Postul negru

[vsovivivi]

Dorul pilaş de lăudăroşenie în viitor şi de a fi sexy cu meritele la arătare, adică mândru de 'virtuţi' şi arătos se manifestă în prezent prin teroarea trufaşă şi necredincioasă aplicată celor din jur luînd locul Domnului şi făcând tu legea: -vrei tu ca legea, vrei ca aproapele să fi făcut ce ar fi trebuit să faci tu şi vrei vrei vrei ca aproapele să facă în prezent şi să jure că va face pe viitor ceea ce ar cam trebui să faci tu pentru că eşti mai mare..... şi vrerea asta e insistentă pentru că prin acest procedeu viclean se poate deduce că tu eşti virtuos şi merituos şi mai ales pentru că în viitor speri să-ţi fie bine ca viermelui pilaş şi puturos ce scapă căci crezi tu că dacă te ascultă aproapele atunci sigur tu vei merita toate laudele şi aprecierile fiind răsplătit cu belşug. Însă teroarea şi bătaia promisă şi şantajul şi ameninţările cu care îl împingi la asta pe aproapele nu sunt altceva decât rodul literei U care înseamnă necredinţă şi uitarea că Domnul poate să vie în orice clipă după formula ''Stăpânul zăboveşte prea mult şi poate nici nu mai vine aşa că pot să-mi permit să fac eu legea fiindcă-s cel mai tare din parcare.. aşa corcit cu binele şi răul şi aliat cu satana-viciul-supliciul.. sau nu?

Şi oare voi chiar v-aţi săturat să daţi socoteală Domnului şi să privegheaţi pentru ca să-i puteţi răspunde când o să vă întrebe: ''Pentru ce n-ai crezut?.. că o să viu din nou la voi şi în special la tine.

Dacă te va găsi fără ascultare de porunci cu taină şi fără viaţă sfântă şi fără iubire curată şi fără dreptate în pocăinţă oare cum o să poţi să susţi că-L iubeşti? Deci cum o să-L convingi că-L iubeşti dacă va vedea cât eşti de sătul de toate şi plin de nemulţumire pe El şi pe aproape ca să faci pe victima care nu se poate lăuda sufucient de mult făcând legea ca cel mai tare din parcare vrând mereu de la alţii şi cerând şi pretinzând altora în timp ce el adică tu nici cu degetul nu te atingi de cele cerute de Dumnezeu tuturor? Ipocritule oare nu ştiai că făţărnicia şi răzbunarea vicleană venită din râvna învârtoşată pe calea ispismei şi a răutăţii este virtutea dracilor? 'Bine' că ştiai că cică ''nu ştie nimeni şi nici Dumnezeu când va fi ceasul acela!'' Se ştie pilaşule: ''în clipa şi în ceasul şi în ziua când nici nu te-aştepţi sau când te aştepţi mai puţin... chiar atunci vei fi prins.. în flagrant! şi vei fi notat de 4 ori cu nota 2 ca să ţi minte apoi toată viaţa... dacă mai scapi din intâmplare chiar în ultima clipă aşa ca tâlharul cel.. drept.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de vsovivivi

Dorul pilaş de lăudăroşenie

Postul Sfinților Apostoli a debutat cu o sesiune de post total, adică fără mîncare și fără apă. Cinci zile nu mi-a fost nici foame, nici sete, deși ultima masă a constat într-o porție serioasă de hribi cu mămăligă și mult mujdei, cu un pahar mare de apă după vreo oră. După cele cinci zile am băut doar apă încă patru, apoi am întrerupt dintr-o serie de motive, deși voiam să rezist 13 zile.

Experții susțin că postul uscat este cea mai puternică metodă de detoxifiere, că echivalează o sesiune de trei ori mai lungă dacă bei doar apă la capitolul vindecare, că intri mult mai repede în starea de ketoză și probabil că așa este (dacă bei apă abia după 3 zile dispar senzațiile sporadice de foame). Dar nimeni din cei care nu s-au curățat fizic prin măcar o sesiune hidratată nu are voie să postească total decît maxim o zi jumate, deoarece detoxifierea e prea bruscă și trebuie să ceva ai experiență totuși, ca să știi să interpretezi corect semnalele organismului. Ideal ar fi să fim supravegheați de profesioniști, dar costă prea mult.

Interesant a fost că deși nu am consumat nimic, am urinat de 3-4 ori pe zi - și nu puțin. Iar setea nu a revenit nici măcar cînd am decis să beau apă. Prima oară nu am vrut să depășesc 5 zile care ar fi un maxim pentru prima experiență de acest gen. În ultima zi am fost letargic și de aceea am decis să mă hidratez.

Nu am avut cîntar de precizie pentu a compara greutatea, dar totuși am observat pe două cîntare vechi că nu prea am pierdut cine știe ce masă. Tind să cred că e adevărat faptul că hidrogenul din grăsimile saturate stocate în trup împreună cu oxigenul inspirat devin apă printr-un proces metabolic mai puțin cunoscut, cum susțin cîțiva exerți în domeniul postului alimentar.

De m-am lăudat sau nu, Domnul știe cel mai bine. Spun totuși că sînt niște lucruri care merită știute, măcar și pentru cultura generală, ca fapt divers.

[vsovivivi]

Dacă bei apă, ţi post cu apă multă, dacă eşti pofticios la lichide şi mai ales la apă atunci treptat în timp ţi se face o înclinaţie, o uşurătate în a pofti cu multă plăcere să te distrezi cu apa de parcă poftochiului tău i se deschide o gură ca de broscoi şi vrea una-întruna să bolborosească. Problema vine de la învârtoşare, de la sminţenie, de la nebunia fecioarelor şi a grozavilor de a născocii ca vrăjitorii tot felul de amestecuri ale sfinţeniei cu păcatul, cu batjocura, cu răzbunarea... pentru bani murdari şi vedetism cu nume mare de scenă, nume de mască, nume de curvă, nume de mafiot, nume de jmecher, nume de terorist, nume de poet ce-şi permite să facă aluzii şi trimiteri porcoase şi perverse pentru ca să se distreze naivii în credulitate jonglând cu înălţările de sine elucubrante până ţi se face gurochiul şi stomochiul plin de dorul după pofta de apă multă... aşa ca broaştelor duhovniceşti.

Ban-ana.. ce minune, ce nume, ce rod = adică daţi anatemă poftei naive care crede cu naivitate că se poate cumpăra Harul cu bani şi frângeţi banana în două şi daţi şi aproapelui din ea o bucăţică. Aluzia şi alunecarea porcoasă şi sexuală prin fructe şi legume e o gravă problemă ce ţine de apă 'dulce', apă grea, apă rea. Apoi vin fetele şi fecioarele curioase şi finuţe ca o mâncare şi apoi mecanismele uruind ca nişte motoare şi apoi vine robotizarea şi teoretizarea cu toate perversiunile eliberate de răspundere şi lipsite de orice mustrare din moment ce tu eşti o slugă lipsită de simţirea inimii prin prisma dreptăţii morale duhovniceşti şi a milei neinversate, ca robotul.

Unde vroiam să ajung, păi la faptul că te uiţi, adică bolborache îţi dă impresia binelui când te uiţi după fete ca să le..., când te uiţi după mâncăruri ca să le..., când te uiţi după bani ca să-i..., când te uiţi după locuri de odihnă, după maşini comode, de lux, după paturi moi, după fotolii, după poieni şi iarbă şi umbră şi răcoare şi ascunziş ca să nu fii deranjat... când te uiţi după chipul tău, când te uiţi la pozele tale şi te visezi mare, când te uiţi şi iar te uiţi......... problema deci e că uiţi... te uiţi şi uiţi.

...Şi chiar în clipa aia păcătuieşti prin inversare crezând că răul e bine şi binele e rău căci bolborache îţi inversează prin minciună şi credinţa în minciuni lucrurile şi tu crezi ca naivul în acest aluat fariseic mincinos acceptând să le dai dreptate lor căci viciul pare eroism şi ipocrizia victimizantă pare milă că te convinge până la urmă că cică neghina e grâu şi grâul e neghină doar fiindcă vrei vrei ceva şi crezi că ţi-ar plăcea şi că apoi o să te poţi lăuda iar şi iar că ştii mai bine, cu mai mare competenţă amestecându-te cu ştiinţa care pofteşte să nu facă ceea ce ştie ci să păcătuiască şi să se distreze lăudându-se că ştie... ştie păcăli şi nu realizează că se autopăcăleşte.

Acuma ce e de făcut?

Vegheaţi!... privegheaţi!... căci omul caută să se dea ce nu este şi să pară ceea ce au impus arătoşii vicleni terorişti ce mituiesc poporul să-i ţină la putere, deci vegheaţi să nu fiţi farisei căci Domnul vine la tine chiar în clipa în care eşti foarte preocupat cu dorinţa cea rea şi ascunsă de a munci invers şi de a te odihni invers... şi vine exact atunci când te uiţi ca să-L uiţi!.. vine chiar atunci când nu te aştepţi, atunci când stai bolborosind cu alunecări în suflet ca broscoiul bolorache al bolborochiululului tău ce se distrează în lichidul pe care l-ai băut potrivindu-te mereu tot mai pregătit pentru poftele gLumii... căci potriveala asta a potrivnicului potrivitnic foarte potrivit o caută cu disperare şi înălţare omul, căci dacă ai reuşit să le potriveşti pe unele sau pe toate atunci brusc te înaţlţi şi semeţ îţi deduci că eşti bun aşa ca un copil ce a trecut de testele psihologice cu potriveli, teste de copii mici, copii cu jucării, teste de foarte mare inteligenţă făcute de duhul rău şi potrivitnic pe potriva ta şi nu pe potriva lui Dumnezeu...

Eva era potrivită pentru Adam şi pentru Dumnezeu şi nu a fost creată pentru pentru păcatul semeţ din viciul semeţiei lui Adam, iubirea de sine pentru păcat, că de aia a numit Domnul pe femeia Lui cea înţeleaptă: EvanghelinA, ca să priceapă Adam cum e aia femeie potrivită pentru sufletul tău... căci omul avea suflet VIU!

..Şi oare cum o să asculţi de Dumnezeu dacă toată ziua asculţi numai de tine şi de ceea ce vrei şi pofteşti să bolboroseşti... sau poate nu-ţi dai seama cât de grav e să vrei să.. te uiţi şi uiţi?!

[vsovivivi]

Satana apărut dintr-o baltă din spate intră în copilul născut dintr-o desfrânată jidoavcă înfiorându-l şi cutremurându-l şi zgâlţâindu-l cu grozăvie zicându-i: ''nu te teme, te voi ajuta''

Americanii spun acelui copil creştin ce se plimbă prin grădina Cuvântului lui Dumnezeu, copil naiv de parte bărbătească ieşit din mamona: pui de căţea.

Ce este un copil şi ce vrea el şi ce face?

Păi copilul vrea să crească cât mai repede şi să fie aşa ca oamenii mari... aşa că el trage.. cu ochiul şi crede toate miturile mincinoase ale gLumii... cu maximă fatalitate de frica bătăii ca să fie mare.

Oamenii mari însă sunt necredincioşi, răi şi vicleni şi ei combat păcatul prin păcătuire în sensul că dacă îşi dau seama că au păcătuit atunci imediat păcătuiesc din nou cu şi mai mare putere şi vrere ca să-şi demonstreze prin întărirea păcatului făcut cu beroism şi ostentaţie că cică nu e păcat... că asta pare că ar rezulta logic din moment ce-l fac cu auto-îndreptăţire sfidătoare, cu siguranţă şi superstiţie sinoptică, sinoptimă, simptomatică.

Şi tot oamenii mari, erorile şi greşelile neputincioase, adică încurcăturile, decât să caute să nu greşească şi să caute să nu le mai facă niciodată, mai bine lasă după ele cu nepăsare, lasă după dracool, nu lui după el ci lor după el şi se înalţă ca şi cum încurcătura asta greşitoare şi păcătoasă ţi-ar da deşteptăciune şi grozăvie din moment ce făcând-o pare o viclenie inversatilă înălţătoare la putere. Adică încurcându-se lasă lor după dracool în loc să lase doar dracoolui după dracul şi lor numai după Dumnezeu.

Şi tot oamenii mari încurcaţi, de frica ruşinii neatractivităţii, aruncă vina cu speculaţie şi viclenie ca să scape din situaţia respectivă, aruncă toată vina cu o ură ucigaşă, fiind foarte furioşi şi pe păcătos şi nu numai pe păcat şi pe viciu şi pentru că ei nu mai suportă atunci dau afară din ei şi pe Dumnezeu odată cu încurcătura închizându-i uşa după El şi rămânând apoi în linişte şi odihnă foarte atenţi la preocuparea lor cea păcătoasă ce vine din neascultare şi plăceri deşarte.

În concluzie copilul vrând să crească ca Dumnezeu Iisus îl trage gLumea îndărăt mărindu-l ori de câte ori el se joacă cu meritele oamenilor mari şi se încurcă cu păcatele ca beroul... adică el creşte invers din mândrie şi necredinţă căci joaca lui este o viclenie a răzbunării sadice, o cruzime căci aşa e făcut co-jocul.

Deci dacă joaca este o cruzime aşa în general, atunci ce este jocul cu pţa?.. sau cu poamele din grădina altora sau cu fetele altora pentru slava altuia?

Problema este că omul-copil-naiv crede ca naivul cel plin de boierime şi bunătate şi largheţe că dracool e bun şi aşa se crede mai bun ca Dumnezeu din moment ce el e bun şi cu dracool şi acolo unde e copilul bun exact acolo se uneşte cu dracool şi formează o gaşcă idolească plină de furnicinicinici care se închină satanei.

Balta e gLumea care-l învaţă că e normal ca să pofteşti toate pornografiile şi toate poziţiile şi potrivelile trădării şi înşelării... adică înlocuirea iubirii curate şi fidele care te face potent şi puternic cu 'leacurile' malahiştilor şi malahistelor ce trădează foarte uşor şi toată ziua se sulimenizează ca să atragă în curse pe fraierii cu care flirtează fără oprelişti ca oamenii foarte măriţi ce au merite mari din aia că ei vor mereu să facă alţii ceea ce ar fi trebuit să fi făcut ei şi să facă pe viitor... ceea ce le-a cerut lor Dumnezeu.

Cum dai afară dracool mândriei?

Simplu: mergi spre Adevăr şi recunoşti că meritele sunt ale Domnului şi că poţi fi sigur de El şi nu de ispititorul care toată ziua ispiteşte să vrei să te lauzi, să te arăţi la faptele bune şi la meritele tale ca să-ţi deduci că eşti mare şi că asta vrei cu ardoare să te măreşti invers faţă de Dumnezeu care se micşorează mereu.

Practic dracool odată intrat în tine prin viciu te învaţă mărirea inversă faţă de Dumnezeu punându-te să-ţi faci analize şi speculaţii spiralante jonglând cu timpul, contractându-l şi extinzându-l, argumente şi fire prin care deduci, judeci şi te măreşti cu atât mai mult cât eşti mai neascultător şi mai neiubitor şi mai obijnuit aşa cu tine.

Şi vei zice aşa: ''vreau să cresc, vreau să fiu mare iar Domnul e prea mic şi cu preţ ieftin'' şi din lăcomia şi râvna lăudăroşeniei şi mândriei, din necredinţă şi pentru merite şi bani, pentru a te vedea mare şi frumos şi apreciat ca îndrăzneţ deştept, descurcăreţ, jmecher, profitor, prosper şi faimos în viitor... ajungi treptat să te lepezi de Dumnezeu, de credinţă şi de viaţa curată, te lepezi şi nu-ţi mai pasă şi zici: dacă Domnul poate fii rău şi face orice rău căci e liber să poată face orice atunci sigur nu e demn de a fi credibil şi de a te putea baza pe El şi a-ţi pune nădejde şi încredere în el căci mândria necredinţei şi bănuielii îţi cere să crezi că te va înşela şi păcăli şi dacă te păcăleşte atunci înălţându-te alegi bunătatea... adică de a fi bun cu satana şi de a te lăsa ajutat de satana care fireşte te va ucide duhovniceşte punându-te să-ţi faci griji şi să lucrii ca nebunul ca să te lauzi şi să te măreşti toată ziua alungând pe Dumnezeu de parcă ţi-ar fi făcut rău şi vrea să-ţi mai facă rău ori de câte ori apare deranjându-te de la ale tale.

Aşa trebuie să te faci mare, nu invers ca dracool care e 'mare' din revoltă pe cel mai mare ci exact invers, aşa ca Dumnezeu atotrăbdătorul şi ţiitorul care e mic şi se face pe sine mereu mai mic... aşa ca un porumbel tâmp şi umil care ciuguleşte seminţe de pe pământ.

Mândria e mai rea ca păcatul fiindcă mândria nu mai păcătuieşte numai pentru ca să se laude pe sine cu neascultarea şi sminţenia şi meritel furate... ascuns cu viclenia asta sub masca ipocrită a pioşeniei şi cuviinţei de faţadă lucrând toatăziua lucrarea făţărniciei şi împrăştierii ouălelor de şarpe pe care le împrăştie cu conştinciozitate în speranţa lui deşartă că se vor folosi şi alţii de înţelepciune şi duhovnicie. Păi ştii tu ce va ieşii din ouă? Creşti tu apoi puii până capătă aripioare? Urmăreşti tu şi corijezi viaţa celui ce ţi-a mâncat ca prostul ouăle de dinozaur Rex sau de şopârliţă Guşter sau de broscoiaş bolboRockhi?

Degeaba munceşti şi transpiri toată ziua ca să te lauzi tu cu meritele furate şi cu maibunătatea căci fără ascultare de Dumnezeu mori pe zi ce trece, mori invers decât ţi s-a cerut.

Fraţii Mei şi surorile Mele, familia Mea sunt toţi păcătoşii care merg spre iubire şi ascultare de Dumnezeu făcând voia Lui şi nu 'sfinţii' sau 'drepţii' sau 'îngerii' sau păcătoşii care merg spre sminţenia mândriei de sine şi pofte rele pline de lepădare de Dumnezeu şi ură vicleană de oameni mocnită în pâre şi păcătuiri. Deşi e urât să urăşti totuşi e bine să urăşti viciul pentru ca să te lepezi de tine şi de el, de viciul care eşti şi cu care te-ai obijnuit aşa crezând că eşti tu şi care te îndeamnă mereu să fii tu însuţi după formula: '' Fii TU!''

Nu e bine să vrei să fii tu căci Dumnezeu l-a făcut pe Om şi toată creaţia cea bună şi frumoasă exact după Cuvântul Lui şi după Chipul şi asemănarea Sa. Deci numai atunci vei fi tu însuţi, atunci când pe viitor vei dori să fi exact ca Dumnezeu, exact ca Iisus Hristos, exact ca şi Cuvântul Lui împlinindu-se, exact aşa ca îngerii ascultători şi ca drepţii... din credinţă.

[vsovivivi]

Cum l-a luminat Domnul prin trimisul său prooroc Natan pe regele prooroc David când acesta ascultând povestea cu tâlc şi după ce a judecat aprins cu trufie pe un oarecare păstor bogat şi cu multe oi care nu se îndurase ci fripsese cu tupeu şi lăcomie singura oiţă a altuia păstor străin dar iubitor de Dumnezeu şi după ce a dat el dreapta sentinţă ca un slujitor al Domnului : Acela merită să moară!.. i-a zis Natan proorocul privindu-l în ochi cu dispreţ: ''Tu eşti acela!''

Adică tu eşti faraonul fariseu făţarnic ce vrei să omori ca să-ţi ascunzi fărădelegile şi astfel o să mori invers ''pentru Dumnezeu'' şi iată că tu eşti acela ce ţi-ai şlefuit piatra unghiulară atât de mare ca o piramidă până la fineţea unei oglingzi în care te priveşti ca să te lauzi tu cu tine însuţi!

''Iată piatra şi în mijlocul ei răutatea!'' căci tu eşti îngropat acolo în ea de ''viu'' adică de mort căci ai murit faţă de Dumnezeu.

Ce vreau să zic este că ştiinţa fariseică şi vrăjitorească a gLumii amestecată cu păcatele şi cu nepăsarea cu care te-ai sustras la privirilegii este acel şarpe faraonic ce mâncă pământ invers... moare invers, slujeşte şi pomeneşte morţii şi eroismul lor pe invers... adică după teoria fariseică scrisă în cărţile fariseice ale gLumii că adevărul este fariseic.

Şi exact de acolo vine răutatea vicleană ori de câte ori stai sustras de la lucrarea duhovnicească şi eşti prins în flagrant şi ca un neîndurător vrei să te sustragi şi pe mai departe şi chiar atunci nerăbdând şi nesuferind te aprinzi de moarte şi arunci vina pe aproapele cel bun şi slujitor care cică te deranjează prin mustrarea ce-ţi vine de la faptele lui bune şi de la viaţa lui chinuită în slujire şi răbdare fără ajutor... ajutorul tău... căci faptele tale rele te judecă şi te acuză când dai ochii cu faptele lui bune care te mângâie.

Te arde, te mustră conştiinţa, vine răul, urăşti, blestemi, dar nu e nimeni altcineva, nu e niciun drac acolo decât : TU EŞTI ACELA!.. care ca cei doi bătrâni vrei să ucizi pe Iisusana... şi fiindcă Daniel înţeleptul nu mai e de faţă s-o apere pe Susana iată că tu o iei cu forţa să o frigi la proţap... proţapu' roşu nu de la iubire şi coacere a roadelor ci roşu de furie şi răutate, ţapu ăla inversatil şi foarte viclean-alunecos în păcătuiri şi în ispite distrugătoare!

Oare ce se întâmplă dacă o piatră triunghulară alunecă pe altă piatră triunghiulară, aşa ca o piramidă pe altă piramidă? Şi ce va fi cu cei peste care ea va cădea sau cu cei ce tocmai urcă pe ea?

Din această răutate nu se poate ieşi dacă stai cu vârful la ochiul lui Dumnezeu ca să dezbini lacrima Lui şi din cele două picături oprite pe obraz să construieşti o ispită elctrizată şi magnetoscopică pismaşă, bună foarte pentru a potrivii pofta ochiului inimii cu trufia vieţii ca să-ţi baţi joc de Dumnezeu!.. la nesfârşit.

[vsovivivi]

Şi pentru că nu-ţi ştii păcatul nici după 2000 de ani am să ţi-l spun eu ''scuturându-Mi praful de pe haine şi de pe sandale..:

Tu fericit şi înălţat la putere = mita duhului minciunii măririi de sine pentru care vrei să te lauzi şi să te linişteşti tu însuţi aşa ca viermele cu pocăinţa altora la vedere şi dacă nu vezi ca făţarnicii orbi suficientă pocăinţă atunci arunci vina cu ură şi răutate ucigaşe prin propaganda ouălelor de şarpe ca să te dezvinovăţeşti pe tine însuţi prin bănuieli viclene aruncând anatema pe fiii lui Dumnezeu, bârfindu-i şi ucigându-i fără îndurare şi fără cruţare... întrerupându-le sarcina.

Deci eşti pătat pe haine cu sânge de mame şi de copii nevinovaţi şi murdar pe mâini cu vărasrea sângelui duhovnicesc aşa ca orice fiu risipitor şi rătăcitor printre idolii gLumii cu care te desfrânezi fără milă de Dumnezeu batjocurind Cuvântul Lui şi distrugând iarăşi creaţia restaurată şi spurcându-I cu răzbunare crudă cerul şi pământul Lui cel nou. Când vei realiza ce faci îţi va crăpa obrazul de ruşine şi vei fugi departe de faţa Lui căutând să te ascunzi şi-n gaură de şarpe sau în mormintele morţilor morţi ce trăiesc amarnic ca robii în viciul cel veşnic.. vai vai vai vai ţie căci eşti roşu potrivit cu roşu cu picăţele şi cu pete roşii pe fond roşu.

Pocăieşte-te şi trezeşte-te spălându-te nu cu apă ci cu lacrimi căci faptele tale au un nume: CRIMĂ!.. şi eşti criminal de copii şi te mai şi lauzi mândrindu-te ca un rege, ca David când a păcătuit folosind la interes personal viclean proorocia şi crezând că aduce mare slujire şi multe jertfe Domnului, mai rău ca faraon cel crud şi egoist!

...Şi nu încerca să mă păcăleşti cu deznădejdea vicleană auto-victimizantă ce se sinucide pentru slavă de la oameni căci vei mânca cu lăcomie păcătoasă exact cu pofta cea rea şi uitdolească a sabiei ridicate.. pofta trădătoare de a mânca.

[vsovivivi]

Pofta ochilor şi trufia vieţii: Faci pe plac Domnului aşa ca dracu' distrugând şi spurcând ca satana pentru ''tinereţea fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte'' în viciul veşnic!.. defapt păcătuind mori!.. ca să rămâi la putere, la ciolan, la privirilegiu, la întietate...

Te arăţi servil, umil, smerit, mic, neînsemnat, atent, rezolvator, sincer, ascultător, prostuţ, satiric, măscărici... dar nu eşti ci doar te arăţi aşa ca să placi gLumii, vrei să fii pe plac gLumii pentru a muncii pentru satana care o conduce şi pentru că aşa te-au obijnuit învăţătorii şi şefimea şi părinţii mamoniaci ai gLumii, mai marii tăi, ca înaintea lui Dumnezeu tu să-I faci pe plac Domnului făcând defapt pe plac gLumii păgâne... căci toţi te învaţă să mori invers, să mori rău, să crezi invers, să crezi rău, să mori făcând şi tu păcatele lor, căci făcându-le sau mândrindu-te mori.

Ţi partea gLumii vicioase, păcătoase, rele, nedrepte şi ca să placi şi să fi apreciat şi realizat te speli şi te înfrumuseţezi şi te îmbraci şi te împodobeşti lucrând făţărnicia şi prefăcătoria şi cuviinţa de faţadă şi joci ca artiştii rolul viclean al neprefăcătoriei dând impresia tuturor că nu te prefaci deloc şi aşa crezi tu că e bine aplicată porunca: ''ceea ce ţi-ar place să ţi se facă ţie aia să faci tu aproapelui tău''.

Însă ţie îţi place ce-i place şi la dracu' satanizat: să păcătuieşti, să ucizi ca un muizator răpitor sau mâncând tu toate scursurile şi spurcăciunile gLumii şi eronându-te şi învârtoşându-ţi inima ca să te înalţi ca beroii revoluţiei, ca ironicii sfidători şi obraznici care păcătuind mor chiar în clipa aceea însă în acelaşi timp ei se cred invincibili şi indistructibili şi că cică păcătuind ei se sfinţesc foarte prin întărirea păcatului în care au căzut prin repăcătuire şi autoîndreptăţire, iar apoi ca şi competenţii profesionişti se laudă cu toate meritele... furate de pe la alţii căci toţi sunt hoţi şi criminali vicleni, ucigaşi de copii cu pre-meditare.

Deci ţie ca oricătui păcătos recidivist îţi place să păcătuieşti, să te înalţi în lumină ca beroul frumos, albicios şi înţelept şi să te lauzi şi să te mândreşti toată ziua furând sau ignorând munca altora şi meritele altora că de Dumnezeu nici nu vrei să-ţi mai aminteşti fiindcă te deranjază cu ispisălogeala Lui redundantă că aşa reacţionezi tu la repetarea iubirii.. cu nemulţumire şi răzbunare pentru că ţi-ai pierdut atenţia de la distracţiile şi acumulările tale... strângi deşertăciuni.

Şi dacă asta îţi place atunci tot aşa vrei de frica răspunderii să faci pe plac ca să scapi şi aşa-i faci pe plac Domnului de parcă El ţi-ar fi cerut să-I faci pe plac făcând pe prostul, servilul, păcătosul greţos, mâncătorul şi batjocoritorul orcui, răzbunătorul şi ocăritorul... aşa din prietenie... şi iată că asta e dreptatea ta: faci pe plac mituind cu servilism şi obedienţă în timp ce mori căci păcătuirea înseamnă reaua murire.

Şi asta este pofta ochilor şi trufia vieţii ce potriveşte ispita ca potrivitnicool nebăgând de seamă capcana din spatele ei, capcana care nu se vede uşor căci trufia distruge toată vechea creaţie restaurată şi spurcă toată noua creaţie... prin pofta de mâncare spurcată şi prin muizare drept răzbunare egoistă şi pismaşe!.. căci trufuia este trădare, trădare, trădare, de 4 ori trădare cu pre-meditare.