Avortul contravine moralei naturale

În prealabil postat de Ioan_Cezar

E sigur că moartea e plata păcatului,
dar nu cunoaştem în ce fel va lucra păcatul săvârşit, în ce fel se va manifesta şi asupra cui.

Atunci nu mai deplangeti soarta copiilor avortati. Ei isi platesc pacatele. Si-o merita!
Cine suntem noi, bieti pacatosi, sa intervenim in planul lui Dumnezeu?

Intrebari:
1) Toti copiii avortati pana acum au platit pentru pacate?
2) Daca intervenim impotriva avortului le spalam noi pacatele copiilor, care, in caz contrar, ar fi fost avortati ca urmare a pacatuirii?

[catalin2]

În prealabil postat de Inorogul

Atunci nu mai deplangeti soarta copiilor avortati. Ei isi platesc pacatele. Si-o merita!
Cine suntem noi, bieti pacatosi, sa intervenim in planul lui Dumnezeu?
Intrebari:
1) Toti copiii avortati pana acum au platit pentru pacate?
2) Daca intervenim impotriva avortului le spalam noi pacatele copiilor, care, in caz contrar, ar fi fost avortati ca urmare a pacatuirii?

Iti raspund eu la intrebari. Cred ca 85 de mesaje sunt mai mult decat suficiente. Te-ai distrat, dar de unul singur, ar fi mai placut pentru tine sa o faci cu ateii din cartier, care poate ar gusta si glumitele. Aici esti in plus, pentru ca nu stii despre ce vorbesti si nu te obosesti sa cauti informatii.

În prealabil postat de catalin2

Iti raspund eu la intrebari. Cred ca 85 de mesaje sunt mai mult decat suficiente. Te-ai distrat, dar de unul singur, ar fi mai placut pentru tine sa o faci cu ateii din cartier, care poate ar gusta si glumitele. Aici esti in plus, pentru ca nu stii despre ce vorbesti si nu te obosesti sa cauti informatii.

Dintr-un masochism inexplicabil, intotdeauna am gasit atacurile virtule la propria-mi persoana usor de tolerat :).
Am citit informatii pe aceste teme. ...Poate nu suficient de multe. Ofera-mi, te tog, trei carti de apologetica, pe care le consideri cele mai bune si iti jur ca le citesc. Iti dovedesc discutand pe marginea lor.

[DragosP]

Ce are apologetica cu crima numită avort?

În prealabil postat de DragosP

Ce are apologetica cu crima numită avort?

Nu am cerut pe tema avort. Orice carte de apologetica care apara crestinismul-ortodox.

LE: las de la mine azi. Orice carte de apologetica care apara religia in general.

[DragosP]

În prealabil postat de Inorogul

LE: las de la mine azi.

Lasă şi lasă-ne.
Nu trebuie să te convingem noi de nimic.
Ai bunul simţ şi fă şi tu la fel.

[catalin2]

În prealabil postat de Inorogul

Am citit informatii pe aceste teme. ...Poate nu suficient de multe. Ofera-mi, te tog, trei carti de apologetica, pe care le consideri cele mai bune si iti jur ca le citesc. Iti dovedesc discutand pe marginea lor.

Nu era nevoie de o carte, ci de cateva fraza despre ce crede crestinismul. Sau problema mortii, in cazul de fata. Noi consideram ca toti murim, ateii au o gandire ciudata, cred ca toti mor in afara de ei. De aceea transfera gandirea lor la crestinism, spunand ca daca un om moare inseamna ca nu exista Dumnezeu, pentru ca n-ar fi trebuit sa moara.
Daca vrei poti citi catehismul, e invatatrua condensata. Exista si catehisme mai scurte.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Inorogul

Atunci nu mai deplangeti soarta copiilor avortati. Ei isi platesc pacatele. Si-o merita!
Cine suntem noi, bieti pacatosi, sa intervenim in planul lui Dumnezeu?

Intrebari:
1) Toti copiii avortati pana acum au platit pentru pacate?
2) Daca intervenim impotriva avortului le spalam noi pacatele copiilor, care, in caz contrar, ar fi fost avortati ca urmare a pacatuirii?

Regret că nu aţi dat puţină atenţie afirmaţiilor mele.
Nu am afirmat nicidecum că acei copii avortaţi îşi plătesc păcatele. Nu am susţinut că moartea lor e plata pentru păcatele lor.
Tocmai aici ar merita să reflectaţi un pic, să nu mai compilaţi afirmaţiile ci să operaţi distincţia:
1) cauza morţii, cauza esenţială, finalis, cauza-cauzelor dincolo de lanţul întortocheat al unor alte influenţe cauzale distale, proximale etc. este păcatul. Boala şi moartea au intrat în omenire prin păcatul unuia, păcatul originar. (Aceasta este o explicaţie retroactivă.)
2) păcatul unui om, însă (dacă acum cugetăm invers, proactiv, pe linia desfăşurării înainte a vieţii), poate avea urmări foarte diferite; poate duce la afectarea altor oameni, de pildă a propriului copil; poate rămâne şi fără un efect major, anume când persoana face pocăinţă iar Dumnezeu iartă; poate afecta pe unul sau pe altul la un moment nebănuit, cândva; poate fi un efect limpede, clar, evident sau unul mai discret.

În cazul de faţă, păcatul unui părinte sau al altui înaintaş poate duce la moartea unui copil.
Domnule, în lume acţionează simultan multe feluri de legi, legi naturale dar şi legi duhovniceşti.
Este lege duhovnicească aceasta a consecinţelor păcatului. Cine păcătuieşte intră sub acţiunea legii duhovniceşti, aşa cum cine ignoră sau încalcă o lege a fizicii suportă consecinţele. De pildă, dacă ignori legea atracţiei gravitaţionale şi te aşezi sub un pom, nu te mira dacă îţi cade o dudă pe cămaşa scrobită... Sau vreo omidă... Ţine cont de legile fizicii, de vrei să rămâi cu cămaşa curată! Precum ţinem cont şi de legile frecării când punem frână, precum ţinem cont şi de legile mişcării circulare când virăm atenţi la forţa centrifugă etc.
De ce nu acceptaţi că e folositor să ţinem cont şi de legile (acţiunii şi reacţiunii) duhovniceşti? "...că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri!" (Mt 26,52) - e un exemplu.

Dumneavoastră schematizaţi caricatural afirmaţii care se cer cugetate pe îndelete iar nu expediate fără cercetare. Respingeţi din oficiu, cu superficialitate şi, parcă, foarte temător să nu cumva să descoperiţi că v-aţi înşelat...

*

Dacă am greşit undeva, rog pe fraţii ortodocşi să mă îndrepte.

[DragosP]

Te completez eu: legea "naturală" e un caz particular al legii "duhovnicești".

[Ioan_Cezar]

Mulţumesc, Dragoş!
Acum vrei să detaliezi un pic? Mărturisesc că sunt cam nedumerit. Nu m-am gândit aşa până azi, ce spui tu mă surprinde şi îmi trezeşte curiozitatea.

Eu văd într-adevăr o legătură între legile naturale şi legile duhovniceşti, deoarece suntem părţi într-un sistem - cu influenţe, treceri reciproce între componentele sistemului.
Dar legea naturală îmi pare că aparţine unui nivel distinct al realităţii faţă de nivelul la care operează legea duhovnicească.

E drept că naturalul şi duhovnicescul sunt deschise reciproc, însă au fiecare un specific, o natură distinctă şi legi specifice, proprii.

Faptul că duhovnicescul şi naturalul se întrepătrund nu înseamnă că sunt de aceeaşi natură, că ar avea un conţinut comun (aceleaşi însuşiri sau note esenţiale, definitorii), nici că diferenţa ar fi doar de sferă (naturalul ar avea sferă mai mică, fiind particular în raport cu sfera duhovnicescului, mai cuprinzătoare).

Naturală e ordinea de pe pământ, sunt legile fizicii, chimiei, biologiei, psihologiei etc.
Duhovnicească e ordinea Duhului în oameni, e credinţa creştină revelată, e viaţa îndumnezeită prin Har. Aceasta nu e în nici un caz naturală, după cum alte credinţe, cu adevărat naturale, nu sunt însă duhovniceşti.

Naturală e moartea trupului, prin îmbolnăvire, bătrâneţe, accident. Duhovnicească e toată fenomenologia sufletului după momentul natural al morţii.
În mod natural trupul se descompune. Drumul sufletului după moarte e, însă, act duhovnicesc.

*
Spunea frumos N.Bălcescu, îmi amintesc (nu tocmai exact) prin nu ştiu ce asociere acum, că au trecut 18 secole de când Hristos a schimbat legea din afară şi sila (zicea el, cu referire la determinismul implacabil, sec, de neînduplecat al legilor naturii) cu principiul unei noi vieţi, al celei lăuntrice, unde se afirmă identitatea de natură între sufletul omului şi Dumnezeire precum şi devenirea deplină a omului în Dumnezeu (se referea la chipul lui Dumnezeu din om şi la asemănarea posibilă pe deplin).

*
"Există însă o diferenţă esenţială între legile naturale şi duhovniceşti: în timp ce legile naturale nu au milă şi omul nu le poate schimba, legile duhovniceşti au milostivire şi omul le poate schimba, pentru că are de a face cu Creatorul şi Făcătorul său, cu Preamilostivul Dumnezeu." - Paisie Aghioritul
http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...e-duhovnicesti

*
"Părintele Sofronie era un maestru al învăţăturii duhovniceşti. El făcea un paralelism între ştiinţele omeneşti, acolo unde există nişte legi de la care nu se poate face rabat, arătând că, în aceeaşi măsură, sau poate chiar mai mult, în viaţa duhovnicească sunt nişte legi duhovniceşti de care nu se poate face abstracţie."
http://www.doxologia.ro/puncte-de-ve...nga-parintel-6

*
Sfântul Marcu Ascetul despre legea duhovnicească:
http://www.filocalia.ro/sfintii-desp.../MARCU_ASCETUL