Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Milostenia este primită când o faci cu blândeţe, nu cu asprime; când o faci cu inimă deschisă, nu bombănind în sinea ta; când nu îţi pare rău că dai, ci te bucuri, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună (2 Cor. 9, 7). Şi de ce ţi-ar părea rău să ajuţi un om nenorocit? Pentru că se împuţinează banii tăi?
Dacă gândeşti astfel, atunci nu mai fă milostenie deloc! Dacă nu crezi că banii pe care îi dai se înmulţesc în cer, aşa cum am spus mai înainte, nu mai fă niciodată milostenie. Desigur, adesea, Dumnezeu îi răsplăteşte pe pământ pe cei care fac milostenii. Dar tu să nu ceri astfel de răsplată, pentru că împuţinezi comoara ta cerească.


(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 288)

[cristiboss56]

Să-I cerem sănătate trupească şi sufletească. Să-I cerem luminarea minţii şi înţelepciune, pentru a nu greşi calea către El. Să-I cerem bunătate sufletească şi smerenia inimii, căci spune Domnul: Învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihna sufletelor voastre. Să-I cerem dreapta socoteală în tot ce facem, având convingerea că atunci când vom muri, vom da seama înaintea judecăţii lui Dumnezeu de felul cum ne-am trăit viaţa pe pământ. Să-I cerem râvnă pentru citirea Sfintei Scripturi, înţelegerea lor şi împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Să-I cerem harul Duhului Sfânt şi mântuirea sufletelor noastre.

Să-I cerem lui Dumnezeu ceea ce este vrednic de El şi cele pe care numai El ni le poate da. Să-i cerem ajutor ca, în toată viaţa noastră, să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga nouă. Asta să-I cerem lui Dumnezeu în rugăciunile noastre.

[adrian7]

Stie cineva ce inseamna "Sfant Patron al meu"? Dar "Sfant Patron al casei"?
Am gasit intr-o rugaciune care se refera la Sfinti si se cere numele lor.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de adrian7

Stie cineva ce inseamna "Sfant Patron al meu"? Dar "Sfant Patron al casei"?
Am gasit intr-o rugaciune care se refera la Sfinti si se cere numele lor.

Sfantul Patron al tau este sfantul al carui nume il porti. Iar Sfantul Patron al casei este sfantul care a fost ales de comun acord in familie, la casatorie, pentru a apara casa de primejdii (Sf Nicolaie, Sf Gheorghe, Sf Ilie, etc).

[Mihailc]

În prealabil postat de adrian7

Stie cineva ce inseamna "Sfant Patron al meu"? Dar "Sfant Patron al casei"?
Am gasit intr-o rugaciune care se refera la Sfinti si se cere numele lor.

Expresia "sfânt patron" este un împrumut nefericit din limbajul de lemn pietist catolic....La ortodocşi mai potrivit se vorbeşte de "sfânt ocrotitor", adică cel care veghează şi focalizează harul Duhului Sfânt asupra unui creştin sau protejează şi se îngrijeşte din nevăzut de o familie, casă, aşezământ, comunitate, breaslă etc.

[cristiboss56]

Biserica noastră Ortodoxă învaţă că harul este dat tuturor oamenilor, deoarece Dumnezeu voieşte ca „toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4). Și iarăși, „Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr” (Psalmul 144, 18). Omul se mântuieşte şi aici [în mănăstire], şi în oraş, şi în sat, şi oriunde, dacă are trei fapte bune: credinţa dreaptă în Iisus Hristos, faptele bune şi smerenia. Omul se mântuieşte oriunde, dacă are aceste trei lucruri.


Arhimandrit Cleopa Ilie

[cristiboss56]

Această transformare a părţii pătimitoare a sufletului, precum şi reîntoarcerea sa la o viaţă firească, au constituit obiectul unei controverse dogmatice între Sfântul Grigorie Palama şi filosoful Varlaam, în secolul al XIV-lea. Varlaam, care condamna rugăciunea practicată de isihaşti, considera că nepătimirea este o mortificare a părţii pasionale a sufletului şi nimic mai mult.
Sfântul Grigorie însă, care avea experienţa personală a rugăciunii isihaste şi exprima întreaga experienţă a Bisericii, a respins această interpretare: „Dar noi, o, filosofule, am fost învăţaţi că libertatea de patimi nu este omorârea părţii pasionale, ci îndreptarea ei de la cele rele la cele bune, spre cele dumnezeieşti”. Astfel, liber de patimi „este cel ce a lepădat obiceiurile rele, dar e bogat în cele bune, cel care-şi supune partea irascibilă şi concupiscentă – care la un loc formează partea pasională – părţii cugetătoare a sufletului, aşa cum cei pătimaşi îşi supun partea cugetătoare celei pasionale”. Omul nepătimitor este „plin de virtuţi”, iar cel pătimitor e „covârşit de plăceri păcătoase”.
Cu ajutorul părţii cugetătoare a sufletului şi a înţelegerii duhovniceşti a lucrurilor create, omul dobândeşte cunoştinţa despre Dumnezeu, în timp ce, cu ajutorul părţii pasionale, omul „câştigă virtuţile, în concupiscenţă [înclinare către plăceri senzuale, trupești] sădind iubirea curată, iar în partea irascibilă – răbdarea”.
Astfel, nepătimirea înseamnă transformarea părţii pasionale a sufletului, cucerirea sa de către raţiune, care este prin fire menită să conducă în aşa fel încât „să evite tot ce e rău, cultivând amintirea lui Dumnezeu şi împlinind poruncile Lui – calea spre desăvârşita iubire de Dumnezeu”, înţelegem deci că partea pasională a sufletului nu e defel mortificată, ci se bucură de viaţă şi de o putere deosebită.


(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: Știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 344-345)

[cristiboss56]

Cum să înfrângem gelozia din noi? Ce atitudine are Biserica faţă de acest păcat? Ce rugăciuni este mai bine să citesc? Sunt sleită cu totul de puteri. De curând, soţul meu a plecat în concediu în Egipt cu fratele şi fiul nostru, dar fără mine. După ce a ajuns acasă, am aflat că ei au stat la soare împreună cu o femeie, s-au plimbat cu ea, ea s-a dus la el în cameră (aşa mi-a spus fiul). Am bănuieli. Ce să fac? Cel mai grav este că nu-l mai cred. Suntem căsătoriţi de 13 ani, cununaţi. Vă cer rugăciunile dumneavoastră.
Gelozia şi zavistia sunt doi şerpi care sug sânge din inima omului, iar în momentul acela relațiile dintre oameni nu se construiesc pe încredere şi respect, ci pe suspiciuni permanente; soţii se prind unul pe altul cu minciuna şi îşi fac viaţa ca un fel de chin prelungit.
Gelozia este una din părţile întunecate, părtinitoare ale sentimentelor, care se numeşte incorect iubire. Acest sentiment trebuie eliminat sau limpezit prin iubire duhovnicească. Soţia creştină trebuie să vadă în soţ, nu doar un soţ, dar şi un prieten al său şi să creadă că acesta nu o trădează, să vadă în el chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, să vadă în acelaşi timp şi personalitatea predispusă la slăbiciuni omeneşti; să încercaţi cu răbdare, blândeţe, fără supărare să îl ajutaţi să îşi îndrepte greşelile şi să se lupte cu păcatele. Când soţul este vinovat de ceva, uitați-vă la el ca la un bolnav, arătați-i mai multă căldură. Reproşurile pot atrage doar enervare şi minciună; dar iubirea întotdeauna ajunge la inima celuilalt. Domnul să vă ajute!


Arhim. Rafail Karelin