Cum treci de depresie cu ajutorul rugaciunii

Psalmul 93

,,Dumnezeul razbunarilor este Domnul, ca pacatele noastre nepocaite sunt sortite dreptei Sale Judecati!

Dar tu, atotmilostiva Stapana, Il indupleci si-L rogi sa fie indelung rabdator caci daca tu nu ne-ai fi ajutat cu starea ta inaintea Lui, putin de nu s-ar fi salasluit in iad sufletul nostru impietrit.

Fericit este acela care intelege cu inima, mijlocirea Ta de Mama.



Nu este zadarnica rugaciunea cu care se roaga tie sufletul pacatos care se pocaieste.

Cerestile tale mangaieri il vor imbarbata in constiinta lui, dupa cum multimea pacatelor si duhul intunecat al deznadejdii va fugi de la el.

Slava tie, Imparateasa cereasca, mantuirea pacatosilor care cauta mantuirea!"


Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, slava Tie, Preasfanta Stapana de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria


Sursa: http://www.crestinism.net/ortodox/ps...atisma-13.html


Ce rezulta din acest psalm? Ca omul trebuie sa-si ia masuri sa nu ajunga in stare de deznadejde. Maica Domnului ne ajuta. daca o rugam. Psaltirea Maicii Domnului este atat de folositoare in acest sens.


Daca respectivul nu vrea din timp sa se pocaiasca si sa se smereasca, atunci il smereste Insusi Dumnezeu. Îi arata cine este, dupa judecatile lumesti! Aici intervin psihologii si psihiatri care fac ce pot, in functie de calitatile pe care le au ei insisi.

[gpalama]

Draga Ioan sunt 100% de acord cu ce zici legat de utilitatea psihologiei/psihiatriei, in conlucrare cu harul si ajutorul dumnezeiesc.

Asa m-am vindecat eu de depresie severa, iar calea trebuie sa fie cea de mijloc si cea inteleasa corect.

Insa redu posturile tale sa le putem citi si urmari. Altfel faci mai mult rau decat bine (si posturile mele sunt la fel de lungi)...

[fallen]

Nu vreau sa va dezamagesc sau sa va dau vreo veste proasta, dar...
Si eu am crezut, initial, cand m-am apropiat din nou de biserica, ca am apucat pe Dumnezeu de un picior, insa...
Problema cred eu ca este si familia. E posibil ca tu sa iti gasesti mangaierea in biseica si in credinta, insa cand te intorci acasa la ai tai, sa constati ca nu s-a schimbat nimic, dat fiind faptul ca ei nu au nici o treaba cu acestea, si traiesc inca in robia pacatelor si grijilor lumesti, suferind de depresie si anxietate, si aducandu-te si pe tine inapoi in aceasta stare . Ca sa nu mai amintesc de posibila si foarte probabila lor revolta impotriva tentativei tale de a te elibera, de a cauta confortulsi linistea ta, departandu-te de ei si facand niste lucruri dupa parerea lor anormale, care nu le-ai facut pana atunci ( sa tii post, sa mergi la biserica, sa nu mai faci treaba in zilele de sarbatoare, etc). Mai ales cum sunt ai mei dedicati trup si suflet grijilor trupului, in special pantecelui, e o crima pt ei sa te sustragi de la pregatirile materiale pt sarbatori, de ex, cumparaturi, mancare, curatenie, dedicandu-te pregatirii spirituale ( post, spovedanie, impartasanie, daca e cazul). Asa ca chiar daca tu mergi de Craciun sau Paste la biserica, dar apoi esti nevoit sa te intorci in atmosfera necrestina de acasa, e foarte posibil ca depresia, tristetea, disconfortul, dezamagirea sa revina si mai acut. Mai ales ca crezi, presupui ca alte familii pe care le-ai intalnit la biserica se simt acum mai bine impreuna. Iar ai tai abia asteapta, vazandu-te trist, dezamagit, sau chiar revoltat, sa-ti reproseze ca biserica nu-ti face bine. Insa asa cum mi-a spus un preot, e ca si cum ati avea toti in casa o boala contagioasa, si numai tu te-ai trata, dar apoi te-ai intoarce printre ei si te-ai molipsi din nou
Si daca ai face un alt fel de terapie, psihoterapie, terapie cognitiva, etc, presupun ca ar fi acelasi lucru. Chiae daca terapeutul ti-ar spune, ti-ar arata ce e gresit in gandirea ta, si te-ar invata cum e bine sa privesti problemele, cand te-ai intoarce acasa ar fi foarte posibil ca ai tai sa te faca sa reconsideri tot ce ti s-a spus, sa nu crezi ca acela iti vrea binele, si ai tai te invata de rau...
Bine, eu acum m-am invatat si nu ma mai smintesc, chiar asa usor ( sper). Nu am puterea nici sa ma cert cu ei, sa ma revolt, dar nici nu vreau sa-i fac responsabili in fata lui Dumnezeu ca m-au obligat sa muncesc in zi de sarbatoare, de exemplu. Adica presupun ca Dumnezeu stie ca eu as fi venit daca as fi putut, dar nu am vrut sa ma cert cu ei, nu ca ar fi reusit sa ma convinga ( sminteasca) ca nu trebuie sa vin. Probabil ei nu stiu sau nu cred ca asa trebuie, sau ca nu e bine sa muncesti in zi de sarbatoare, daca atunci se nimereste sa ai ceva de facut ( cum a fost de ex sambata trecuta de sf arhangheli; se spune in popor ca daca muncesti de ziua lor vei fi si tu muncit in ziua mortii; eu cred ca oricum vei fi, dar nu cred ca Dumnezeu sau sf arhangheli pur si simplu ne vor abandona; acum desigur ca cei care nu cred in ei nu vor avea la ce sa spere si se vor crede abandonati, in timp ce altii poate se vor mai agata de ultima urma de credinta si poate in final vor fi salvati ( adica vor muri linistiti,impacati))

[tabitha]

În prealabil postat de fallen

Asa ca chiar daca tu mergi de Craciun sau Paste la biserica, dar apoi esti nevoit sa te intorci in atmosfera necrestina de acasa, e foarte posibil ca depresia, tristetea, disconfortul, dezamagirea sa revina si mai acut.

Eu nu cred că asa ceva e posibil. Dacă tu participi trup si suflet la viata Bisericii, este imposibil ca bucuria pe care aceasta ti-o dă să fie umbrita de toanele lumesti. Încearcă să nu te mai lasi asa usor afectată de cei din jur, chiar familia ta, mai ales dacă acestia nu sunt oameni duhovnicesti. Fruntea sus, si Doamne ajută!