Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[cristiboss56]

Un păcătos şi-a rânduit ca pravilă în fiecare zi să se roage de câteva ori către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu repetând cuvintele Arhanghelului Gavriil: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har”. Odată, pregătindu-se să meargă la lucrul său lumesc, s-a îndreptat către icoana Preasfintei Născătorei de Dumnezeu ca, mai înainte, să se roage după obiceiul său, iar apoi să meargă la lucrul său.

Şi iată, când a început să se roage după obicei, deodată l-a cuprins frica – mai presus de firea sa, vede cum chipul de pe icoană se mişcă şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i se arată vie împreună cu Fiul Său, pe Care Îl ţine în preacuratele ei mâini… Pruncului dumnezeiesc i se deschiseseră răni pe mâini, pe picioare şi pe coastă şi din răni curgea sângele în şiroaie, exact ca pe cruce… Văzând acest lucru, păcătosul s-a îngrozit şi a strigat: – O,Doamne! Cine a făcut aceasta ?.
Maica Domnului i-a răspuns: – Tu şi ceilaţi păcătoşi; voi Îl răstigniţi din nou pe Fiul Meu cu păcatele voastre, ca iudeii. Atunci păcătosul a izbucnit în plâns şi a spus: – Miluieşte-mă, o, Maica milostivirii!. Iar Ea a răspuns: – Voi mă numiţi pe mine Maica milostivirii, dar prin faptele voastre mă batjocoriţi şi mă supăraţi. – Nu, Stăpână!, a strigat păcătosul. Să nu fie aceasta !Să nu biruiască răutatea mea bunătatea ta nespusă şi milostivirea ta! Tu Singură eşti nădejdea şi mijlocitoarea tuturor păcătoşilor! Fie-ţi milă, Maica Bună ! Roagă-l pentru mine pe Fiul Tău şi Făcătorul meu!

Atunci Preamilostiva Maică a început să Îl roage pe Fiul Său, zicînd: – Fiul meu cel bun! Pentru iubirea mea , miluieşte-l pe acest păcătos!. Iar Fiul a răspuns: – Să nu te superi, Maica Mea,că nu te voi asculta.Şi Eu L-am rugat pe Tatăl să ia de la Mine paharul suferinţelor şi El nu M-a ascultat. Maica Domnului a spus: – Adu-ţi aminte, Fiule, de sânii cu care Te-am hrănit şi iartă-l!. Însă Fiul a răspuns: – Şi a doua oară L-am rugat pe Tatăl să-Mi ia paharul şi El nu M-a ascultat. Maica Domnului iarăşi a spus: – Adu-ţi aminte de durerile mele, pe care le-am îndurat alături de Tine când Tu erai pe cruce cu trupul, iar eu eram sub cruce şi inima mi-era rănită, căci trecuse sabia prin sufletul meu!. Iar Fiul a răspuns: – A treia oară L-am rugat pe Tatăl meu să ia paharul, însă nu a binevoit să Mă asculte. Atunci Maica Domnului s-a ridicat, L-a aşezat alături pe Fiul ei şi a vrut să se arunce la piciorele Lui… – Ce vrei să faci, o, Maica Mea? , a strigat Fiul. – Voi sta – a răspuns Ea- la picioarele Tale împreună cu acest păcătos până cînd îi vei ierta păcatele!.

Atunci Fiul a spus: – Legea îi porunceşte oricărui fiu să-şi cinstească mama, iar dreptatea cere ca dătătorul legii să fie şi împlinitorul legii. Eu sunt Fiul tău. Tu eşti Maica Mea şi Eu trebuie să te cinstesc,împlinind ceea ce Mă rogi: fie după dorinţa ta ! Acum se iartă acestui om păcatele de dragul tău! Iar ca semn al iertării, se vor închide rănile mele! Păcătosul s-a ridicat tremurând, s-a atins bucuros cu buzele de preacuratele răni ale Mântuitorului şi abia atunci şi-a revenit în fire. Când vedenia s-a terminat, el a simţit în inima sa şi frică şi bucurie.

Apropiindu-se de icoana Maicii Domnului, el i-a mulţumit şi a rugat-o ca, aşa cum a văzut în vedenie bunătatea Domnului că l-a iertat, tot aşa şi în veacul viitor să nu fie lipsit de această milă.
Şi de atunci el şi-a îndreptat viaţa sa şi a început să trăiască în chip plăcut lui Dumnezeu.

- Ia aminte – încheie această povestire Sfântul Dimitrie de Rostov – la grija pe care o are Ocrotitoarea noastră pentru iertarea păcatelor noastre!. Slavă milostivirii Ei, slavă bogăţiei binefacerilor Ei acum şi pururea şi în vecii vecilor! AMIN.

[adrian7]

Vreau sa spun si eu despre o minune a Maicii Domnului, care m-a ajutat.
Am aflat de la un credincios, in aceeasi zi in care am dat mana cu el inainte de Crezul, la Biserica in timpul Sfintei Liturghii, despre Sfanta Mucenita Paraschevi faptul ca a fost vindecata la ochii raniti, minune infaptuita de catre Maica Domnului asupra Sfintei, si am aflat ca nu este tot una cu Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi.
Putin mai tarziu am aflat ca icoana pe care o aveam acasa de foarte mult timp nu era a Sf. Parascheva, ci a Sf. Mc. Paraschevi.
Aceasta a fost minunea, faptul ca eu am confundat mult timp icoana si puteam sa confund in continuare poate ani de zile. Am mai aflat si alte lucruri, poate importante, pe care din cauza nevredniciei mele nu mi le mai amintesc.
Dar aceasta minune s-a intamplat dupa fapte bune, rugaciuni zilnice catre Maica Domnului, si marturisirea constanta a credintei prin multe mijloace, de la inchinatul prin trecerea prin fata Bisericii, post, sarutarea icoanelor, si pana la a spune ca credinta ortodoxa este cea adevarata.
Credinta este mai mare si cand ai evlavie si cinstesti si alti Sfinti: Parintele Arsenie Boca, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Nectarie, Sfantul Gheorghe, Sfantul Efrem cel Nou, Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, Parintele Ilie Lacatusu, Sfanta Parascheva de la Iasi si alti Sfinti, dar si pe Ingerul Pazitor, macar prin rugaciuni.
Astazi este in calendar si Sf. Apostol Iacob al lui Alfeu, unul din cei 12 Apostoli.

[adrian7]

În prealabil postat de adrian7

Vreau sa spun si eu despre o minune a Maicii Domnului, care m-a ajutat.
Am aflat de la un credincios, in aceeasi zi in care am dat mana cu el inainte de Crezul, la Biserica in timpul Sfintei Liturghii, despre Sfanta Mucenita Paraschevi faptul ca a fost vindecata la ochii raniti, minune infaptuita de catre Maica Domnului asupra Sfintei, si am aflat ca nu este tot una cu Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi.
Putin mai tarziu am aflat ca icoana pe care o aveam acasa de foarte mult timp nu era a Sf. Parascheva, ci a Sf. Mc. Paraschevi.
Aceasta a fost minunea, faptul ca eu am confundat mult timp icoana si puteam sa confund in continuare poate ani de zile. Am mai aflat si alte lucruri, poate importante, pe care din cauza nevredniciei mele nu mi le mai amintesc.
Dar aceasta minune s-a intamplat dupa fapte bune, rugaciuni zilnice catre Maica Domnului, si marturisirea constanta a credintei prin multe mijloace, de la inchinatul prin trecerea prin fata Bisericii, post, sarutarea icoanelor, si pana la a spune ca credinta ortodoxa este cea adevarata.
Credinta este mai mare si cand ai evlavie si cinstesti si alti Sfinti: Parintele Arsenie Boca, Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Nectarie, Sfantul Gheorghe, Sfantul Efrem cel Nou, Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, Parintele Ilie Lacatusu, Sfanta Parascheva de la Iasi si alti Sfinti, dar si pe Ingerul Pazitor, macar prin rugaciuni.
Astazi este in calendar si Sf. Apostol Iacob al lui Alfeu, unul din cei 12 Apostoli.

Vreau sa multumesc Maicutei Domnului, Sfantului Inger Pazitor si Sfintilor apropiati pentru ajutorul primit de-a lungul timpului, si imi pare rau ca nu am multumit la timp de multe ori si cateodata am si uitat sa mai multumesc, pentru ca sunt nevrednic si din cauza pacatelor, si am si putine fapte bune. Cei credinciosi nu aducem cum se cuvine slava Preasfintei Treimi.
Slava lui Dumnezeu pentru toate, pe care ni le da.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si alr tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pre noi, pacatosii.

[cristiboss56]

Icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” este prăznuită pe 19 noiembrie.
Icoana Maicii Domnului cunoscută ca „Mângâierea celor necăjiți și întristați” este un triptic cu balamale ce datează din secolul al XVII-lea. Conform tradiției această icoană a aparținut Sfântului Patriarh Atanasie al Constantinopolului.
Sfântul și-a petrecut întreaga viață luptând pentru apărarea ortodoxiei, împotriva turcilor și iezuiților. Din ascultare el a luat de mai multe ori crucea, slujind ca Patriarh al Constantinopolului. În 1634, după ce a fost ales de sărbătoarea Bunei Vestiri a Maicii Domnului, a ocupat tronul patriarhal pentru doar patruzeci de zile, iar în 1652, pentru doar o jumătate de lună. După cea de-a treia plecare de pe tronul patriarhal, vlădica Atanasie s-a retras în Moldova, unde a găsit sprijin la curtea evlaviosului domnitor Vasile Lupu (1634-1653), care l-a trimis la Mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae” din Galaţi.
În anul 1653, patriarhul a plecat în Rusia pentru a strânge ajutoare pentru creștinii ce se aflau sub ocupație otomană. Aici, el a primit însemnate daruri de la Țarul Alexei Mihailovici (1645-1676) şi de la patriarhul Nicon (1652-1666).
În toate călătoriile sale, dar și în perioadele de retragere, inclusiv pe timpul șederii în Muntele Athos, vlădica a avut această icoană a Maicii Domnului cu el. Prin urmare, 1653 poate fi considerat anul în care prima icoană a Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” a ajuns în Rusia.
În 1654, Sfântul Ierarh Atanasie a plecat din Moscova spre „patria” sa. La întoarcere a rămas în cetatea Lubnî (din Ucraina), unde s-a aşezat la Mănăstirea „Schimbarea la Faţă” din Mgarsk.
Cunoscându-şi mai dinainte vremea sfârşitului, Sfântul Atanasie a alcătuit un testament prin care a împărţit darurile primite de la ţar mai multor mănăstiri şi biserici din Moldova, din Sfântul Munte Athos şi din Muntele Sinai. A rânduit de asemenea a se aduce daruri şi la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Galaţi.
Sfântul Atanasie a adormit în Domnul la 5 aprilie 1654, a treia zi de Paşti, ținând Sfânta Evanghelie în mâini. În conformitate cu practica înmormântării patriarhilor răsăriteni, Atanasie a fost înmormântat în biserica Mănăstirii din Mgarsk, așezat pe jilț, ținând în mână cârja. Opt ani mai târziu, când în urma unei vedenii minunate s-a deschis mormântul, cei prezenți au constatat că trupul Sfântului Atanasie era întreg și neputrezit.
În anul 1662, Sfântul Ierarh Atanasie a fost canonizat, cu dată de prăznuire 2 mai.
După adormirea sfântului, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” a fost dusă la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, unde a rămas până în octombrie 1849, când a fost înființat schitul rusesc Sfântul Andrei. Atunci, Mitropolitul Grigorie care se retrăsese la Vatoped, a oferit această icoană ca binecuvântare către schitul nou înființat. Icoana a fost așezată în chilia întemeietorului, părintele Visarion. Înainte de a muri, el a binecuvântat pe frați cu icoana Maicii Domnului spunând: această icoană ar putea fi pentru voi (o sursă de) bucurie și mângâiere în necazuri și întristări.
În 1863, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” s-a proslăvit prin nenumărate minuni în ținutul rusesc Vyatsk, atunci când ieromonahul Paisie venise din Athos pentru a colecta donații, aducând cu el și icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Acum, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” se află în Catedrala Sfântul Nicolae din Sankt Petersburg. O dovadă a puterii făcătoare de minuni a icoanei, există în Rusia ortodoxă contemporană. În Mănăstirea Sfântul Alexie din Voronej se află o copie a icoanei athonite, ce poartă inscripția: „această icoană a fost pictată și sfințită în Mănăstirea rusească Sfântul Ioan Gură de Aur din Sfântul Munte Athos, în timpul păstoririi ieroschimonahului Kiril (1905).”
În anul 1999, la scurt timp după ce icoana a fost restaurată, a început să izvorască mir. Într-o zi din luna iulie, din ochii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu au curs râuri de lacrimi de mir.

[cristiboss56]

La Schitul Rarău este o icoană a Maicii Domnului, făcătoare de minuni, pe care a readus-o Părintele Onufrie în schit, pe când era egumen.
Odată, fiind hram la Schitul Rarău, nişte hoţi au vrut să prade noaptea mănăstirea. Pe când se sfătuiau ei cum să facă, fiind pe o punte deasupra unei ape, s-a rupt balustrada punţii şi au căzut toţi în apă, lovindu-se şi rănindu-se. Apoi au mers toţi la mănăstire, spunând egumenului, Onufrie, ce voiau să facă şi ce au păţit.
Cât a stat egumen la schitul Rarău, Părintele Onufrie n-a vrut să tragă curent electric şi nici maşină n-a vrut să cumpere pentru schit. Aveau o căruţă şi cu aceea se duceau în sat şi îşi aduceau cele de nevoie pentru schit. Tot în acea perioadă, părintele îşi făcuse un bordei nu departe de schit, iar după Utrenie mergea acolo şi se ruga până dimineaţa.
Zicea Părintele Onufrie că, pe când era stareţ la Rarău, era o troiţă pe drumul spre mănăstire. Primarul a spus să scoată crucea de acolo, dar nimeni n-a vrut să facă aşa ceva, decât numai un şofer de pe o maşină. Şi într-o dimineaţă a legat crucea de maşină şi a scos-o din pământ. Seara, acel şofer trebuia sa vină cu muncitorii. Şi nu departe de locul de unde scosese troiţa, s-a răsturnat maşina. Toţi au scăpat nevătămaţi, numai şoferul a fost prins sub cabină şi a ars de viu acolo. Nimeni nu l-a putut scoate.
Arhimandrit Ioanichie Bălan

[cristiboss56]

In timpul ridicarii Manastirii romanesti Prodromu , de pe Muntele Athos ( 1852-1866 ) , parintele staret Nifon era preocupat de " dobandirea unei sfinte icoane a Maicii Domnului care sa fie spre mangaierea confratimei si a vizitatorilor , totodata protectoare si de grija purtatoare acestei sfinte noi Monastiri ".
Chiar daca a vorbit cu multi pictori de pe Athos , parintele nu a gasit nici unul atat de iscusit incat sa-si asume aceasta responsabilitate . Intamplarea a facut , insa , ca parintele Nifon sa vina cu treburi in Romania , la Iasi . Aici l-a cunoscut pe un anume Iordache Nicolau , zugrav evlavios , dar cu mainile cam tremurande de batranete . El s-a invoit ca , ajutat de post si rugaciune , sa picteze o icoana a Maicii Domnului, cu Pruncul in brate . Dupa cateva zile de osteneala , a terminat de zugravit vesmintele si celelalte parti ale icoanei , lasand la urma Sfintele Fete . Cand s-a apucat si de reprezentarea chipurilor , insa lucrurile s-au complicat . Oricat se straduia , nu reusea sa le zugraveasca bine .Azi asa , maine la fel , pana cand pictorul s-a mahnit peste masura si a cazut in pacatul deznadejdii . In loc sa-i iasa mai bine , Sfintele fete parca se schimonoseau si mai tare . Ca si cand Dumnezeu si Maica Domnului n-ar fi vrut ca noul lacas , Prodromu , sa aiba un dar si o mangaiere duhovniceasca.
Dupa cateva zile si nopti de rugaciuni , s-a intamplat minunea . Intr-o dimineata , in timp ce lua panza de pe icoana , pentru o ultima incercare , pictorul a cazut in genunchi , proslavind pe Maica Domnului . Chipurile pentru care se chinuise atata amar de vreme erau indreptate , luminoase , pline de har dumnezeiesc . Icoana se pictase singura peste noapte !

[cristiboss56]

• Pe data de 30 septembrie 1990, ieromonahul Evdochim, duhovnicul Schitului vatopedin Sfântul Dumitru, după ce s-a închinat la icoane împreună cu ceilalţi monahi, în timpul stihoavnei de la Vecernie, s-a aşezat în locul său, în strana aflată în faţa icoanei Pantanassa. Deodată, a văzut limpede cum din icoană ies nenumărate raze de lumină. L-a întrebat apoi pe ieromonahul care şedea alături dacă vede şi el lumina şi razele care ies din icoana Maicii Domnului. Acesta îi răspunde că nu vede, şi îndată strălucirea razelor a încetat. „Razele acelea şi lumina care ieşeau din icoana Maicii Domnului Pantanassa mi-au bucurat inima, căci după 60 de ani în Sfântul Munte m-a învrednicit Născătoarea de Dumnezeu să văd o asemenea minune”, a mărturisit Părintele Evdochim.
• Prezvitera Andrula Papahristodulu din Nicosia, Cipru, ne relatează următoarea întâmplare petrecută către sfârşitul anului 1990. Într-o noapte, pe când dormea, a scos un geamăt puternic, s-a întins şi, cu ochii deschişi, a intrat în comă. Membrii familiei au crezut că a murit. După primul ajutor, a început să dea semne de viaţă. La spital i s-au făcut multe analize, câteva zile în şir, şi s-a descoperit astfel că avea tumoră pe creier, trebuind operată de urgenţă. După ce s-a spovedit şi i s-a făcut Sfântul Maslu, s-a dus la operaţie cu încredere în Maica Domnului Pantanassa a cărei icoană o avea — chiar şi la spital — mereu cu dânsa. În timpul operaţiei, însă, nu s-a reuşit extirparea completă a tumorii, existând câteva rămăşiţe. Din cauza aceasta, avea mari greutăţi (ameţea, nu putea să meargă şi să vorbească bine, o deranjau foarte mult zgomotele). A ieşit însă din spital, deoarece se apropia sărbătoarea Crăciunului. Într-o zi, pe când se afla întinsă pe pat, iar deasupra capului avea icoana Pantanassa, a simţit o bună mireasmă inexplicabilă care a durat în jur de 10 minute, devenind din ce în ce mai puternică. La început, membrii familiei nu au simţit nimic. Apoi şi-au dat seama şi ei de mireasmă şi au înţeles, emoţionaţi, că era vorba de cercetarea Maicii Domnului. După câteva zile, mireasma s-a repetat, lucru care a convins-o pe bolnavă că Maica Domnului o va vindeca.
Mergând din nou la spital pentru examinare, medicul a venit la dânsa cu rezultatul tomografiei şi a întrebat-o mirat: „Aţi urmat vreo terapie în afara spitalului?”
„Nu” i-a răspuns bolnava.
„Bine, dar pe tomografie nu se vede nimic!”
Atunci bolnava i-a mărturisit că se aştepta să nu mai găsească nici o urmă de tumoră şi le-a povestit ce se întâmplase. Medicul i-a răspuns: „Şi eu cred în minunile Maicii Domnului, pentru că mi-a vindecat şi mie fetiţa de 4 ani care suferea de leucemie, iar cum este sănătoasă”. Astăzi prezvitera este complet restabilită şi îi mulţumeşte Maicii Domnului pentru minune.
• La Centrul Oncologic Infantil din Moscova era internat un băieţel de 8 ani pe nume Mihail Iacunin din oraşul Toliati, suferind de cancer la ochi. La capul patului său, în stânga, se afla o iconiţă de hârtie a Maicii Domnului, copie a icoanei Pantanassa. Pe data de 11 noiembrie 1991, mama băiatului, care stătea alături şi se ruga Maicii Domnului pentru vindecarea băiatului împreună cu o prietenă pe nume Claudia Ohartina, a văzut cum din icoană ies raze de lumină. Peste câteva zile însă, în timpul nopţii, mama băiatului a constatat cu durere că inima lui Mihail încetase să mai bată. A alergat după infirmieră. Întorcându-se împreună, în timp ce pe culoar şi în salon era întuneric, au văzut cum din icoană două raze de lumină se îndreaptă către trupul copilului mort. Îndată inima băiatului a început din nou să bată. Acest caz a determinat Patriarhia Moscovei să invite o delegaţie vatopedină, în frunte cu Arhimandritul Efrem, pentru a aduce la Moscova două copii ale icoanei Pantanassa (la dimensiunile celor aduse în România). Recent, o nouă copie a fost dusă la Mănăstirea Valaam, cu două luni înainte de pelerinajul icoanelor Pantanassa în România.
• Pavel Ipaspistis din Drama, Grecia, scrie: „Am vizitat mănăstirea Vatopedi în vara anului 1994. Ghidul mănăstirii ne-a vorbit despre icoana Pantanassa care vindecă bolile de cancer. Deoarece mama mea avea o astfel de problemă a pielii feţei, m-am rugat în faţa icoanei Maicii Domnului, în genunchi, ca să o vindece, promiţându-i că voi lăsa la icoană cruciuliţa mea de aur. Plecând de la mănăstire, am luat cu mine ulei de la candelă pe care l-am dat mamei. După ce s-a uns cu acel ulei, cancerul de piele a cedat. Mergând din nou la spitalul din Drama pentru obişnuita cauterizare, i s-a spus că nu mai este nevoie, pentru că tumora nu mai există. De atunci, mama s-a vindecat complet.”
• N. Papaevripidis, refugiat din Morfu, Cipru, scrie: „Mama mea se afla la spitalul «Macarios» din Nicosia, suferind de cancer în regiunea rinofaringiană, cu multiple hemoragii din nas şi din gât. Cancerul a fost certificat şi prin biopsii şi analize. Peste două zile trebuia operată. Seara eram acasă şi mă uitam la televizor. Era o emisiune a canalului «Logos» şi vorbea Egumenul Sfintei Mănăstiri Vatopedi, Arhimandritul Efrem. La un moment dat, a menţionat minunile icoanei Maicii Domnului Pantanassa. Imediat mi-am făcut cruce, m-am rugat Maicii Domnului şi i-am făcut o făgăduinţă. Toate acestea se petreceau în februarie 1995. A doua zi o echipă de medici a spitalului «Macarios» au venit la patul mamei pentru control. Şeful comisiei de examinare, stupefiat, a strigat către ceilalţi: «Credeţi în minuni? Nu mai are nimic!» Într-adevăr, se vindecase complet, nemaifiind nevoie de operaţie. Mama se numeşte Evdochia Papaevripidis, are 80 de ani şi locuieşte la Limassol, Cipru”.