Faptele bune - in lumina ortodoxiei

[forever...]

Este imposibil să-i ajuţi pe toţi cei care îţi ies în cale. Ba uneori putem chiar greşi, încurajând cerşetoria.
Până la urmă facem tot cum ne lasă inima, mai mult sau mai puţin, Domnul ştie cel mai bine...
Este important ca omul să nu se simtă singur, exclus, abandonat. Asta contează poate mai mult decât banul în sine. Din păcate unele cazuri par fără rezolvare şi ajungi să te întrebi dacă nu ajungi să încurajezi/ susţii o stare de lucruri bolnăvicioasă, un cerc vicios...

[fallen]

E bine sa faci fapte bune si milostenie, din buzunarul tau, cat te lasa inima...atata doar sa nu ii prejudiciezi pe cei de acasa.... nu stiu cat de corect este sa faci milostenie din banii altcuiva ( chiar daca consideri tu ca persoana respectiva ar putea face mai mult, nu face indeajuns). Iar faptele bune pe care le faci, ar trebui sa fie in limita legalitatii ( chiar daca unora li se pare ca legea e nedreapta), si nici sa nu contravina, pe cat posibil, politicilor firmei la care lucrezi ( chiar daca, de asemeni, ti se pare tie...). Am vorbit chiar ieri cu baiatul de la firma care " intretine" casa de marcat si mi-a spus clar ca pe nici o casa nu se poate fac stornare ( retur), dcat pe cele care sunt integrate intr-un sistem informatic si se numesc " imprimante fiscale". Eu pot cel mult sa fac factura de retur ( de mana).

A, si referitor la cine ajuti..mi-a intrat odata un baietas, nu avea nici 14 ani, care mi-a spus direct ca a furat ceva din hipermarket...si daca nu ma intereseazasa cumpar...iar dupa prima fraza, temerea mea cea mai mare a fost ca-l urmareste politia si vrea sa il ascund...

Asadar, cred ca nu putem niciodata sti daca facm bine ajutand un necunoscut, sau nu..

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

E bine sa faci fapte bune si milostenie, din buzunarul tau, cat te lasa inima...atata doar sa nu ii prejudiciezi pe cei de acasa.... nu stiu cat de corect este sa faci milostenie din banii altcuiva ( chiar daca consideri tu ca persoana respectiva ar putea face mai mult, nu face indeajuns). Iar faptele bune pe care le faci, ar trebui sa fie in limita legalitatii ( chiar daca unora li se pare ca legea e nedreapta), si nici sa nu contravina, pe cat posibil, politicilor firmei la care lucrezi ( chiar daca, de asemeni, ti se pare tie...). Am vorbit chiar ieri cu baiatul de la firma care " intretine" casa de marcat si mi-a spus clar ca pe nici o casa nu se poate fac stornare ( retur), dcat pe cele care sunt integrate intr-un sistem informatic si se numesc " imprimante fiscale". Eu pot cel mult sa fac factura de retur ( de mana).

A, si referitor la cine ajuti..mi-a intrat odata un baietas, nu avea nici 14 ani, care mi-a spus direct ca a furat ceva din hipermarket...si daca nu ma intereseazasa cumpar...iar dupa prima fraza, temerea mea cea mai mare a fost ca-l urmareste politia si vrea sa il ascund...

Asadar, cred ca nu putem niciodata sti daca facm bine ajutand un necunoscut, sau nu..

Asa este tatal meu...
Face milostenie(adica intretine luxul rudelor) cu banii lui iar cand trebuie sa plateasca facturi de intretinere,lumina sau mancare se zgarceste cu mama,incat ea trebuie sa sustina toata casa cu venitul ei.Nici nu se ajung,asa ca imi cer bani mie milogindu-se ca nu mai au de paine,ca sunt in urma cu nu stiu ce facturi sau nu si-au cumparat medicamente.Toamna nu au bani de muraturi,de varza,etc...
In timp ce nepoatele lor rad cu gura pana la urechi ca i-au mai pacalit si de data asta sau in cazul de fata,m-au pacalit pt ca deficitul trebuie sa-l acoper eu pana la urma...

Nu stiu ce sa fac cu el,nu ar face milostenie unei familii nevoiase sau unor cersetori ci el intelege prin milostenie doar sa"ajute"niste rude hoate care profita si mint mereu ca nu au resurse,deoarece ei pun luxul pe primul plan si apoi indatoririle.

Milostenie trebuie sa faci din banii tai,care-ti raman dupa ce acoperi facturile in comun cu familia ta;a nu se intelege ca alegi sa-ti donezi toti banii ca mai apoi sa traiesti pe spatele altora vrand-nevrand.

Ma rog,frustarile mele referitor la aceste aspect nu vin din faptul ca banii se duc pe milostenii indreptatite ci ca tatal meu este fara minte si considera ca face milostenie cu niste rude mincinoase care au patima luxului.

[iustin10]

În prealabil postat de forever...

Este imposibil să-i ajuţi pe toţi cei care îţi ies în cale. Ba uneori putem chiar greşi, încurajând cerşetoria.
Până la urmă facem tot cum ne lasă inima, mai mult sau mai puţin, Domnul ştie cel mai bine...
Este important ca omul să nu se simtă singur, exclus, abandonat. Asta contează poate mai mult decât banul în sine. Din păcate unele cazuri par fără rezolvare şi ajungi să te întrebi dacă nu ajungi să încurajezi/ susţii o stare de lucruri bolnăvicioasă, un cerc vicios...

Avem de ales intre a incuraja cersetoria si a ne sufoca sufletul.
Daca judecam prea des pe cei ce ne ies in cale,o sa ajungem sa extindem judecata si la cei care nu merita, si au nevoie reala de ajutor.
Nu uitati ca cersetorii de profesie s-au perfectionat si nu ii mai recunosti asa usor. Pot adopta exact infatisarea unuia care sa crezi ca merita bani.
Dar cel mai rau este ca ne vom impovara sufletul cu judecati si indoieli , ca nu vom putea simti liber fiorul darniciei.
Intre 2 rele, prefer sa incurajez cersetoria decat sa imi omor sufletul .
Caci si Domnul spune : "Celui ce iti cere,da-i !"
Simplu.
Nu spune sa dai celui ce iti cere conditionat , daca consideri ca merita .
Ce nu se intelege este ca nu chiar asa des ne cere cineva ceva. Cei care au avut curajul sa ne ceara,si-au calcat cumva pe suflet, ne-au vazut pe noi binefacatorii lor, acelora trebuie sa le dam,macar pentru simplu fapt ca au cerut.

[CristianR]

Deși sunt pentru discernământ, cu atât mai mult cu cât nu ai mulți bani și este important ca ceea ce dai să ajungă la cei cu adevărat nevoiași, vreau să observ că în cazul în care, totuși, ceea ce oferi ajunge la un cerșetor mincinos, tu tot în câștig vei fi. Jertfa ta, pe care ai făcut-o din dragoste de Hristos, pentru că așa te-a învățat El, rămâne adevărată și te unește cu Cel pe care L-ai ascultat și urmat. Ai rupt ceva din rodul muncii tale și El a primit dovada dragostei tale.

[Yasmina]

În prealabil postat de CristianR

Deși sunt pentru discernământ, cu atât mai mult cu cât nu ai mulți bani și este important ca ceea ce dai să ajungă la cei cu adevărat nevoiași, vreau să observ că în cazul în care, totuși, ceea ce oferi ajunge la un cerșetor mincinos, tu tot în câștig vei fi. Jertfa ta, pe care ai făcut-o din dragoste de Hristos, pentru că așa te-a învățat El, rămâne adevărată și te unește cu Cel pe care L-ai ascultat și urmat. Ai rupt ceva din rodul muncii tale și El a primit dovada dragostei tale.

Da,dupa o atenta socoteala se pare ca iti dau dreptate!

[forever...]

Sincer, mă simt cam prost că am o atitudine mai rece faţă de a da/ a ajuta pe cei ce cer/ au nevoie. Poate că e şi din cauza unor experienţe în care cei ce cer nu se mai opresc...

Oricum nu sunt consecventă în această atitudine, dar sunt cazuri şi cazuri, stări şi stări.

Uneori, când sunt îndoită dacă să dau sau nu, prefer să dau, ca să nu fiu egoistă.
Uneori îmi pare rău apoi, şi ştiu că asta e o bilă neagră care cam şterge aşa-zisă faptă bună.

Dacă a da nu mă face să mă simt mai bine, respectiv împăcată, ci păcălită sau folosită, nu văd folosul.

Iar a da nu mi se pare neapărat o jertfă. Dacă e doar o încercare de a-mi linişti conştiinţa de creştin, iar nu prea văd folosul. Poate doar, ca în cazul bogatului zgârcit care a aruncat cu o pâine într-un cerşetor, să am şansa ca ceea ce am dat să fie primit de cel ce are nevoie.

Întrebare: dacă ai dat cuiva care se dovedeşte că minte, îi mai dai şi apoi, dacă îţi cere? Până când? Mai sunt şi voci, pare-mi-se chiar Sf Ioan Gură de Aur, care spun "să îţi transpire banul în mână până găseşti cui să îl dai".

În concluzie, vorbind numai şi numai în numele meu, fără a da sfaturi, pot spune că am trecut prin mai multe etape, şi nu am ajuns - din păcate - să am gânduri/ sentimente aşa de bune şi iubitoare faţă de semeni ca alţi forumişti. Dar măcar sinceră să fiu.

[gpalama]

În prealabil postat de forever...

Sincer, mă simt cam prost că am o atitudine mai rece faţă de a da/ a ajuta pe cei ce cer/ au nevoie. Poate că e şi din cauza unor experienţe în care cei ce cer nu se mai opresc...

În concluzie, vorbind numai şi numai în numele meu, fără a da sfaturi, pot spune că am trecut prin mai multe etape, şi nu am ajuns - din păcate - să am gânduri/ sentimente aşa de bune şi iubitoare faţă de semeni ca alţi forumişti. Dar măcar sinceră să fiu.

1. Trebuie sa ajuti pe cei de langa tine "care au nevoie".

2. In mod sigur cineva langa tine are nevoie.

3. Masura ajutorului: ca si cum te-ai ajuta pe tine.

4. Dar trebuie si discernamant, sa nu transformi ajutorul in comoditate pentru cel ajutat care sa se invete... ajutat.

[CristianR]

Unuia care constat că m-a mințit în sensul că nu avea o nevoie reală de ajutor, putând să muncească, nu i-aș mai da. Nu cred că a fi bun înseamnă să te lași prostit, înșelat. O cauză fiind, cum spuneam mai sus, că nu-ți mai rămân bani să dai celor care chiar au nevoie de ajutor. Și probabil acesta este și motivul zicerii sfântului Ioan Gură de Aur.

Deci să cumpănești bine și să te judeci și pe tine, ca nici să dai ceva oricui, la întâmplare, ca să-ți adormi conștiința, nici să te folosești de argumentul cumpătării ca să-ți menajezi zgârcenia.

Cu toate acestea, nu există garanții că îi vei alege corect pe cei pe care îi ajuți. Pe de o parte nu poți cunoaște în amănunt situația lor, pe de altă parte ai propriul subiectivism în a aprecia oamenii. Dar odată ce ai ales să dai, fii liniștit pentru că ai făcut mai bine decât dacă n-ai fi dat. Nu mai este grija ta ce va face cu ajutorul primit celălalt. Ca în pilda spusă de părintele Arsenie Papacioc (cu cerșetorul bețiv, care vinde haina/paltonul dăruit/ă de un creștin) Hristos este cel care primește (în pildă El purta haina).

[Mihnea Dragomir]

Nu stiu de ce, atunci cand vine vorba de fapte bune, toata lumea se gandeste la a da un ban saracilor.
Ce-i drept, meteahna asta nu este intalnita numai intre credinciosi. A intrat cumva si in "logica" limbajului politic. De exemplu, cand spui "ajutor social", te gandesti la ajutorarea celor mai lipsiti din punct de vedere material. Termenul de "social" a ajuns sa insemne "ceva despre saraci", in loc sa insemne "ceva legat de oameni in raport cu ceilalti oameni".
Convingerea mea este ca, asa cum banii nu aduc fericirea, nici nenorocirea nu e ceva limitat la saraci. Si bogatii plang. Si bogatii au nevoie de ajutor. Si ei pot fi instrainati, raniti, cazuti, deznadajduiti. Si ei pot fi bolnavi, insetati, flamanzi, in inchisoare. Desigur, pe bogati nu-i vom ajuta cu bani, fiindca au mai multi ca noi. Pe bogati, insa, ii putem ajuta altfel, fiindca de alt ajutor au nevoie.

Domnul nostru i-a ajutat pe oameni in general. Cu precadere pe saraci. Dar si pe cativa bogati.
Casa din Capernaum unde locuia Domnul si ucenicii Lui, in afara de desele lor calatorii, era casa femeii bogate. Si noi putem sa-l aducem pe Cristos in casele celor bogati si nu numai ale celor saraci.
Fariseul Nicodim era superbogat, ca si prietenul lui, Iosif din Arimateea. Lui Nicodim, venit noaptea pe Muntele Maslinilor, Domnul ii aduce cel mai mare ajutor: il lumineaza asupra importantei nasterii din nou. Si noi putem sa vorbim bogatilor despre acest lucru, si inca si mai bine ar fi daca le-am putea oferi exemplul nostru de eficienta a Botezului.
Putem presupune ca si Iair, celui caruia ii murise fiica, era bogat. Era mai marele sinagogii. Si Domnul nu ii spune "ntt, pe fiica-ta n-am sa o rechem la viata, ca tu esti om bogat!". Si noi putem sa-i ajutam pe bogatii care au un necaz. Nu avem capabilitati sa inviem pe cei dragi ai lor, dar putem sa-i vizitam, sa le oferim consolare, sa vada ca nu sunt singuri.

Post cu folos!