Ferestrele istorice ale Bibliei

[Ioan_Cezar]

Dragă Mirela, repetiţia "şi aceasta" cred că e o completare sau rectificare. Sensul fiind că Adevărul nu are numai această însuşire, ci ŞI altele, printre care ŞI aceasta.
*
Cât priveşte cuvântul omis, eu aş fi scris "pune". Mâna lui Dumnezeu pune pe om, cum şi noi punem un lucru la locul lui, în situaţia cea mai potrivită pentru om în raport cu Voia lui Dumnezeu. Când Domnul pune Mâna pe om îl aşază, din câte am aflat, în ispită şi suferinţă, pentru lămurirea omului şi pentru încă altele voite de Dumnezeu.
A pune exprimă hotărâre. Şi cred că Domnul aşa acţionează: fără tatonări sau ezitări. Decis.

P.S. Aplecările îmi sunt recomandate de medic. Mă ajută la fortifierea spatelui meu care a început, cu vârsta, să înţepenească. Ele devin chiar plăcute, când mă înclin în faţa unui text care mă încântă....:)
P.P.S. Din păcate nu m-am prins ce ai vrut să spui cu citatul. Fii bună şi explicitează un pic, sunt şi eu greu de cap, deseori. Aşadar?

[tabitha]

Citatul era o trimitere antitetică [din episodul cu Sf. S˜tefan în sinedriu] vizavi de ceea ce sust›inea Cezar - Pelerinul cu "cea mai intunecata descarcare de furie a intunericului". wow! Dar nu mai insist, că s™i-as™a mi s-a repros™at că am ceva cu el... Btw, pentru ment›inerea condit›iei fizice, psihice s™i spirituale cele mai indicate sunt închinăciunile s™i metaniile. Dar nu la texte !! :)

[Ioan_Cezar]

..............:)
boşorog idolatru ce sunt,
aha! - acum am prins ideea cu citatul, merci!

Cu regret constat ca doamna nu a inteles ideea iar trimiterea antitetica nu are legatura cu sensul celor scrise.O sa incerc sa va lamuresc pe scurt: expresia cu pricina se refera la momentul lapidarii,momentul pe care cu siguranta l-ati remarcat citind textul biblic pana la final.Expresia desemneaza reactia de final a evreilor,reactia lor la tot ce a spus Stefan.A fost descarcarea lor de frustrare,deloc singulara in istoria lumii.Prin urmare expresia nu se refera la Stefan ci la cei care l-au judecat.Prin ,,trimiterea antitetica"pe care mi-o indicati cel mult subliniati sfintenia lui Stefan,lucru pe care nici nu m-am gandit sa-l contest cumva,iar in ceea ce-i priveste pe opozantii sai ii faceti si mai vinovati decat am reusit eu sa-i creionez.Banuiesc ca nu doriti sa-i faceti mai buni :) dar cine stie,lumea poate fi plina de surprize.Cu aceea trimitere cam asta reusiti(uluitor as spune) daca schimbati sensul la ce am scris eu.Va multumesc oricum pr observatii.

[tabitha]

Am înt›eles foarte bine că te refereai la lapidarea lui Stefan, nu asta-i problema.
Ci faptul că ai exagerat cu acea exprimare - "cea mai intunecata descarcare de furie a intunericului".
Cei din sinedriu erau doar nis™te oameni care nu au înteles mesajul lui S˜tefan. S˜i au ales gres™it.
Însus™i S˜tefan spune la sfârs™itul martiriului sau : "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!"
S˜i apropo de sfârs™it, aflăm că acolo "martorii s™i-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul".
Tânăr care s™tim foarte bine cum Domnul a ales sa-l miluiască.

O duminică frumoasă !

Ciudate lucruri am ajuns sa citesc.Nu doamna,nu au fost asa de rai,nici vorba.A fost vorba doar de o neintelegere terminata cu o lapidare.Adica nu au incercat sa se gandeasca,sau macar sa aduca argumente,l-au curatat direct.Ma impresioneaza delicatetea dvs cu privire la ei dar mentin afirmatia si va las dvs posibilitatea sa-i justificati cumva.Stefan s-a rugat la final dupa modelul Mantuitorului dar cine stie poate si cazul Fiului lui Dumnezeu a fost o situatie in care niste ,,oameni nu au inteles mesajul". Serios vorbind: daca gasiti o singura opinie ortodoxa,una singura,din patristica,care sa va sustina abordarea mai permisiva cu privire la ucigasii lui Stefan va promit ca voi admite aceasta versiune.Una singura,un singur citat,o singura opinie,ce doriti cand doriti.In alta ordine de idei> Apostolul Pavel este o discutie separata,intrucat din prigonitor a ajuns Apostol,lucru care nu poate fi spus despre cei care l-au ,,judecat"pe Stefan.Daca doriti separam discutia pe acest subiect.

Pana atunci ii consider pe cei care l-au ,,judecat" si ucis pe Stefan niste slugi ale necuratului, la acel moment,care au ucis un om nevinovat.Cred ca l-au ucis tocmai pentru ca au inteles foarte bine (FA 7.54) ce le spunea Stefan dar nu au putut sa recunoasca. Si atunci,ca sa-l reduca la tacere si sa elimine propria lor vina, foarte clar si chiar dur aratata de Stefan (FA 7.51-53) l-au ucis, la fel cum au facut si stramosii lor.Aceea nu este o reactie de oameni nelamuriti,confuzi,ci este o reactie de oameni vinovati si cu constiinta incarcata, care nu ezita sa ucida in speranta ca Adevarul nu le va arata adevarata lor fata.Numai bine doamna.

[Ioan_Cezar]

Mirela, aş vrea să ne reamintim cu atenţie maximă că Sfântul Ştefan este primul martir creştin. Ucis după datina evreiască prin acel teribil procedeu numit "cu pietre". Ştii ce presupunea aceasta? Printre altele, aruncarea pe piatră a victimei de la o anumită înălţime (de pe un zid sau fie şi de deasupra capului, atunci când călăul era un bărbat suficient de bine făcut), de câteva ori până îşi dădea duhul. Dacă victima rezista acestei prime etape de tortură, urmau şi altele printre care zdrobirea sistematică a corpului cu pietre aruncate de ucigaşi.
Nu e vorba de o ceată de puşti care aruncă cu pietricele într-un bătrânel caraghios care trece pîş-pîş prin mijlocul terenului unde joacă ei fotbal, e vorba despre un asasinat oribil, premeditat şi realizat cu sânge rece, de oameni care îl considerau pe Ştefan un obiect numa bun de zdrobit. E o crimă bestială, abjectă.

Sfântul Ştefan rezistă torturii, după cum aflăm din textul biblic, până în etapa finală când, zdrobit efectiv de pe urmă loviturilor, îşi dă sufletul. Întrucât Ştefan se luptă acolo pentru mărturisirea neştirbită a Adevărului, el neaflîndu-se în vreo dispută oarecare, minoră.

Personal consider că abjecţia şi monstruozitatea omorârii lui Ştefan este incalificabilă, afară doar de încadrarea ei în categoria "drăcească". Duhul lui Hristos vorbeşte prin Sfânt iar duhul drăcesc se exprimă prin asasini. Într-adevăr, cred că putem spune că forţele întunericului se dezlănţuie cu toată furia lor împotriva mărturisitorului lui Hristos. Aşa cum va fi mereu în Biserică, până azi şi în veci. Milioane şi milioane de martiri au fost ucişi bestial de cel a cărui ură noi nici n-o putem înţelege, nici n-o putem suporta (fără ajutor divin), nici n-o putem curma. Este ura potrivnicului lui Dumnezeu. Se manifestă azi, acum, în lume pretutindeni. Se va manifesta mereu, până când Domnul o va curma (revezi Apocalipsa).

Nu avem voie să bagatelizăm aceste lucruri cruciale din realittea lumii şi a Bisericii. Decât dacă ne-am pus gând rău, foarte rău, nouă înşine.

Cu atât mai mult omul lui Hristos îşi arată măreţia iubirii când, conştient de motivul şi de modul inuman în care e ucis de semenii lui, adresează acea rugăciune demnă de Hristos către Cer. Pentru aceasta Hristos Însuşi Se ridică de pe Tronul Împărătesc şi, în picioare fiind (stând) îl întâmpină pe Ştefan.

Acum te rog să mă ierţi surioară, însă eu sunt cu totul de acord cu modul în care înţelege Pelerinul scena. Am aceeaşi reprezentare a momentului, aceleaşi semnificaţii dau şi eu, aşa înţeleg şi eu. Ar fi ridicol să spun că înţeleg altfel.

P.S. Ca să nu te superi că rezonez cu Pelerinul în această chestiune, te rog să iei în considerare că rezonez în multe altele şi aceasta se datorează faptului că pe mine şi pe Pelerinul ne leagă ceva indestructibil, ceva care ne conduce la interpretări asemănătoare în multe din întâmplările omeneşti. Ne leagă iubirea. Anume, iubim amândoi aceeaşi echipă de fotbal, una englezească, echipa cea mai frumoasă a britanicilor cu a mai minunată galerie din lume: F.C. Liverpool! Cine iubeşte pe Liverpool nu poate să nu rezoneze din când în când şi în privinţa altor chestiuni......:)
Ne vei ierta aşadar pe amândoi că uneori ne aflăm pe aceeaşi lungime de undă, te rog!