Uluitoarea ignoranta dogmatica

[CristianR]

Mărturisesc faptul că nu cunosc atât de bine istoria Bisericii, însă știu că a fost plină, ca și istoria lumii, de crime, de trădări, de interese. Și că fiecare confesiune este subiectivă, în general, în modul în care o prezintă.

Cu toate astea, sau în pofida tuturor ororilor care au însoțit istoria, pare uimitor faptul că adevărul a ajuns până la noi în această formă, a dogmelor.

Nu cred în dogma ortodoxă pentru că așa îmi spune tabăra creștină pe care am ales-o. Ci, invers, aflând despre ea, despre aceste adevăruri de credință, am înțeles că Biserica Ortodoxă este cea care le-a păstrat de-a lungul vremilor, având continuitate în Duh și în Adevăr cu Biserica Cincizecimii.

De acord. BO, BC si BOrientale sunt cele mai apropiate de adevarul crestinismului primar. Dar, repet, nu are rost sa adopti politica strutului: crede-ma, acele "tradari, intrigi si crime" de care spui au facut parte, si ele, dar nu doar ele (recunosc asta, spre deosebire de cei cu care seman in conceptii, cum ar zice Catalin, si anume unii neoprotestanti), din vectorul extrem de complex care a impus si/sau propovaduit dogmele. Repet, cerceteaza. Ti se pare normal ca justitia laica sa osindeasca la moarte ereticii, doar pentru ca acele conceptii, sustinute de eretici, tocmai fusesera condamnate de Biserica?! Mie, nu.

[CristianR]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

De acord. BO, BC si BOrientale sunt cele mai apropiate de adevarul crestinismului primar. Dar, repet, nu are rost sa adopti politica strutului: crede-ma, acele "tradari, intrigi si crime" de care spui au facut parte, si ele, dar nu doar ele (recunosc asta, spre deosebire de cei cu care seman in conceptii, cum ar zice Catalin, si anume unii neoprotestanti), din vectorul extrem de complex care a impus si/sau propovaduit dogmele. Repet, cerceteaza. Ti se pare normal ca justitia laica sa osindeasca la moarte ereticii, doar pentru ca acele conceptii, sustinute de eretici, tocmai fusesera condamnate de Biserica?! Mie, nu.

Nu, nici mie. Însă pentru mine este o deosebire între ce fac oamenii în Biserică și ce face Dumnezeu. Sunt multe aspecte, nu doar în istorie, ci și în zilele noastre, pe care le dezavuez. Dar asta nu mă împiedică să-L întâlnesc pe Dumnezeu în acest spațiu. Aș vrea ca Biserica să nu se amestece în politică, să nu fie condiționată de stat în niciun fel, să nu facă compromisuri, iar slujitorii ei să aibă vocație și să urmărească doar mântuirea turmei lor.

Cum, însă, de multe ori nu este așa, cu mirare, merg de fiecare dată la Biserică, unde primesc din mâinile și din gurile acestor oameni har și cuvânt purtător de har (cum spunea Cezar mai sus despre dogme). Pentru că asta este minunat: că poate să fie preotul păcătos, dar când vorbește, transmite aceeași învățătură mântuitoare de la Cincizecime încoace.

Nu spun, totuși, că nu contează și contribuția personală, virtutea celui care o transmite. Contează chiar foarte mult.

În prealabil postat de CristianR

Mărturisesc faptul că nu cunosc atât de bine istoria Bisericii, însă știu că a fost plină, ca și istoria lumii, de crime, de trădări, de interese. Și că fiecare confesiune este subiectivă, în general, în modul în care o prezintă.

Cu toate astea, sau în pofida tuturor ororilor care au însoțit istoria, pare uimitor faptul că adevărul a ajuns până la noi în această formă, a dogmelor.

Nu cred în dogma ortodoxă pentru că așa îmi spune tabăra creștină pe care am ales-o. Ci, invers, aflând despre ea, despre aceste adevăruri de credință, am înțeles că Biserica Ortodoxă este cea care le-a păstrat de-a lungul vremilor, având continuitate în Duh și în Adevăr cu Biserica Cincizecimii.

Ai fost de o alta confesiune religioasa inainte de ortodoxie?

[CristianR]

Da, în copilărie am împărtășit credința bunicilor, ei fiind baptiști.
Ulterior am trecut printr-o perioadă de ignorare a credinței, mergând până la ateism. Ortodox am devenit în urmă cu mai bine de 20 de ani.

În prealabil postat de CristianR

Da, în copilărie am împărtășit credința bunicilor, ei fiind baptiști.
Ulterior am trecut printr-o perioadă de ignorare a credinței, mergând până la ateism. Ortodox am devenit în urmă cu mai bine de 20 de ani.

Ce te-a impins spre ateism?

[CristianR]

Ignoranța. Nu cunoșteam mai nimic despre Hristos.
N-am fost, însă, un ateu prea convins. Doar acceptam teoriile oficiale ale vremii de dinainte de '89. Care, însă, au lăsat multe semne de întrebare în sufletul meu, iar răspunsurile mulțumitoare aveam să încep să le aflu la 2-3 ani după Revoluție, în mare parte mulțumită libertății de exprimare de care au beneficiat și oamenii Bisericii.
Atunci totul a început să capete sens.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de CristianR

Da, în copilărie am împărtășit credința bunicilor, ei fiind baptiști.
Ulterior am trecut printr-o perioadă de ignorare a credinței, mergând până la ateism. Ortodox am devenit în urmă cu mai bine de 20 de ani.

Cu toţii venim de undeva... Cine ştie pe câte drumuri a umblat fiul risipitor, până să se reîntoarcă acasă? Că doară... "toate drumurile duc la Roma"!
Şi, dacă tot am ajuns aici, ne învaţă tot strămoşii noştri ce avem de făcut: "Dacă trăieşti la Roma, trăieşte ca romanii!"
De suntem ajunşi în Biserică prin Botez, apăi să trăim cum trăiesc creştinii, iar nu precum neamurile. Să ne străduim, cel puţin.

[CristianR]

Deși nefăcând parte din Biserică, modul de a trăi precum creștinii l-am aflat tocmai de la bunici. Totuși, aceasta nu a fost suficient ca să ader la modul lor de a crede, cu toate că îi prețuiesc și îi iubesc.