Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Rugaciune

Rugaciunea adevarata nu depinde de loc, de timp, de pozitia trupului, de activitate sau de cele din afara, fie zgomotoase, fie linistite.

Rugaciunea adevarata este cu o mare flacara, iar cea formala ca o scanteie, scaparata cand si cand.

[florin.oltean75]

Odihna

Fundamental nu exista actiune.
Cine intelege aceasta se odihneste.

[florin.oltean75]

Mecanica samsarei

Samsara are un caracter repetitiv in toate aspectele sale.

Atunci cand este realizata, repetitia poate fi transcensa.

[florin.oltean75]

Lepadare si vedere de sine

Desi lucreaza in aceeasi directie, una este lepadarea de sine, alta vederea nimicniciei, goliciunii dintru-inceput a sinelui.

Cele doua lucrari sunt congruente.

Se interpatrund ca aerul cu focul.

Dupa ce omul s-a lepadat de el insusi nu mai are altceva de facut
decat sa se adanceasca in Dumnezeu.

Sa curga lin in infinitatea dragostei Lui.

[florin.oltean75]

Afectiunea – Dragostea - Iubirea


Afectiunea este Inceputul - firul invizibil care ne leaga de Adevar si fiinte.

Dragostea este afectiune covarsitoare.

Iar cand omul nu mai poate respira fara cele indragite, cand respira cu totul prin ele - este Iubire.

Fara prima nu este nici a doua - nici a treia.

Fara prima nu este nimic.

[florin.oltean75]

Mai jos o relatare pe blog din experienta personala - Kadampa Ryan

Credinta este si ea o parte a budismului

In budism, cele trei non-degenerari sunt: credinta in Dharma, efortul in practicarea Dharmei si trezvia.

Multi adera la budism pentru ca intr-o oarecare masura le repugna religiile bazate pe “credinta”.

Budismul poate fi cu usurinta perceput ca o stiinta, cu o psihologie profunda.

Intradevar, budismul incurajeaza practicarea prin testarea validitatii instructiunilor si verificarea utilitatii acestora in viata de zi cu zi.

Credinta oarba este respinsa, fiind incurajata dezvoltarea unei intelepciuni proprii care realizeaza progresiv adevarul invataturilor.

Dharma prevede in mod explicit sa nu credem pe cineva doar ca isi spune Buddha (Dumnezeu), ci sa examinam fenomenele cu precautie.

Multa lume crede ca budismul se aseamana mai mult cu o filosofie de viata sau o anumita forma de auto-psiho-terapie validata prin experienta.

Toate aceste aspecte sunt adevarate si o asemenea abordare poate fi foarte atragatoare pentru intelectualul zilelor noastre.

Pentru mine, in trecut, credinta era potrivita doar pentru oamenii care nu stiau/nu erau capabili sa gandeasca pentru ei insisi.

Un mod facil de a evita raspunsuri la intrebarile existentiale dificile.

Fara dar si poate, in conceptia mea, credinta reprezenta veriga cea mai slaba, si acolo unde se cerea credinta era exact aspectul care necesita o precautie suplimentara. Un semn de ingrijorare.
Dar vine un moment in practica personala atunci cand, credinta si increderea, asemeni unor elefanti uriasi intr-o incapere stramta, nu mai pot fi trecute cu vederea.

Inainte cand auzeam cuvintele €œcredinta si €œbinecuvantari€ €“ eram reticent si deveneam foarte critic, gandind in sinea mea, oare ce cult ciudat este aceasta?

Am practicat multi ani fara sa am cu adevarat credinta, aproape deloc as putea spune.

Intr-o perioada cand practicam retras, meditatia chiar mergea foarte bine, insa deodata totul parca s-a prabusit. Nimic nu mai functiona. Ajusesem intr-un punct mort. Nu mai stiam ce sa fac.

Am apelat atunci la invatatoarea mea si i-am explicat ce se intamplase.

Aceasta s-a uitat la mine si a ras, spunand €œNu stii ce sa faci?€ si i-am raspuns ca €œNu€.

Nu-i asa ca nu mai poti face nimic?'€ - '€Nu'€.

€œEi bine, nu stiu daca pot sau nu sa te ajut. Trebuie sa sa reincepi practica de la inceput

€œCum sa fac aceasta?

Roaga-te cu credinta si cere binecuvatari care sa te indrume ce ai de facut. Iar cand primesti raspunsul fa ceea ce ti se arata. Continua in felul acesta pana iti recladesti intreaga practica spirituala.

Simtind ca era ceva totusi nou de incercat, am inceput sa procedez astfel. La inceput nimic. Dar dupa aceea, la un interval de timp, “un anumit inteles” mi s-a descoperit. Astfel ca l-am urmat. Apoi alt inteles, apoi altul. Simteam ca eram efectiv luat de mana si indrumat pas cu pas pentru reconstructia tuturor intelesurilor launtrice.

Dar de aceasta data era o diferenta fundamentala – mi se arata cum sa practic prin €œIncredere€ nu prin efortul mintii mele.

In loc sa recit cuvintele rugaciunii in mintea mea eu insumi, am cerut ca Invatatorul sa le recite in mintea mea pentru mine.

In loc sa incerc sa inteleg sensurile rugaciunii, am cerut ca sensurile sa se descopere.

In loc sa incerc sa inteleg puncte cheie ale contemplatiei am cerut ca ele sa fie aratate in asa fel incat sa le pot intelege.

Ceea ce inainte era €œdoar eu si cu mintea mea€ s-a transformat in eu si Invatatorul€.

Mi-am dat seama ca cel mai important lucru pe care l-am realizat a fost acesta €œ Daca sunt cu adevarat inteligent, ma voi bizui de acum inainte doar pe mintea Invatatorului.

Personal ma consider destul de inteligent, dar in comparatie cu Invatatorul nu sunt decat un prost.

Puterea Lui de rationa si puterea Lui de concentrare o depaseste pe a mea infinit de mult.

Inima dragostei Lui, mila Lui incalzesc tot universul. Intelepciunea Lui ilumineaza toate.

In budism, de fapt, motorul intern care face ca practica sa functioneze nu este altul decat credinta.

[florin.oltean75]

Eu si Ceilalti


Ce este Pamantul? Este o polarizare a Eului in raport cu Ceilalti (inclusiv Dumnezeu). Este starea actuala pe care o experimentam fiecare dintre noi. O distanta, un hiatus pe care il simtim cand ii percepem pe ceilalti. Eu sunt aici, ei sunt acolo. Un spatiu invizibil ne desparte. Un spatiu care creeaza perceptia ca eu simt aici iar ceilalti simt acolo. Fiecare simte pentru el, separat de un zid invizibil fata de ceilalti. Aceasta ne creeaza falsa impresie ca ne putem asigura o securitate individuala, separata de a celorlalti. Ba mai mult, ca securitatea proprie, poate fi cladita pe insecuritatea celorlalti (securitatea inteleasa sub orice aspect emotionala, financiara, ...). Ca daca aruncam grenade peste granita care ne desparte aceasta ne aduce linistea in propriul spatiu. Aceasta este Minciuna – O perceptie distorsionata/pervertita a realitatii. Este miezul psihologic al oricarei forme de conflict: de la firave adieri de mandrie, simple ironii, la inclestari atroce.


Ce este Cerul? O interpatrundere a Eului cu Ceilalti. Eu in ceilalti si ceilalti in mine. Eu si ceilalti o singura unitate - este Adevarul in care existam cu adevarat.
Pentru ca in Adevar nu exista spatii intre euri, ziduri sau delimitari.
In Eul celorlalti este oglindit Eul meu iar in Eul meu este oglindit Eul celorlalti.

Cand privesc mintea celorlalti, de fapt privesc mintea mea,
Iar atunci cand ma uit la mintea mea, de fapt privesc mintea tuturora.

Ranindu-i pe ceilalti, de fapt ma ranesc pe mine.
Salvandu-i pe ceilalti, de fapt ma salvez pe mine.