Biserica si Psihologia

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

La anii dvs - 52 ani - v-ati lasat antrenata intr-o relatie extraconjugala motivand ca celalalt stie ce face ca doar e preot? Si dvs ca o adolescenta nu ati putut discerne?

Nu stiu dc unii oameni au impresia ca varsta aduce neaparat maturitate, intelepciune, etc.

De altfel, situatia prezentata, induce subtil idei subliminale gen: primul duhovnic a fost un viciat -> in altul nu mai am incredere -> toti preotii sunt viciati -> duhovnicul nu e bun -> salvarea este psihologul.

Nu, ideea este: un duhovnic a gresit, daca greseste si al doilea?
Nu atat de grosier, dar poate in aspectele subtile greseste.
Nicaieri in BO nu exista o dogma conform careia duhovnicul este infailibil sau il scuteste pe om de exersarea propriului simt moral.

Sigur, asta nu inseamna ca psihologul ar fi infailibil, dar duhovnicul trebuie sa-si motiveze decizia pentru care nu ar trebui sa vada psihologul.
Daca are o intuitie duhovniceasca deosebita sau din ceea ce stie despre psiholog are motive sa ii dea sfatul sa evite psihologul este in regula.

Dar daca este o idee fixa, absurda, cum o au si unii de pe acest forum, ca psihologia e neaparat ceva diabolic si psihologii un fel de slujitori ai satanei?

Daca problemele care le au cei doi deriva din lipsa de comunicare si ei se pot intalni, comunica, in cadrul unei intalniri la psiholog care sa fie tot odatata si un mediator deplin acceptat de ambele parti?

La preot nu prea sunt intalniri din astea in trei.

Iar daca totusi lucrurile s-au intamplat chiar asa cum au fost prezentate, nu vad cum niste adulti in jurul varstei de 50 ani , sanatosi psihic, nu pot , impreuna cu duhovnicul lor, sa rezolve problema.

Pentru ca, din cate se pare, unul nu vrea sa aiba de a face cu vreun duhovnic.
Nu era probabil credincios nici inainte, acum dupa intamplarea asta, cu atat mai putin, daca poti sa pricepi..