![]() |
![]() |
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
Dar mai știu că Dumnezeu stă la ușa inimii fiecăruia dintre noi și bate. Poate nu avem timpul, sau educația, de a merge la biserică. Poate că suntem cuprinși de vârtejul muncii, carierei, vânării succesului sau mai știu eu ce (filme, shopping, mall, țări străine, alcool, țigări, cluburi...?). Sau vrem numai doi copii, sau numai unul... Dar eu cred că Dumnezeu îi vorbește fiecăruia dintre noi, există un timp, o clipă, când conștiința adormită este trezită de un gând, un cuvânt al unui apropiat sau al unui necunoscut... Poate o carte, sau un film, sau un cântec ne pune pe gânduri... că viața e mai mult decât ceea ce enumeram mai sus. Sau pur și simplu ne plictism de toate cele de mai sus, și căutăm un sens. Atunci Domnul ne întâmpină în căutările noastre. Ne trebuie puțină sinceritate și memorie. Memorie a ajutorului primit și a promisiunilor făcute. Ai dreptate, nu e de mirare că - în contextul descris - inima noastră nu vede un suflet în pruncul avortat, ci doar o soluție pentru vreo încurcătură oarecare. Dar până când? |
|
#2
|
|||
|
|||
|
Ar fi dragut sa avem legi care sa sprijine mame care vor sa faca avort voluntar cu nici un motiv intemeiat, adica sa le ajute cu bani, cu resurse, in asa fel incat sa nu se ajunga totusi la avort.
Am o intrebare, voi sunteti de acord cu avortul din motiv medical? |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Avortul ramane o crima, indiferent de motiv - fie el si medical! In incercari de genul acesta ni se vadeste adevarata credinta.
|
|
#4
|
|||
|
|||
|
Exista multe cazuri medicale in care ar muri si mama si copilul daca nu s-ar face avort. Deci e mai bine sa moara si mama si copilul decat sa se faca avort?
|
|
#5
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ia raspunsul de mai sus ca fiind singurul pe care ti-l pot da la toate intrebarile legate de avort. Desi scurt, e complet. Dar sa te mai lamureasca si alti colegi.. |
|
#6
|
|||
|
|||
|
O intrebare: O femeie care experimenteaza un avort natural este considerata o criminala?
|
|
#7
|
|||
|
|||
|
Citat:
Se presupune ca intr-un fel sau altul, direct sau indirect, cu voie sau fara voie, acel copil nu a supravietuit din cauza mamei, chiar daca mama nu-si da seama unde si cu ce a gresit si-si dorea foarte mult acel copil. Femeia in cauza trebuie sa-si asume acest pacat si sa se pocaiasca. Sa ma corecteze cineva, daca am inteles gresit. |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Citat:
Medicii au desțelenit deja ogorul cu misterii, psihologii și psihanaliștii cunosc deja că simțămintele mamei de respingere față de copil (sau față de soț, sau față de statutul de gravidă/lăuză/mamă) pot ucide inconștient, prin mesageria biochimică a organismului - ura deplasată asupra fătului, precum și frica, neîncrederea, îndoiala pot ucide începătura vieții, fătul. Dacă oul nu găsește un cuibar primitor, el nu poate germina viața. Duhovnicii știu că o inimă curată și bineplăcută Domnului nu poate lepăda viața, de unde reiese limpede că, într-un fel sau altul, avortul spontan poartă și el semnătura fărădelegii. E trist, dar e cât se poate de veridic. O astfel de femeie precum și bărbatul ei sunt de plâns și de vindecat, iar nu de pedepsit. Păcatul se cere parat /contracarat prin măsurile cunoscute pentru orice tămăduire. Adică femeia care a avortat spontan, pentru folosul ei și al familiei ei sigur că are nevoie de leac duhovnicesc, de lucrarea vindecătoare a pocăinței, că doar nu e scroafă sau gorilă ci fiică a lui Dumnezeu. Last edited by Ioan_Cezar; 13.11.2014 at 17:24:46. |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Citat:
Acelei femei i se citesc niste rugaciuni, dar nu este pusa in randul femeilor care au provocat voit un avort. Unele nu-s bucuroase ca sunt prea roditoare, altele doresc si nu pot avea. Ce mai citeam prin alte carti si aici pe forum ca privind per ansamblu ca neam: pacate din neam, personale etc. De fapt nimeni nu stie rostul acestor evenimente nefericite din viata. |
|
#10
|
|||
|
|||
|
Citat:
Astea sunt cazuri rarisime, mai ales în timpurile noastre. Or fi fost în istorie... Așa că nu poți argumenta o poziție apelînd la o excepție rarisimă. Nu e corect. * În ce privește posibilitatea reală ca mama și copilul să moară împreună, asta-i treabă grea, din canonul medicilor. Mie inima nu-mi îngăduie să contemplu perspectiva de a muri unul sau altul ori amândoi. Iar mintea îmi spune că aici e treabă de doctori, numai ei știu cel mai bine cum se rezolvă astfel de situații, unde sunt în joc multe variabile simultan. E foarte complex câmpul decizional, dă-ți seama te rog și nu simplifica grosolan; nu merge aici cu schematismul cugetării. Dar dacă vrei un răspuns la dilema nefericită pe care o ridici: în nici un caz nu lăsăm să moară mama ori copilul. Salvăm pe cine putem, pe cine este viabil, pe cine răspunde la tratament, pe cine avem semne clare că voiește să trăiască. Luptăm să îi salvăm pe amândoi, cu credință tare că Dumnezeu ne ajută și pe noi și îi ajută și pe ei. Iar dacă poate fi salvat numai unul, îl salvăm pe acela făcînd toate cele ale salvării - așa cum știu medicii. Punem accentul pe ceea ce putem face pentru viață, nu pe ceea ce nu putem face sau putem face pentru moarte. De restul Se ocupă Dumnezeu, întrucât El nu e străin de ale noastre ci e mereu cu noi, aici, acum - până la sfârșitul veacurilor. |
|
|