atitudinea fata de pacatul savarsit in biserica

[Mena59]

În prealabil postat de negruta

Va propun urmatorul test cu o singura varianta de raspuns:

Esti in biserica si observi un ins care sustrage bani din cutia milei. Ce faci?

a) ii dai milostenie
b) il opresti prin viu grai si ceri si altora ajutor
c) iti faci de lucru in zona, foarte aproape de el, sperand ca se va opri
d) te rogi pentru el
e) te straduiesti sa nu-l judeci si iesi din biserica
f) (alta varianta - specificati-o)

Va rog sa argumentati raspunsul ales!

Cred ca va fi interesant si instructiv. Eu una tocmai ce am picat testul, la propriu. Va voi povesti la final. A, era sa uit - nu se dau premii!! :)

N-are cum sa ia bani de acolo... Cutia milei e incuiata si are doar o mica fanta prin care se introduce banul pt milostenie.

Si daca, totusi, cutia nu e incuiata si eu (desi m-as mira...) vad cum cineva sustrage bani, primul impuls ar fi:
Al doilea impuls ar fi:
... dar fiind in biserica nu as da curs acestor impulsuri si as face ce stiu eu ca ar fi facut un crestin adevarat adica:
L-as mustra discret, cu blandete, si as pune eu bani in locul celor sustrasi. Apoi le-as sugera celor din consiliul bisericesc sa incuie cutia.

Probabil o asemenea scena m-ar lasa fara cuvinte. Una e sa stiu cum se procedeaza corect si alta e sa intuiesc ce patimi m-ar vor lupta in momentul acela. Daca as fi cuprinsa de trufie, l-as mustra zdravan si i-as arata ca , iata, el a gresit. Daca ar fi o biserica in constructie, as face acelasi lucru dorind sa apar averea bisericii. I-as explica apoi ca ar fi putut cere sau cersi daca are nevoie de bani. Sunt cam zgarcita si nu suport sa-mi ia nimeni nimic fara sa-mi ceara. Deci n-as putea suporta sa ia nimeni nimic nici de la biserica.

Daca as avea o stare duhovniceasca buna si as fi stareta manastirii, ehei! As proceda ca la carte! Daca sunt pusa sa pazesc averea bisericii, o pazesc si gata. Milostenii fac din banii mei, nu din ai bisericii. Acesti bani ar trebui contabilizati si impartiti cu un rost, nu cum il taie capul pe fiecare. Stiu ca nu e un raspuns grozav, dar, daca tot nu se dau premii...

[negruta]

Multumesc participantilor! :)

Jos palaria celor care au dovedit o judecata sanatoasa (un NU hotarat furtului sau Doamne, lumineaza-ma!) Insa e bine sa tragem invataminte si din greselile altora.

Acum, sa va povestesc patania mea.

Intr-o dupa-amiaza de duminica, am intrat intr-o biserica si m-am asezat intr-o strana sa ma bucur de liniste. Stateam asa, gura casca, cand mi-a atras atentia comportamentul unui barbat. Doar dupa ce a repetat gestul am inteles ce facea - extragea bani din cutia milei avand o unealta in acest sens. O data, de doua ori, de trei ori ... dupa fiecare extragere, mergea si se inchina pe la icoane.

Mi-am zis: Doamne, numai de asta n-aveam nevoie acum! M-am gandit sa-i dau bani, dar era o falsa milostenie; m-am gandit sa ma asez chiar langa cutia milei, ca era acolo o ladita, dar n-am facut-o. M-am ridicat si am plecat.

Am iesit cu sufletul greu, as fi zis dezamagita. Si ma straduiam sa nu judec, sa-i gasesc scuze si sa-mi imput ca nu stiu eu de cata pocainta o fi in stare apoi omul acela. Am zis totusi sa-i spun si parintelui duhovnic iar gandul asta, ca trebuie sa-l intreb, mi-a revenit succesiv desi in mod normal l-as fi dat uitarii.

Spre surprinderea mea, parintele a fost foarte vehement si mi-a spus ca trebuia sa fac ceva, sa spun altora, sa nu-l lasam asa, sa-l dam pe mana politiei (din exprimare, deja nu mi se mai adresa doar mie ci noua, tuturor!). Mie nu-mi venea sa cred, il suspectam ca ma pune la incercare. Cum parinte, nu trebuia sa nu-l judec, sa..?! NU! Se fura din biserici nu de nevoie ci din cauza patimii. Mi-a povestit si cum unei doamne i se furase geanta cu multi bani chiar din biserica noastra, 10.000 lei pe care ii avea la ea pentru operatia copilului. Inainte de a merge la spital, venise cu copilul in biserica sa se roage, a lasat geanta nesupravegheata si s-a trezit fara ea. Ce mahnit era parintele...

Si am inteles ca nu dezamagirea ma apasa ci constiinta, ca am fost o lasa si n-am facut nimic sa-l opresc. Ca am aere din pateric, chiar daca imi lipseste intelepciunea si dreapta socoteala. Am inteles ca sunt o prefacuta si proasta pe deasuprea.

Poate multi dintre voi nu veti fi de acord si veti ridica din sprancene, dar eu mi-am invatat lectia!
Data viitoare, voi lasa ipocrizia la o parte si voi lua atitudine!

Ca sa vezi, in timp ce eu credeam ca m-am straduit sa fac ce trebuie (sa nu judec, sa nu pun omul intr-o lumina proasta aratand cu degetul pacatul), in realitate m-am facut partasa la pacatul lui dupa cum a tinut sa-mi spuna chiar parintele "te-ai facut partasa la pacatul lui!". Si mi-a zis apoi ca trebuie sa ma duc la biserica respectiva sa-i spun si preotului de acolo ce am vazut.

Retineti faptul ca parintelui nu i-am dat prea multe detalii, i-am spus doar ca am vazut pe cineva furand din cutia milei intr-o biserica, ca nu am facut nimic si l-am intrebat cum ar fi trebuit sa procedez.
Asa ca nu mai poate fi vorba despre o situatie particulara ca cea prezentata mai sus. Sa nu ne facem deci iluzii ca am avea vreo scuza sa toleram astfel de fapte!

[CristianR]

Acum, că ai descris mai în detaliu cum au stat lucrurile, respectiv că omul avea o unealtă în scopul de a extrage banii, deci că premeditase și era hoț, mi se pare evident că părintele duhovnic are dreptate.

Situația este similară cu cea în care, în autobuz, vezi pe unul că bagă mâna în buzunarul cuiva.
Este inadecvat să te gândești atunci că acolo este creștinește să aplici principiul nejudecării.

A nu judeca în sensul spus de Mântuitorul are o conotație morală: nu-l osândesc pe altul pentru păcatul lui, nu-l disprețuiesc, nu îl urăsc, nu mă scârbesc de el, dacă sunt preocupat de ale mele și îmi dau seama că pot să stau mai prost decât el în privința virtuții. Dar este bine ca păcatele să le numim cu numele lor, pe care, cel puțin temporar, îl împrumută și omul care se asociază cu acel păcat. Poți să-i faci un bine cuiva spunându-i că dacă fură este hoț și că își pierde mântuirea dacă nu se îndreaptă și nu-și repară greșeala (în Legea Veche trebuia să înapoieze împătrit ceea ce a furat) sau dacă nedreptățește pe cineva, sau de curvește ș.a.m.d. Fără a ne asuma, prin aceasta, vreun ascendent asupra lui, fără a ne socoti pe noi mai buni.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de CristianR

Acum, că ai descris mai în detaliu cum au stat lucrurile, respectiv că omul avea o unealtă în scopul de a extrage banii, deci că premeditase și era hoț, mi se pare evident că părintele duhovnic are dreptate.

Acuma, dacă avea o unealtă....:)
Păi, frate, toţi avem unelte când păcătuim. Tot păcatul e o uneltire în prealabil.
Unealta gândului e mai perfidă decât şperaclul.

[CristianR]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Acuma, dacă avea o unealtă....:)
Păi, frate, toţi avem unelte când păcătuim. Tot păcatul e o uneltire în prealabil.
Unealta gândului e mai perfidă decât şperaclul.

Și de-aia e bine să ai un prieten care să-ți cunoască gândul și să te tragă de mânecă atunci când tu crezi că nimeni nu te vede și vrei să acționezi.

[Mena59]

Totusi, povestea ta m-a facut sa-mi revizuiesc parerea despre ce as face...
Daca ne gandim la fapta in sine, la FURT, mai intelept ar fi din partea noastra, sa oprim pe loc hotul si sa-l denuntam. Facand asa ii dam ocazia sa se dezvinovateasca si cine stie, daca furtul era de mare necesitate, ceva disperat, il vom putea ajuta si totodata ii aratam ca orice situatie, cat de grea si disperata am avea, NU TREBUIE SA FURAM.
Inchizand ochii, inseamna ca toleram. Si acesta, hotomanul, va baga, data viitoare, mana in buzunare sau posete.
Cred ca fiecare din noi care am vedea in magazin sau autobuz pe cineva furand am striga in gura mare: HOTUL!
Pai si la biserica e cam acelasi lucru.
Nu, nu, nu trebuie sa toleram hotia, oriunde s-ar intampla.

Deci mi-am revizuit parerea: ar trebui sa luam atitudine, hotarata, impotriva hotilor.

Este o mare diferenta intre a nu judeca, si a opri pe cineva sa faca o fapta rea.

In momentul in care opresti pe cineva, il anunti la politie, etc, tu il ajuti ce cel caruia ii se furau banii (in cazul acesta, biserica). Ajuti, nu judeci. Sunt doua lucruri diferite.

Daca nu-l opresti pentru ca-l judeci, atunci hai sa fim pasivi oricarei persoane care fura, omoara, etc, ca sa nu-i judecam.

[negruta]

Multumesc celor care au explicat cum sta treaba cu judecarea aproapelui.

Intr-adevar, eu credeam ca trebuie sa accept si omul si pacatul pe care il face. Dar nu! Deci nu te judec - in sensul de nu te dispretuiesc etc., dar vad pacatul pe care il faci si-ti spun ca nu sunt de acord cu el. Multumesc :)

Admitand ca de data asta am aprofundat mai bine lectia, citind si marturisirea colegei Mena59 ca si-a schimbat optica, as putea spune ca topicul si-a indeplinit rolul. Sper sa fie de folos si altora! Doamne ajuta!

[Yasmina]

Depinde de caz...
Nici nu stiu cum as fi reactionat in momentul respectiv,de obicei eu fie sunt mai curajoasa-fie mai inconstienta sa ma opun infractiunii,astfel ca in Romania numai Bunul Dumnezeu si ingerii sai m-au scapat din tot felul de incidente cu furaciosi si oameni nelegiuiti,nu intru in detalii!

Dar...oare asa este si crestineste si spiritual ?
Nu prea,deoarece povestea de pe forum mi-a amintit de 2 intamplari in care protagonisti sunt Parintele Galeriu in Bucuresti si Parintele Tihon din Muntele Athos.
Intorcandu-se seara mai tarziu,de la niste binecuvantari Parintele Galeriu a fost atacat de hoti pe strada;acesta nu numai ca nu le-a dat banii care-I avea asupra sa dar le-a mai dat si pantofii si salul,astfel incat s-a intors acasa intr-un hal si a stat bolnav o saptamana deoarece era frig si zapada pe jos,in acea perioada.

Parintelui Tihon,i s-a intamplat sa fie calcat de hoti la chilia sa si deoarece nu aveau ce sa fure pt ca Parintele inadinans nu voia sa sminteasca pe nimeni cu posesiile materiale si deci nu detinea nimic de valoare,atunci hotii i-au furat Psaltirea.Din intamplare a fost prinsi de politie si speriati au declarat ei insasi ca au intrat in chilia aceluia si i-au furat Psaltirea.
Atunci politistii s-au intors la Parinte spunandu-i ca tocmai au gasit hotii care i-au furat cartea dar ca el trebuie sa mearga la Pireu ,unde se va tine Ancheta si judecarea hotilor.Parintele s-a impotrivit dar nimic,a fost luat mai mult cu forta la judecata sa depuna marturie.El spunea intruna ca deja a iertat hotul,deci nu mai este nevoie de judecata.

In timpul judecatii plangea si se tanguia ca nu voia ca el sa fie motivul de inchisoare al acelora;pana la urma li s-au facut mila de plansul si zbaterea omului batran si sfant si l-au lasat sa plece.
Parintele Tihon nu mai pregeta sa se mire dupa aceasta intamplare;spunea:"mai,acestia din lume au reguli diferite,nu stiu ca Tatal ne cere sa iertam!"

Mai bine pun linkurile cand ma intorc,acum trebuie sa ies in graba.
Caci nu am un talent narativ deosebit :)