Iustin Parvu: profetie sau mistificare

[catalois]

Iata ce au spus niste maicutze, despre Iustin Parvu (au spus dupa moartea lui si fara sa mai reitereze afirmatiile respective):

Apoi l-am întrebat o problemă care mă frământa demult, o întrebare pe care până acum m-am ferit să i-o pun în mod tranşant de teama posibilelor reacţii dure – până unde putem merge cu lupta împotriva actualelor cipuri din actele noaste de identitate? Şi l-am întrebat mult mai concret. Relatez întocmai. „Părinte, ştiţi problema cardurilor de sănătate, ele nu au intrat încă în vigoare. Dar ele vor fi pe viitor totuşi obligatorii. Vă întreb: ce să facă o mamă care are un copil bolnav în stare critică şi este necesară o intervenţie chirurgicală, pentru că altfel ar muri? Ca să îl opereze va trebui internat, ca să îl interneze, are nevoie de cardul de sănătate cu cip. Ce sa facă mama? Să îşi interneze copilul sau să îl lase să moară? Părintele foarte grav a răspuns, ridicând din mâini în semn a protest: „Nu, să nu îl lase să moară. Eu nu îmi pot asuma această decizie. Nu trebuie ajuns nici la extreme. Acest cip nu e pecetea, nu e lepădare… Dar fiecare să facă după conştiinţa şi puterea lui. Cât puteţi luptaţi împotriva lor cu toată forţa şi unitatea, dar fără atitudini extreme, încă nu e cazul. E vorba însă că mai sunt 12 luni… Aici Părintele s-a oprit. Noi am întrebat: „12 luni şi scăpăm de cipuri”? „Nu”, a răspuns Părintele,12 luni de libertate şi vine urgie”. Cineva a întrebat să explice mai clar, dar părintele nu a mai răspuns. Atunci eu am zis: „În acest caz părinte, trebuie să vă însănătoşiţi că nu are cine să ne ajute”. Părintele a răspuns iar cu umor şi zâmbetul cel mai frumos din lume: „Măi, să ştiţi că nici eu nu ştiu ce să fac. Nu m-am hotărât dacă să trăiesc sau să mă duc. Nici eu nu mai ştiu ce vreau”. A luat o gură de mâncare şi ne-am retras unul câte unul, luând binecuvântare. Am luat şi eu binecuvântare şi părintele, în marea lui dragoste, nu m-a lăsat fără cuvânt şi mi-a dat, strângându-mă de mână, ultima binecuvântare: Maică, să nu laşi revista! Ţine tare, înainte!”
Intreaga presupusa conversatie o gasiti aici: http://atitudini.com/2013/07/cuviosul-justin-de-la-petru-voda-sfantul-care-va-incalzi-inima-poporului-roman-jurnalul-suferintei-si-ultima-profetie/

Profetia NU apartine lui Iustin Parvu, ci maicutelor afirmatoare (greu de identificat, altfel). Parintele nu a lasat nimic despre asta, in mod voit.

Dar, daca a fost o profetie, trebuie sa se intample in aceasta luna, in Iunie.
As dori opinii avizate, inainte ca profetia sa se intample, ca sa nu apara sustinatori ''de dupa'' si ca sa se segregheze sustinatorii de ''dinainte''. Nu as vrea sa vad sustinatorii de ''dinainte'' ca zic dupa ce nu s-a intamplat profetia: afirmatia a fost facuta de altcineva, nu de parintele Iustin.
Fiti, asadar, conform cu credinta voastra.

[Lucian008]

Incetati cu prostiile astea pentru ca nu aduc decat cearta.
Am sa fac raport pentru a cere inchiderea topicului.

[Marcel_Ionut]

Si pe mine ma framanta chestia asta, tare doresc sa stiu daca parintele a spus faza cu urgia. Sa va povestesc un lucru cand am ajuns la Petru Voda, am fost si pe la mormantul lui, si ma gandeam, oare omul asta e chiar un sfant? ma gandeam asa pentru ca s-au auzit numai scandaluri pe acolo si nu mai stiu unde e adevarul

[AlinB]

Eu cred ca era un om cu viata imbunatatita si destul discernamant.
Dar cum nici un om nu e perfect, o fi avut totusi o slabiciune, pe partea asta cu cipurile si nationalismul.
Una care probabil n-ar fi existat fara niste calugari si calugarite "bine intentionati".

Maica cu profetia e vestita maica Fotini, una din cele (altele nu s-au auzit) vajnic implicate in lupta anticip.

Si cam toate scandalurile de acolo au venit de la calugarasi si calugarite, care s-au folosit de autoritatea parintelui, asa cum au incercat sa se foloseasca si de autoritatea altor parinti de altfel, cu inregistrari trunchiate si intrebari viclene.

A a mai fost acum un an sau doi tot asa o profetie intens mediatizata pe blogurile "antisistem" si "anticip" ca va fi "varsare de sange in orase" la o data avansata destul de exact.
Si binenteles ca n-a fost.

Nu cred ca se va intampla nimic nici acum, dar ca e obicei se gaseste rapid o scuza, ca pentru rugaciunile cutare sau cutare, Dumnezeu "a mai amanat".