Dumnezeu nu vrea sa avem familie?

[ioana5760]

În prealabil postat de IvanTurbinca

Eu nu observ decât o fată căreia îi trebuie puțină încurajare și îndrumare.

Da, Fallen trebuie sa aiba mai multa incredere in ea si sa fie mai optimista.
Eu zic ca are multe calitati. Si barbatul de langa ea le vede si stie ca este superioara lui, dar e prea mandru sa recunoasca.

[fallen]

În prealabil postat de ioana5760

Da, Fallen trebuie sa aiba mai multa incredere in ea si sa fie mai optimista.
Eu zic ca are multe calitati. Si barbatul de langa ea le vede si stie ca este superioara lui, dar e prea mandru sa recunoasca.

Unele persoane sunt mai pragmatice si pt ele conteaza mai putin calitatile intrinseci ale altor persoane, cat mai ales rezultatele concrete ale activitati lor, respectiv succesul si banii pe care sunt capabili sa ii obtina.
Intr-adevar, pot fi si persoane care desi sunt constiente ca ai anumite calitati, sau tocmai pt ca stiu asta, evita sa iti arate tocmai pt a nu " ti-o lua in cap", adica sa nu cumva sa pleci sa-ti incerci norocul in alta parte, crezand ca ti-ar putea fi mai bine. Desi in cazul meu mi s-a spus in cateva randuri ca asta e tot ce imi poate oferi el, si nu ma obliga nimeni sa accept daca vreau mai mult sau altceva, sau cred ca mi secuvine sau as putea obtine mai mult in alta parte...in fine, acest pct de vedere mi se pare mai potrivit cand e vorba de un angajat, nu de o relatie de cuplu care nu ar trebui, dupa parerea mea, tratata asemenea unei tranzactii comerciale sau a unei relatii angajat/angajator, de asta poate nici nu ma grabesc sa ii dau curs.

In fine, se mai poate intamla sa ajungem uneori atunci cand nu cadem de acord cu persoanele cu care convietuim, fie acasa fie la munca, sa incercam sa gandim lucrurile si sale intelegem si din perspectiva celuilalt. Aparent pare o idee buna, crestineasca, insa se pare ca nu e intotdeauna asa. Uneori chiar nu reusim sa intelegem sau daca reusim, ajungem la concluzia ca nu e bine cum gandeste celalalt, cel putin dpdv crestinesc, daca nu si lumesc. Sau se poate ajunge la an anume " sindrom Stockholm", in care cineva ( zis victima) isi restructureaza, reorganizeaza prioritatile si obiectivele in functie de cele ale persoanei celelalte ( numita si agresor, chiar daca nu are neaparat loc o agresiune fizica). Acest fenomen se pare ca se produce pentru ca psihicul uman nu e intotdeauna foarte rezistent la suferinta, agresiuni, teroare si incearca sa scape de acestea luand masuri compensatorii, chiar daca uneori sunt solutii de compromis ( care in timp sunt distructive)

Cat despre copii, in cazul nostru, momentan, am ajuns la concluzia ca poate e mai bine sa nu avem, si poate Dumnezeu stie El mai bine de ce nu ne da...pentru ca atunci cand un om nu are sufiienta rabdare si obisnuieste sa dea vina pe ceilalti pentru toate neajunsurile care se intampla, cu siguranta ii va fi greu sa suporte toate greutatile prin care trece un parinte in primii ani de viata ai copilului, cand e mai tot timpul bolnav si sensibil, si pe langa cheltuiala si neodihna mai produce parintilor si o mare " cantitate"( amount) de temeri, emotii, anxietate, panica chiar, mai ales celor care nu sunt familiarizati cu suferinteke omenesti sau din contra, avand ocazia prin specificul muncii sa vada cele mai teribile orori, sunt panicati, terifiati peste masura. Cu siguranta parintele mai putin familiarizat si mai putin rabdator va da vina si va ocari exclusiv pe celalalt ( mai frecvent pe mama) pentru toate inconvenientele ( chiar daca sa zicem el a fost cel care a dezbracat copilul transpirat in parc, dar apoi mama e de vina ca nu ii da medicamentele care trebuie ca sa il faca bine mai repede ....). Eu zic ca un asemenea personaj nu merita sa ii dea Dumnezeu copii, si nici o mama care nu ar fi suficient de puternica, nu ar rezista la teroare si ar ajunge sa se invinovateasca ea insasi ca nu e o mama suficient de buna...

[fallen]

Am intalnit cu ceva vreme in urma un barbat care divortase desi avea un copil. In fine, el zicea ca nu din vina lui. Asta desigur poate fi discutabil ( se pare ca sotia avea pe altcinva, dar si aici se poate interpreta si ca el ar fi impins-o la asta, nefiind un sot destul de bun). Ideea e ca tipul s-a pronuntat ca nu mai vrea si nici nu mai poate sa isi ia alta sotie ( nici sa aiba o relatie mai apropiata, gen sa locuiasca cu o femeie), si nici sa mai aiba alt copil, pt ca spunea el nu ar mai putea iubi pe altcineva la fel de mult cum isi iubea fiul, si i s-ar i parut nedrept in aceste conditii sa se implice intr-o relatie. Ceea ce mi se pare foarte cinstit din partea lui... si foarte crestinesc, totodata. Majoritatea barbatilor care sunt la a doua experienta matrimoniala, iti spun din capul locului ca stau cu tine dar sa nu te astepti sa te iubeasca la fel de mult cum si-a iubit fosta sotie si cum isi iubeste copilul. Si de multe ori iti spun si fac tot posibilul sa nu mai faca alti copii, iar daca se ntampka impotriva vointei lor, sunt nemultumiti si declara ca nu ii vor iubi, ca nu i-au vrut, cel mult ti-au facut o favoare, eventual daca isi permit le asigura tot ce au nevoie, dar, in rest, e problema ta ( si poate ar fi bine sa nici nu-l deranjeze prea mult, sa ii aduca vreun prejudiciu material prea mare, sau sa nu il lase sa se odihneasca si sa-si desfasoare activitatile...)

[Florinvs]

Intradevar, este de preferat sa nu se ajunga la divort (de asta este bine ca atunci cand te casatoresti cu cineva e bine sa fii foarte sigur ca vrei sa fii cu aceea persoana toata viata), insa daca se ajunge la divort, dupa un timp rezonabil, ca om si ca barbat, nu cred ca poti sta singur!

Daca te recasatoresti dupa cativa ani, asta nu inseamna ca-ti iubesti mai putin copilul- orice tata sanatos la cap isi va iubi copilul toata viata.

[fallen]

Asa sper si eu ca se va intamla, pana la urma...desi ca barbat poti sa ai relatii cu femei si fara sa te implici emotional, din pacate... iar in prima faza, dupa ce ai suferit si te-ai ranit, poate preferi varianta asta, de a nu te mai implica emotional, a nu mai iubi, pentru a nu fi ranit, a nu-ti adauga suferinte, a nu iti complica situatia...
Si apoi mai e un aspect: daca iei pe una care are si ea un copil, si sta cu ea ( de obicei asa se intamla, copilul ramane cu maica -sa, asa ca si al tau ), si tu te muti cu ei, sau ei la tine - nu poti sa-i spui te iau dar fara copil, pt ca nu cred ca vro mama normala s-ar muta la un barbat fara sa-si ia copilul, mai ales daca e sub 18 ani, sa-l lase la parintii ei, eventual, decat cel mult daca evorba sa se mute n alt oras sau tara, cine stie...sau daca e un caz nefericit ca trebuie sa fuga de la barba-su ( sau e gonita de acesta) lasandu-si copiii in urma...
Insa in majoritatea cazurilor, femeia divortata cu copil/copii ramane cu ei, si daca o iei pe ea ii iei pe toti la pachet...si atunci ce va zice al tau, cum va reactiona sa stie ca tu seara ramai si dormi in casa cu copiii nevestei, in timp ce el trebuie sa plece sau sa-l duci la casa lui ( bine, il duci la maica-sa doar, nu la camin, ca daca Doamne fereste maica-sa pleaca si ea din tara, la munca sau la vreun alt barbat, si nu-l mai poate tine, il iei si pe el la tine...daca iti mai permiti, daca iti mai trimite si ea bani, etc...cel putin pana vine dupa el, sau isi permite sa-l ia acolo, lucru care iarasi o sa te afecteze grav pe tine ca tata...( eu stiu o familie, in care mama a plecat la alt barbat, nu stiu daca in acelasi oras, cert e ca nu a primit-o si cu copiii, asa ca ea a vrut initial sa-i lase la parintii ei, insa instanta i-a acordat custodia tatalui, care e un tata bn dealtfel. Noroc ca a ramas in relatii bne cu socrii, care il mai ajuta, in vacante cel putin, stau copiii la ei la tara...