![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
#51
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Stiu pe cineva foarte credincios care a facut depresie dupa ce i-a murit mama, si dupa un an de depresie, de slabit 20 de kg si de mers la biserica la fiecare ocazie, s-a dus la doctor si intr-o luna era iar pe picioarele ei. Pacat ca pe ea nu a vrut sa o ajute Dumnezeu... Last edited by abaaaabbbb63; 18.09.2014 at 16:56:34. |
#52
|
|||
|
|||
![]()
Acum 9 ani.
|
#53
|
|||
|
|||
![]() |
#54
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Când creierul își schimbă metabolismul și se instalează biochimia bolii, nimic nu mai merge bine în minte, implicit nici rugăciunea. E drept că și sufletul modelează corpul, inclusiv creierul, dar atunci când sufletul este atașat prea puternic de cele lumești (de pildă de o persoană dragă, cum ar fi un părinte) el stă de fapt cu spatele la Dumnezeu. Merge în biserici, se roagă, dar inima e tot acolo, la cel pierdut... În acest caz harul de fapt nu e primit să lucreze cum ar lucra dacă omul nu ar fi atât de pătimaș legat de ceva sau de cineva din lumea aceasta trecătoare. Consecința este că creierul, care e parte a corpului, nu primește prin suflet ajutorul harului, și astfel își continuă modificările biochimice specifice depresiei sau altor forme de îmbolnăvire. Influențînd, astfel, la rândul său viața sufletească. Medicamentele au rostul, precum ierburile din vechime, de a contracara procesul morbid instalat la nivel biochimic. Eliberează sufletul din mănușa de fier a biochimiei bolii. Iar odată eliberat, acesta își poate relua iar preocupările duhovnicești sanogene. Printre altele, acum își dă omul și seama cât greșea când era bolnav, cum își automenținea boala, cum se pedepsea pe sine pe nedrept (când particip la moartea unui om drag am și eu tendința de a muri într-un fel, pentru a nu-l lăsa singur... Face parte din doliu, psihologic vorbind, e un proces inevitabil care pe unii îi poartă departe, din păcate). Își recunoaște atașamentele, neîncrederea în Dumnezeu, greșelile și păcatele. Poate învăța de acum când și cum să facă la viitoarele încercări. Printre altele învață să nu-i mai disprețuiască pe medici. Se smerește. Alții însă cad în gropi și mai mari: cred că medicul e Dumnezeu etc. etc. |
#55
|
|||
|
|||
![]() |
#56
|
|||
|
|||
![]()
Pentru ca mi se pare ca ai mai mare incredere in rugaciune decat in doctori.
|
#57
|
|||
|
|||
![]()
Deci in concluzie, Dumnezeu a trimis-o la doctor, in timp ce duhovnicul ei ii zicea sa nu faca asta, ci sa se roage.
Asta e destul de bine! |
#58
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#59
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Stiu ca s-a mai discutat pe tema asta, insa eu una nu cred ca daca vreau sa merg la doctor imi poate interzice duhovnicul asta, asa cum nu imi poate interzice absolut nimic din ceea ce vreau sa fac...a, sa nu imi dea binecuvantarea, asta da, mi se pare normal, daca as vrea sa fac un lucru rau...dar daca as insista ca vreau sa merg la medic, cred eu ca m-ar putea ajuta, sau in alta parte, ar trebui sa ma lase sa incerc...( inteleg sa nu ma lase sa merg la vrajitoare, adik sa imi recomande " strongly" sa nu ma duc, dar bineinteles, nici macar asta nu ma poate opri...) Daca insa m-as duce si m-as plange ca nu sunt multumita de medici, tratamente,'medicatie, etc, nu vad nicio imbunatatire, ba din contra ( credeti-ma is f multi si in situatia asta), atunci e clar ca problema e la nivel sufletesc, si acolo trebuie lucrat, in paralel eventual, dc e cazul, cu trat medical... Last edited by fallen; 18.09.2014 at 18:49:13. |
#60
|
|||
|
|||
![]()
Cand restul familiei ii zicea sa mearga la doctor, ea zicea ca duhovnicul ei i-a zis sa nu, si ca sa o lase in pace. Duhovnicul ei este un calugar de la sihastria, din cate stiu eu. Mai tinerel asa.
|
|