Istorii cu talc

[cristiboss56]

Odata, avva Stefan era foarte bolnav si doctorii l-au silit sa manance carne. El avea un frate, foarte evlavios, care traia potrivit poruncilor lui Dumnezeu. S-a intamplat sa vina fratele lui chiar atunci cand batranul manca din carne. Cand l-a vazut, s-a intristat foarte tare, zicandu-si ca, dupa atata asceza si infranare, a mancat, spre sfarsitul vietii, carne. Dar indata a cazut in extaz si a vazut pe cineva care i-a spus:
- Pentru ce te superi din pricina preotului pe care l-ai vazut mancand carne? Nu stii ca a mancat de nevoie si pentru ca sa faca ascultare? Nu trebuie sa te superi. Iar daca vrei sa vezi in ce slava este fratele tau, intoarce-te si uita-te!
Cand s-a intors, a vazut pe preot alaturi de Hristos. Si i-a spus cel ce i s-a aratat:
- Iata in ce slava este! Slaveste, asadar, pe Cel ce slaveste pe cei ce Il iubesc cu adevarat.

[cristiboss56]

Avva Moise a zis: "Daca fapta nu consuna cu rugaciunea, degeaba te ostenesti". Un frate a intrebat: "Ce inseamna: fapta trebuie sa consune cu rugaciunea?". Batranul a zis: "Inseamna sa nu mai facem pacatele pentru care ne rugam. Cand omul renunta la propria vointa, atunci Dumnezeu se impaca cu dansul si-i primeste rugaciunea". Un frate a intrebat: „In toate ostenelile omului, ce-l ajuta mai mult?". Batranul ii zice: "Dumnezeu il ajuta. Caci este scris: «Dumnezeu este scaparea noastra si puterea, ajutorul nostru in necazurile care ne-au lovit foarte tare»".

[cristiboss56]

Unul dintre calugarii rusi de la Manastirea "Sfantul Pantelimon", putin contrariat de faptul ca Siluan Athonitul era un monah simplu si neinvatat, a intrebat bibliotecarul lavrei: "De ce oare se duc atatia oameni la el? Mi se pare ca nu citeste totusi nimic". Bibliotecarul i-a raspuns: "Nu citeste nimic, dar face totul, pe cand ceilalti citesc totul, dar nu fac nimic".

[cristiboss56]

Dupa o zi de drum, o persoana se hotari sa ramana peste noapte la o manastire. Cand i-a fost aratata camera in care urma sa se odihneasca, aceasta a spus: "Nu aveti mobilier?"
Calugarul care a insotit-o a raspuns: "Dar al dumneavoastra unde este?"
"Al meu?", a intrebat calatorul. "Eu sunt aici in calitate de pelerin, nu am de ce sa port cu mine mobilierul".
Si noi suntem la fel, i-a raspuns monahul, niste pelerini in aceasta lume.

[cristiboss56]

Intr-o zi, Sfantul Ioan Scaraul l-a trimis pe Moise, ucenicul sau, sa aduca pamant hranitor pentru gradina. Fara lene, Moise a facut ascultare, dar pe la amiaza, fiind foarte cald, s-a asezat la umbra unui bolovan si a adormit.
In acest timp, Cuviosul Ioan statea in chilie si se ruga. Deodata i s-a aratat un barbat luminos care i-a spus: "Moise este in primejdie".
Atunci, Sfantul Ioan a inceput sa se roage fierbinte pentru Moise. Catre seara, ucenicul s-a intors de la lucru si staretul l-a intrebat:
- Ti s-a intamplat ceva rau si neasteptat?
- Parinte, daca nu erai tu, s-ar fi intamplat!
- Cum asa?
- De la caldura adormisem langa un bolovan mare. In somn te-am auzit strigandu-ma. M-am trezit si m-am ridicat. Atunci am vazut cum bolovanul s-a rostogolit peste locul unde dormeam. Daca nu ma strigai, muream.
- Mare este Domnul!, a spus Sfantul Ioan.
Apoi au laudat amandoi pe Dumnezeu.

[cristiboss56]

Odata, un imparat a voit sa ispiteasca firea celui invidios. I-a chemat la el pe un invidios si pe un iubitor de bani si le-a zis: "Poruncesc sa cereti de la mine orice veti voi si eu va voi da cu placere. Dar sa stiti ca celui ce va cere in urma, ii voi da indoit cat va cere cel dintai. Hai, cine cere intai?"
Vazand imparatul ca se cearta multa vreme nevoind nici unul sa ceara intai, a poruncit invidiosului sa ceara primul. Acesta, atunci, de necaz ca va lua celalalt indoit, a cerut sa i se scoata un ochi, ca celuilalt sa i se scoata amandoi.
Aceasta este firea celui stapanit de invidie.

[cristiboss56]

Una din legendele Sfantului Nicolae ne spune ca acesta ar fi plecat cu Sfantul Ioan Casian la intalnirea cu Dumnezeu. Mergand ei pe cale, dintr-o data in dreptul lor s-a ivit o caruta a unui amarat. Fiind grabiti spre intalnirea cu Dumnezeu, Sfantul Ioan Casian i-a spus Sfantului Nicolae: "Parinte Nicolae, n-avem vreme de stat, trebuie sa ne grabim, sa alergam, ca ne asteapta Dumnezeu." Sfantul Nicolae si-a suflecat manecile si a zis: "Du-te tu inainte, Ioane! Te voi ajunge si eu din urma." S-a asezat la marginea drumului, s-a osarduit impreuna cu oamenii si, in sudoarea fruntii lui, murdarindu-se tot, din cap pana-n picioare - caci era noroiul mare la marginea drumului - au ridicat caruta, au pus-o pe drum, s-a sters repede de noroi si a plecat grabit sa se intalneasca cu Dumnezeu si sa-si ceara iertare pentru intarziere. Dumnezeu intre timp, vorbea cu Sfantul Ioan Casian. Sfantul Nicolae, apropiindu-Se de Dumnezeu, a zis: "Doamne, iarta-ma ca am intarziat. Iarta-ma ca sunt murdar". Mantuitorul ii raspunde: "Nicolae, erai aici dinainte de a fi aici. Pe cand ajutai la caruta aceea de la marginea drumului, tu erai deja la intalnirea cu Mine".