Mania

[gpalama]

În prealabil postat de AndraEu

Asa este... dar ea cand si in prezaent imi reproseaza, jigneste... se poarta asa ce sa fac? In astfel de situati cum sa fac fata?? Fiindca regret ca ma supar... vreau sa ajung sa nu ma mai las afectata... L-am suparat ieri pe DUmnezeu ca m-am suparat pe mama, m-am certat cu ea. mie rusine sa ma rog.... nu stiu daca poate sa ma mai asculte? Ce sa fac... nu vreau sa il pierd pe Dumnezeu, nu vreau sa ajung in iad........

Hmmm, vorbesti cu totul ca un copil draga Andra. Ca un copil invatat sa faca numai ce vrea el.

Dumnezeu ne iubeste pe toti. Si sa stii ca te iubeste si pe tine.
Iar de la tine vrea cateva lucruri:

1. Sa faci lucrurile corect in viata si sa iti asumi micile greseli.

2. Sa te linistesti si sa nu te mai tulburi singura.
Singura te chinui pe tine cu tot felul de ganduri unele mai rele decat altele.
Linisteste-te pentru Dumnezeu, nu arde nimic in jurul tau, nu moare nimeni, nu se intampla nici rau.
Iar daca nu se intampla nimic rau, de ce sa te tulburi ?

Pentru cateva cuvinte aiurea aruncate la o cearta ?

Trebuie sa inveti ca in viata sunt oameni si oameni. Unii sunt iepurasi, altii sunt vulpi, altii sunt zimbri, altii hiene, alti boi. Fiecare cu naravul lui, cu proastele obiceiuri si nesimtiri.

Daca nu te intelegi cu cineva ocoleste-l si nu mai pune la inima degeaba toate supararile.


3. Termin-o cu asta cu mersul in iad. E o prostie monumentala.
Zice Sf. Paisie Aghioritul un lucru f.f. clar. In iad raman ei care il urasc si il resping pe Dumnezeu.
Ceilalti sunt scosi din iad pentru rugaciunile Bisericii, daca e cineva pe pamant sa-i pomeneasca asa cum trebuie.

Dumnezeu ti-a dat viata si tot el ti-a dat indreptare.
Opreste-te din LAMENTATIA ASTA COPILAREASCA si revino la o stare MATURA si ECHILIBRATA.

4. Fiul ratacitor - a asumat greseala; - a plans pentru greseala; - si-a cerut iertare de la parintele iubitor;

Si apoi a inceput sa traiasca o VIATA CORECTA, alaturi de invataturile tatalui sau.

OPRESTE-TE DIN LAMENTATIE SI TRAIESTE O VIATA CORECTA.

Asculta-ne pe noi, cei care am fost ca tine.

5. Gandeste asa: Dumnezeu a venit pentru PACATOSI, sa-i scoata din greseli, sa-i ia la El pe acestia.
Asa ca daca Hristos a venit si pentru tine, a venit sa te ajute nu se te condamne.

Se condamna cel care singur ramane in pacat desi vede ca se poate indreptate si desi i se spune de multe multe ori sa se indrepte. Doar acela se condamna.

---------------------------------------------------------------------
De acum sa aud de la tine ca esti bine !!!!!

[AndraEu]

Hmmmmmmm....

[Ioan_Cezar]

Gândurile acestea le au şi nevoitorii foarte avansaţi. Au mărturisit sfinţii, de multe ori, că aveau astfel de gânduri în urcuşul lor duhovnicesc. Aşa cum, dacă urci pe un munte (uite, încearcă deocamdată prin Bucegi...:)), e imposibil să nu aluneci din când în când, să nu te ia uneori ameţeala ori să nu ţi se taie respiraţia...
Ce vedeau Părinţii în astfel de gânduri? Cum le tâlcuiau şi ce făceau?
Încep de la coadă: făceau ce fac toţi cei lucizi - nu le primeau. Nu le puneau la inimă ci, avînd conştiinţa clară a ispitei, le tăiau cu armele Duhului: se rugau deîndată, îşi sporeau canonul, posteau.
Cum le tâlcuiau?
- varianta externă, hard - sunt gânduri de la dracul, chiar dacă par ale mele, trec prin mintea mea; ispititorul îmi trimite săgeţi în văzduhul minţii, îmi aţâţă şerpii din inimă...
- varianta internalizată, moale - în mine mişcă patimile, acolo unde e necurăţie (orice formă de necurăţie, de patimă) ea se exprimă şi prin astfel de gânduri, inclusiv hulă. Chiar la rugăciune! Chiar în timpul celui mai sfânt moment!

Concluzia: când vin astfel de gânduri le tăiem cu rugăciunea şi cu cugetarea smerită, le luăm ca dovezi ale necurăţiei din noi şi cerem ajutor Persoanelor Sfinte. Inutil să mai adaug că le spovedim grabnic, e absolut necesar.

Doamne ajută!

P.S. Făcînd acest lucru, trebuie să adaug, nu facem decât să sporim miza şi intensitatea luptei personale. Nu vom primi lauri, ci ... încercări sporite, mai mari. Vor veni gânduri şi mai rele, îndoieli şi mai mari, necazuri etc. De aceea, e momentul să subliniez încă o dată importanţa decisivă a ascultării de duhovnic. Fără protecţia duhovnicească suntem ca unul care, crezîndu-se în muşchii lui adorabili, a pornit să sugrume în luptă ... un tanc rusesc. Ascultare duhovnicească, aşadar! Pe satana nu îl baţi cu pumnişorii, ci numai cu armele vitejilor lui Hristos.
Doamne ajută!

[Corinusha]

În prealabil postat de AndraEu

Ce pot face? Am momente cand imi vin ganduri de necredinta " daca nu exista Dumnezeu" ce pot face? Nu le am zilnic, dar vin ara sa le vreau....... eu vreau sa fiu cu DUmnezeu cum sa le birui, cum sa nu le mai am?

E o vorba:
"Daca crezi in Dumnezeu, si El nu exista, atunci nu ai pierdut nimic, dar daca nu crezi in Dumnezeu si El exista, atunci ai pierdut totul!"

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Corinusha

E o vorba:
"Daca crezi in Dumnezeu, si El nu exista, atunci nu ai pierdut nimic, dar daca nu crezi in Dumnezeu si El exista, atunci ai pierdut totul!"

A spus-o savantul Blaise Pascal.