Budism - Ce este Vacuitatea

[florin.oltean75]

În prealabil postat de florin.oltean75

Ce este Eul Intrinsec sau Posesorul ?

Toate fiintele samsarice simt, concep un “eu intrinsec”, care le apartine - care le defineste in mod esential existenta. Un “eu” pe care il poseda si care este posesor in acelasi timp.

O gaza simte ca are/poseda un “eu intrinsec”, intr-un mod similar fiintei umane.

Si una si alta se tem in fata unui pericol iminent, care pare sa le ameninte existenta acestui “eu independent”.

Gaza zboara, omul fuge. Reactia este instinctiva si intr-un caz si in celalalt.

Perceptia “eului intrinsec” este innascuta. La nastere se afla deja in fibra gandirii. Este mostenirea cu care fiecare fiinta samsarica vine in lume.

In cazul omului, perceptia “eului independent” este mai sofisticata. “Eul intrinsec” este amplificat de procesele asociate gandirii conceptuale.

Este un efect inevitabil al utilizarii limbajului, care apeleaza la pronumele personal, atat in procesele de gandire interne (monolog) cat si in formele de comunicare cu semenii (dialog).

Eul intrinsec este un fals care se infiltreaza in toate miscarile mintii.

Este un fals pentru ca acest eu care apare mintii atat de viu nu exista intr-un mod intrinsec, desi il concepem in mod instinctiv astfel.

Aceasta nu inseamna ca eul nu exista. Eul exista dar nu intr-un mod autonom, intrinsec, independent.

Cu o observatie meticuloasa, cu staruitoare luare aminte la sine putem sesiza mecanismele prin care acest eu apare mintii in experientele de zi cu zi, fie prin interactiunea cu mediul ambiant, fie in dinamica gandirii interne.

Cu trezvie la sine, vom incepe sa realizam progresiv ca acest “eu autonom” nu este atat de “autonom” pe cat pare a fi. Ca in fapt este un fenomen ca toate celelalte, care depinde de procese si interactiuni.

Metaforic putem afirma ca acest “eu semet” este smerit prin cunoastere directa, neinselatoare.

Insa pentru a incepe sa detectam/sa cunoastem in mod intim acest “eu autonom” care ne populeaza constiinta in fiecare moment, este necesara o instruire psihologica speciala.

Instructiuni care sa ne permita sa sesizam automatismele gandirii, sa discernem din ce in ce mai fin modul cum apare “eul independent”, cum este amplificat sau estompat - sa analizam si sa evaluam corect natura acestei experiente.

=============

“Incarcat cu duhul” in sensul cel mai profund al expresiei inseamna purtarea acestui eu fals in minte, clipa de clipa, un fals care reprezinta combustibilul tuturor actelor nevirtuoase, tuturor pacatelor.

“Sarac cu duhul”, in sensul cel mai profund, inseamna recunoasterea acestui eu fals si lepadarea lui. Inseamna cunoasterea Adevarului despre Eu. Cel ce face asta gusta cu adevarat libertatea. Pana atunci este rob.

Samsara este realitatea in care “Eul intrinsec” se baga tot timpul in seama.


Pentru ca nu reflectam suficient de profund asupra sinelui si sensurilor cuvintelor, “eul independent” ramane mascat, neobservat. Actioneaza din umbra, falsificand realitatea. O lume distorsionata de falsitate genereaza neincetat iluzii, deziluzii si suferinta. Atat timp cat “eul independent” supravietuieste, suferinta pe care o resimtim, nu cunoaste sfarsit. Pentru a cunoaste “viata vesnica” acest “eu independent” trebuie negat (“urat si lepadat”).


Cum apare <eul intrinsec> mintii atunci cand apelam la gandirea conceptuala?
Sa luam un exemplu foarte simplu - actiunea de a merge.

Conceptual, exprimam acest fenomen prin propozitia: “Eu merg.”

Sa analizam cu atentie subiectul propozitiei, pentru a intelege natura Eului care merge, Eului care apare mintii in mod automat, dar la care nu reflectam suficient de acut, pentru ai sesiza adevarata natura.

Infaptuitorul actiunii - in acest caz - este “Eul”.

Pentru a cunoaste in profunzime sensul propozitiei enuntate, sa apelam la interogatie.

Ne intrebam astfel:

Poate “Eul” intradevar merge? Poate Eul pasi?

Daca “Eul” este una cu “Trupul” atunci, “Eul insusi paseste”.

Daca “Eul” nu este una cu “Trupul” atunci propozitia este inselatoare, “Eul” se substituie unei actiuni pe care o savarseste de fapt “Trupul”.

Exista doar doua alternative pentru modul de existenta al “Eului”.

Acesta poate fi: (1) fie amestecat cu “Trupul” (2) fie o entitate care nu este “Trupul”. A treia posibiliate nu exista.

“Eul” nu poate fi in acelasi timp si “Trup” si ceva complet diferit de “Trup”.

Este o imposibilitate logica.

Similar, nu putem spune ca albul este si amestecat cu negru dar si ceva complet diferit de negru. Albul poate fi doar una din cele doua variante. A treia posibilitate se exclude.

Daca analizam cu atentie fiecare parte a “Trupului”, fiecare celula, nu putem gasi un “Eu” care sa coincida cu aceasta.

Daca nicio parte a “Trupului” nu este “Eul” atunci nici suma partilor “Trupului” nu poate fi acest “Eu”.

In particular, daca doua parti ale “Trupului” nu este niciuna “Eul”, nici suma celor doua parti nu poate fi “Eul”. “Eul” poate fi desemnat ca suma partilor, dar nu are nicio existenta substantiala in parti. Acest Eu are pur si simplu o existenta prin imputatie conceptuala, fara o natura intrinseca.

Daca Eul nu este Trupul atunci acest Eu ar trebuie sa fie ceva complet independent de Trup.

Insa, cand facem referire la “Eu”, in mod obisnuit facem referire de fapt la “Trup”.

De exemplu: Cand spunem “Eu mananc”. Mintii apare un eu independent care “mananca”. Mintea nu vede un “Trup” care asimileaza substanta, o tranziteaza si o elimina.

Aceste Eu este “Eul independent” care genereaza Samsara.

“Eu am reusit”, “Eu am pierdut”, “Eu am castigat”, “Eu am ratat”….

Prin filtrul acestui “Eu independent” percepem si celelalte “Euri independente”.

Le percepem in acelasi mod eronat in care ne percepem propriul eu.

Un ochi obisnuit vede o lume obisnuita.
Un ochi extraordinar luminat de intelepciune vede o realitate extraordinara.


Eul intrinsec apare mintii ca fiind o entitate independenta inlauntrul agregatelor. O entitate posesoare de agregate. O entitate care isi intinde tentaculele si in afara agregatelor trupului spre realitatea inconjuratoare pe care vrea de asemenea sa o posede in diferite feluri.

Atunci insa cand vrem sa o analizam amanuntit Eul intrinsec, acesta se estompeaza, se ascunde si devine invizibil. Este un indiciu clar ca nu are o realitate proprie, autonoma. Pentru ca daca ar fi astfel, ar aparea din ce in ce mai clar mintii.

“Eul intrinsec” nu este intrinsec ci este un fenomen dependent de alte evenimente. Acest “Eu independent” apare cu intensitate atunci cand ii este frica, cand se bucura, cand se supara, cand dispera.


Cel ce pierde acest “Eu intrinsec” prin forta cunoasterii gaseste Adevarul si prin acesta Libertatea.
Cine ramane agatat de el ramane in necunostinta.

“Eul intrinsec” este zidul care astupa dragostea. Dragostea devine atotprezenta doar atunci cand fortareata “Eului Independent” cade si se releva infinitatea fara obstructii al adevaratului Eu.

Cel ce mediteaza corect asupra non-inerentei Eului simte o mare usurare si bucurie, ca si cum ar fi gasit ceva neasemuit de pretios. O dezlegare profunda inlauntrul sau, o mare slobozenie a mintii.

Cand Eul apare doar ca un fum, ca ceva aievea - mandria este imposibila iar smerenia naturala. Pana atunci suntem chinuiti de mandrie chiar daca in forme foarte subtile iar smerenia este una artificiala, indusa prin diferite forme de reprezentare mentala (ex: “cel mai mic dintre toti”, “servitorul tuturora”, “mai jos decat dobitoacele”…) - pentru ca samanta "eului intrinsec" nu a fost arsa complet de Duhul Cunoasterii.

Fericit este cel ce intelege cu adevarat semnificatia "golirii de sine" si

Prea-fericit cel ce se "goleste de sine".