![]() |
![]() |
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Oameni fiind, nu le stim noi pe toate, harul lui Dumnezeu este cel care lumineaza pe om. Si suntem atat de departe..
Sfanta Scriptura e cartea de capatai, iar ortodoxia este credinta cea dreapta. In urcusul acesta al cunoasterii exista trei trepte: faptuirea, contemplatia,teologia. Pe aceasta ultima treapta sunt cei ce se nevoiesc, traitorii, cuviosii, mucenicii, pustnicii; oameni simpli ca noi, care urmand chemarea evanghelica au lepadat cele lumesti si l-au urmat pe Hristos. Sfintii Parinti fiind in partasie cu Dumnezeu au fost si sunt adevaratii marturisitori ai evangheliei. Sfanta Scriptura raspunde omului oricaror necesitati ale vietii, bineinteles omului cu gand curat, cu intentie buna, care nu considera ca le stie pe toate. Ceea ce este de folos Dumnezeu ii descopera omului in anumite etape ale vietii pe masura staturii sale duhovnicesti. Biserica este cea care de-a lungul veacurilor a aparat invatatura cea dreapta de nascocirile ereticilor, protestantilor, neoprotestantilor; in acelasi timp anumite invaturi evanghelice a incercat sa le creioneze pe intelesul oamenilor. Biserica ortodoxa este cea care naste, hraneste, pazeste si intareste credinta cea adevarata, care duce la fericirea cea vesnica. Care este invatura noastra, crezul nostru, ce trebuie sa stim..? Sa vedem ce ne spun Sfintii Parinti: Sfantul Serafim de Sarov ne invata ca scopul vietii noastre este dobandirea Duhului Sfant, iar Duhul Sfant se revarsa oamenilor prin savarsirea Sfintelor Taine. Avem numerosi Parinti ai bisericii care au iubit simplitatea si nu au scris tratate. Si in zilele noastre sunt cuviosi care traiesc in simplitate si impartasesc dragoste din putinul lor, celor din jur. Sa fim oameni cu bunavointa si sa stim incotro sa privim. Tratatele, dogmele, formularile bisericii, sunt reactii firesti impotriva erezilor. Este necesar ca cineva sa ia atitudine impotriva invataturilor gresite. Un scurt exemplu: termenul "deofiinta" este mai academic, dar oamenii invata astfel si marturisesc ca Fiul este deofiinta cu Tatal. Sunt si scrieri ale Sfintilor Parinti, foarte accesibile care patrund si il modeleaza pe om: Mantuirea pacatosilor, Patericul egiptean..sunt sute si sute de scrieri, sa nu fim carcotasi. Slujbele din biserica ortodoxa sunt o adevarata comoara. Sa nu uitam ca in liniste ni se descopera Dumnezeu, cand vom dobandi linistirea cea adevarata vom auzi glasul lui Dumnezeu, uneori ne vorbeste El Insusi, alteori prin cei din jur. Fie ca aducem slava lui Dumnezeu prin rugaciune, prin cantare, sau prin tacere este o mare bucurie. Uneori buzele noastre "tac" dar inima ii canta lui Dumnezeu. Sfintii Parinti ne invata sa participam cat mai des la sfintele slujbe, dar e o bucurie ca omul sa se roage si prin cuvinte simple, Insusi Dumnezeu ne indeamna sa cerem si cele de folos le vom primi. Parintii bisericii ne spun ca intr-o minte stramba totul este stramb. Mintea mea e tare stramba, nu stiu de oi fi reusit sa indrept ceva, dar Bunul Dumnezeu este Cel care lumineaza, noi oamenii departe, tare departe.. Harul Sfintilor nu se masoara nicidecum, postul, rugaciunea, milostenia sunt aripi care ne inalta catre Creator. Cel care face o fapta buna, este cel care slujeste Binelui, slujeste lui Dumnezeu; este cel care implineste legea cea veche si legea cea noua. Sfintii Parinti au fost cei care au daruit totul lui Dumnezeu si aproapelui. Dragostea lui Dumnezeu se revarsa si asupra noastra, poate intr-o zi vom pune si noi inceput bun si ne vom schimba purtarile si astfel vom intelege lucrarea Sfintilor Parinti, lucrarea lui Dumnezeu. Iertare |
|
#2
|
|||
|
|||
|
@cuvant
Bineinteles ca multe din faptele sfintilor te ung pe suflet. Si abtinerea si postul peste limitele umane tradeaza credinta lor . Dar ma asteptam sa vad mai multe cuvinte si fapte ale lor , care sa imi arate rodul desavarsirii la care au ajuns ,si care sa arate chipul lui Hristos in oameni. In Biblie nu pare a se pune accentul primordial pe asceza vazuta , ci mai degraba pe faptele izvorate din autocunostere. Daca as vedea acest fel de exemple de iubire,totul mi s-ar parea mai usor si mai posibil . Dar daca mi se arata sfinti care nu maninca ani intregi ,si nu dorm , si nu se imbraca iarna ,pe mine ma sperie putin ca vad ce departe sunt ,si cand stiu ca eu daca stau o zi fara mancare mi se pare ca am facut ceva extraordinar. In schimb ,daca mi se arata mila fata ceilalti , dragoste de oameni, incredere in Hristos asa cum il stim , atunci incep sa mai prind si eu putin curaj,caci acolo simt vocea Domnului, care se indura de neputintele noastre. Nu zic ca nu imi place Patericul,dar prima impresie cand l-am citit,dupa ce citisem firesc inainte Biblia , a fost de soc, ca nu regaseam nimic din Biblie. Foarte rar era cate o pilda care sa semene putin cu invatatura lui Hristos. Foarte multa asceza, dar putina dragoste am vazut aratata explicit . Ea poate va fi fost in sufletul acelor nevoitori , dar , cum modul de exprimare e prin cuvinte , nu o vedeam concret. Acum ,daca ma gandesc, nu se poate sa faci atata asceza fara o mare dragoste fata de Dumnezeu. Probabil ca alti parinti au explicat ulterior mai bine legatura dintre asceza si iubire , si de ce este suficienta singuratatea . Aparent,citind Biblia,toti se mantuiesc in mijlocul multimilor : si Zaheu, si femeia cu pilda despre painea aruncata la caini, si sutasul, si talharul Acum se propune o altfel de mantuire ,in singuratatea chiliei,cu un set nou de reguli ,pentru care nu suntem pregatiti .Nu mai este valabila simpla iubire , trebuie sa o exerciti intr-o forma sofisticata ,singur, si despre ea nu exista detalii prea multe ,dar roadele ei se vad Nu contrazic nimic, caci cu sufletul aprob si iubesc pe sfinti, incerc doar sa explic reactiile care le am avut ,ca sa ma inteleg si sa inteleg mai bine. Si nu consider ca nu trebuie sa intelegem,si sa luam totul ca atare, pentru ca acel soi de credinta ,care nu patrunde pina in ultima fibra a indoielilor noastre,nu are stabilitate . Daca nu am indoieli ,foarte bine , Dumnezeu m-a fericit cu un suflet care crede usor. Dar daca am indoieli provenite din neintelegere, mi se pare firesc sa le recunosc, si sa vreau sa vad unde gresesc ,sau sa inteleg mai bine tema in discutie Last edited by iustin10; 13.09.2014 at 17:21:04. |
|
|