intelegerii,acceptarii si iertarii aproapelui.
La primele neintelegeri,la primele discutii in contradictoriu cu alti frati intru credinta!

[cristiboss56]

Mosh-Neagu
Senior Member
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.094



Parerea celorlalti? Depind de parerea celorlalti cam in aceiasi masura in care si ceilalti depind de parerea mea. Nu pot sa spun ca nu-mi pasa fiindca ar insemna sa fiu egoist, infatuat, penibil in ultima insrtanta. Trebuie sa iau in serios si ceea ce cred ceilalti, dar acei "ceilalti", in principiu, inseamna cel putin "ceva", daca nu "enorm de mult"!

[Mosh-Neagu]

Cu toata jena, va rog, nu ma puneti pe mine la "Panoul de onoare". Sunt departe de a merita eu ceva in acest sens. In plus, poate se aduc nemultumiri indreptatite celor care cu siguranta sunt de apreciat.
Si ca sa nu plec fara sa va las nimic, haideti sa zambim putin:
https://www.facebook.com/video.php?v...663303&fref=nf

[Corinusha]

Vaii, ce dragut e filmuletul :X:X:X

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cu toata jena, va rog, nu ma puneti pe mine la "Panoul de onoare". Sunt departe de a merita eu ceva in acest sens. In plus, poate se aduc nemultumiri indreptatite celor care cu siguranta sunt de apreciat.
Si ca sa nu plec fara sa va las nimic, haideti sa zambim putin:
https://www.facebook.com/video.php?v...663303&fref=nf

Desigur ca aveti postari foarte bune si echilibrate,este foarte adevarat!
Ca si de data asta cand ati postat filmuletul :)
Multumim pt momentul plin de zambet !

[cristiboss56]

Pelerin spre Rasarit
Senior Member
Data înregistrării: 24.05.2012
Religia: Protestant
Mesaje: 1.304


Ferestrele istorice ale Bibliei
Despre ce este vorba. Acest topic are drept scop mici prezentari istorico-teologice, dar in special istorice, despre diverse evenimente, date sau personaje biblice.Intentia este de a aduce in fata celor mai putin familiarizati cu aspecte de acum aprox 2000 de ani si chiar mai mult scurte si concise opinii care sa-i ajute sa inteleaga mai bine contextul Vechiului Testament precum si pe cel al Noului Testament.Desi ne imaginam, de multe ori, ca putem aduce acele timpuri exact in forma lor in prezent ar trebui sa stim ca de multe ori acele timpuri au avut specificul si particularitatile lor si daca doresti sa le intelegi corect atunci trebuie sa intelegi contextul lor, cine erau acei oameni si de ce gandeau asa, ce factori i-au influentat si in ce mod experienta lor istorica poate fi tratata ca un mesaj viu si nu doar ca o relicva a trecutului.Insa mai trebuie precizate doua aspecte:

1.Acest topic se bazeaza pe ceea ce am eu drept lucrari la dispozitie si prin urmare va avea o sfera limitata insa este un topic facut din pasiune si prin urmare este deschis postarilor oricarui membru care considera ca are ceva interesant de prezentat.

2.Analiza istorica a acelor timpuri este departe de a se fi incheiat,ea este, de fapt, in plina expansiune si prin urmare luati opiniile care vor fi postate drept rodul cercetarilor la acest moment.Ele, in viitor,pot suferi modificari dar, din cat le-am analizat eu,deschid ferestre interesante spre acele timpuri.Sunt foarte multe lucrari de acest tip si intrucat nu sunt un profesionist m-am gandit la mici sinteze,clare,la obiect si cu detalii cat mai interesante.M-am gandit ca nu toti au resursele necesare pentru a-si procura acest gen de analize ( deloc ieftine daca este sa ma intrebati pe mine dar munca de calitate costa) si atunci de ce nu as aduce ceea ce am eu in speranta ca cei ce vor citi,poate manati si ei de credinta si pasiune vor cauta mai mult, pentru propriul lor folos.Oricum m-am gandit ca rau nu are cum sa faca :)

Cam aceastea ar fi gandurile de inceput,sa ne auzim cu bine la primul episod pe care l-am ales din Noul Testament.Dumnezeu sa ne calauzeasca.

[cristiboss56]

Demetrius
Senior Member
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 1.174



Citat:
În prealabil postat de iliegh
Am o intrebare pentru cei din topicul acesta.

Inteleg ca sufletul este o entitate care anima corpul material, care alftel ar fi fara viata.

Mai inteleg ca sufletul supravietuieste mortii fizice.
Gandurile si sentimenetele sunt ale sufletului nu ale corpului fizic.

Atunci va intreb un lucru: sufletul meu nu stie ca e suflet ? Sau in general, sufletele stiu ca nu fac parte din lumea materiala ? Ele stiu ca exista Dumezeu ?

Daca da, atunci cum de eu nu stiu ? Si cand zic eu, ma refer la sufletul meu, ca eu ca materie pura nu am cum sa stiu.

Tare ma tem ca nu e de loc asa cum ziceti voi cu sufletele astea.

Gândurile sunt ale creierului, care aparține de corpul fizic și prin care primește informațiile pe baza cărora le procesează, iar sentimentele care se nasc din aceste gânduri sunt ale sufletului și pentru aceste sentimente el va răspunde la judecată; așadar e foarte important ce sentimente permit să se formeze în suflet(inimă) pe baza gândurilor și informațiilor trupești pentru că pe baza gândurilor pot să nu făptuiesc nimic, dar pe baza sentimentelor este foarte greu să mă abțin. Peste gânduri se poate trece ușor, dar peste sentimente este aproape imposibil.

Sufletele știu că nu fac parte din lumea materială atâta timp cât nu sunt întrupate, când sunt în lumea de dincolo știu de Dumnezeu(pe care însă nu-L văd) prin însăși culoarea lor(aura sufletească) care le demonstrează credința și supunerea lor în fața lui Dumnezeu; acolo sufletele au vedere universală(atât în timp, cât și în spațiu), însă de îndată ce se întrupează nu mai știu nimic(uită tot) pentru că sunt înrobite de trup și primesc informații trunchiate numai prin intermediul organelor de simț trupești. Sufletele se întrupează cu destinul de a rezista în fața asaltului de pofte trupești(care sunt extrem de multe și insidioase, cum ar fi orgoliul sau inteligența) pe care el trebuie să le supună și prin asta(făcând deci Voia Lui) să dobândească mântuirea și reîntoarcerea la Dumnezeu cu o culoare luminoasă, curate.

Tu nu știi încă de Dumnezeu, dar tocmai de aceea aranjat Dumnezeu prin îngerul tău de ai venit aici, ca să înveți și să înțelegi că tu ești un suflet care momnetan ești în acest ”cort” trupesc pe care-l vei lepăda și te vei elibera și de gânduri deșarte. Atunci culoarea aurei tale sufletești va da mărturie în fața Luminii despre vrednicia faptelor tale pe care le vei re-vedea mai clar fără ochi și vei trece, sper, la dreapta...

[cristiboss56]

Demetrius
Senior Member
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 1.174



Citat:
În prealabil postat de iliegh
Am o intrebare pentru cei din topicul acesta.

Inteleg ca sufletul este o entitate care anima corpul material, care alftel ar fi fara viata.

Mai inteleg ca sufletul supravietuieste mortii fizice.
Gandurile si sentimenetele sunt ale sufletului nu ale corpului fizic.

Atunci va intreb un lucru: sufletul meu nu stie ca e suflet ? Sau in general, sufletele stiu ca nu fac parte din lumea materiala ? Ele stiu ca exista Dumezeu ?

Daca da, atunci cum de eu nu stiu ? Si cand zic eu, ma refer la sufletul meu, ca eu ca materie pura nu am cum sa stiu.

Tare ma tem ca nu e de loc asa cum ziceti voi cu sufletele astea.

Demetrius:
Gândurile sunt ale creierului, care aparține de corpul fizic și prin care primește informațiile pe baza cărora le procesează, iar sentimentele care se nasc din aceste gânduri sunt ale sufletului și pentru aceste sentimente el va răspunde la judecată; așadar e foarte important ce sentimente permit să se formeze în suflet(inimă) pe baza gândurilor și informațiilor trupești pentru că pe baza gândurilor pot să nu făptuiesc nimic, dar pe baza sentimentelor este foarte greu să mă abțin. Peste gânduri se poate trece ușor, dar peste sentimente este aproape imposibil.

Sufletele știu că nu fac parte din lumea materială atâta timp cât nu sunt întrupate, când sunt în lumea de dincolo știu de Dumnezeu(pe care însă nu-L văd) prin însăși culoarea lor(aura sufletească) care le demonstrează credința și supunerea lor în fața lui Dumnezeu; acolo sufletele au vedere universală(atât în timp, cât și în spațiu), însă de îndată ce se întrupează nu mai știu nimic(uită tot) pentru că sunt înrobite de trup și primesc informații trunchiate numai prin intermediul organelor de simț trupești. Sufletele se întrupează cu destinul de a rezista în fața asaltului de pofte trupești(care sunt extrem de multe și insidioase, cum ar fi orgoliul sau inteligența) pe care el trebuie să le supună și prin asta(făcând deci Voia Lui) să dobândească mântuirea și reîntoarcerea la Dumnezeu cu o culoare luminoasă, curate.

Tu nu știi încă de Dumnezeu, dar tocmai de aceea aranjat Dumnezeu prin îngerul tău de ai venit aici, ca să înveți și să înțelegi că tu ești un suflet care momnetan ești în acest ”cort” trupesc pe care-l vei lepăda și te vei elibera și de gânduri deșarte. Atunci culoarea aurei tale sufletești va da mărturie în fața Luminii despre vrednicia faptelor tale pe care le vei re-vedea mai clar fără ochi și vei trece, sper, la dreapta...

[cristiboss56]

zaharia_2009
Senior Member
Data înregistrării: 05.07.2009
Locaţie: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.228



Citat:
În prealabil postat de Jennyy
Daca inca se naste intrebarea frate drag, e semn ca suntem vii! Si unde exista viata exista si nadejde.
Oare cati dintre noi nu am dat spre inmormantare frati, prieteni, parinti? Oare nu aceste evenimente ar trebui sa ne schimbe viata? In fata gropii..devii neputincios. Te vezi..cine esti, tu, omule..
Ma gandesc.. ce bine ar fi sa lasam ceva in afara..cum spunea vredincul de pomenire parinte Arsenie Papacioc! ce putem lasa noi in afara daca nu copilasii nostri (trupesti sau duhovnicesti)? Ce putem lasa noi afara? sa ne analizam vietile, sa gasim ceva in viata noastra, "ceva" ce merita sa ramana in afara...cand vom fi in umbra gropii..

Dupa mintea si inima mea de mama, CRED ca familia crestina este ceea ce putem lasa in afara gropii.. Asa cum spuneam si pe un alt topic, copii sunt "cartea noastra de vizita" spre RAI!
Sa ne ajuta Domnul si Maicuta Domnului sa devenim cu adevarat FAMILE CRESTINA. Asa vom fi vii de-a pururi!

Mare subiect ai atins, cu aceste vorbe, sora draga... mare de tot!
Marirea sau marimea lui este indoit semnificativa.
In primul rind ca desi noi ne nevoim cu rivna (vorbesc desigur despre acei crestini care cauta in permanenta sa vietuiasca dupa legile lui Hristos), stim, constientizam perfect Adevarul, avem exemple vi la indemina, chiar dovezi inmarmuritoare, totusi, atunci cind trebuie sa aplicam toate acestea la copiii nostrii... ei, atunci lucrurile incep sa scirtie si de cele mai multe ori ne musca tare ispita ca nu cumva sa lezam oarecum pe prunci cu nevointele, si atunci slabim "educatia".
O slabim astazi, un pic si miine, si tot asa pina cind si copii nostrii ajung sa il caute pe Dumnezeu, cu adevarat si din toata inima, tot ca si noi: mai la virsta adulta si deobicei din cauza strimtorarilor si a esecului, in orice domeniu al vietii ar fi el.
In al doilea rind, ca noi insine suntem ca exemplu pt. ei atit de departe de trairea adevarata incit orideciteori altcineva ne arata micimea noastra ne si umplem de nervi si ne tulburam!
Noi umblam, vedem, pelerinam, auzim despre, cugetam, ne uimim si ne promitem insine ca de miine vom fi altii... numai ca miinele adevarat nu mai vine niciodata. Niciodata, pt ca viata in Hristos este grea! F. frumoasa dar foarte anevoioasa, ori crestinul de cele mai multe ori nu vrea sa puna osul lui in noroi si sa il sece.
Este cea mai frecventa drama, rareori cunoscuta si recunoscuta de insusi crestinul si aproape nemarturisita sincer niciodata.
Este asanumita "drama a intelectualului", sau a omului care a citit ceva "leteratura" la viata lui: intelege multe, pricepe multe, "crede mult", este mult umblat si mult citit, dar cu facutul... mai putin!

Si pt. parintii care se indoiesc (desigur, fiecare este liber sa aibe orice pozitie fata de aceste cuvinte !) de cele scrise sa incercam sa facem o aducere aminte la un lucru care pe mine m-a uimit absolut din momentul in care i-am inteles tilcul: marele Constantin Brincoveanu, in clipa in care a fost dus la Constantinopol, nu numai ca nu s-a plins de situatie, nu ca ar fi incercat sa dea orice sultanului ca sa scape, nu ca ar fi invatat pe copii sa se salveze in cine stie ce chip, sau cine mai stie ce stratageme sa invoce sau sa puna in aplicare. Ci din contra, si-a trimis copii la moarte de trup, cu buna stiinta si fara tagada, fiind convins ca numai asa pot dobindi imparatia cerurilor .
Multa vreme nu am stiut cum sa inteleg acest tilc si am crezut ca este un caz izolat in ortodoxie, sau in orice caz, f. rar. Numai ca de curind am citit o carte despre sfintii secolului XX din pravoslavnica Rusie.
Acolo am citit despre parinti de copii care si-au indemnat copii sa se lase deportati si sa traiasca in conditii limita, in lagare, in gulaguri, tocmai pt a dobindi mintuirea. Si au crescut la casele lor astfel, sfinti si sfinte!! (Ier. IacovTupikov: Staretele ascete in lume). Pina in ziua de astazi exista parinti care "fabrica" sfinti din copii lor. Si paradoxal, nu din cei cu multa carte(si parintii si si copiii) ci doar din cei care traiesc cu adevarat in Hristos! Acestia intr'adevar lasa in urma lor CEVA!
Doua lucruri mai am de adaugat :
- care dintre noi, umblatii la biserica... sau pe la biserici, parintii acestor timpuri isi invata si isi cresc copii astfel?
- acesti copii, ajunsi sfinti, ne vor judeca pe noi parintii de astazi, si vor fi de fata la judecata cind ne va intreba Hristos ce am facut cu pruncii pe care ni ia dat! Ce am facut cu ei, altceva decit bursieri la Harvard, masteranzi la Cambridgi, high manager la BRD, s.a.m.d. Raiul nu este plin, in primul rind, de intelectuali, ci de sfinti !


NB : in cele din urma, te rog sa ma ieri ca am incercat sa iau ca punct de plecare ideile tale si sa scriu si eu citeva pareri . Stiu ca tacerea este de aur si ca mai buna este nevointa in taina dar uneori cedez f. usor .