Este sclavia un pacat ?

[AlinB]

Din pacate, cred ca era o normalitate acceptata.
Mai putin de catre cei care erau efectivi sclavi, categoric.

Si acum sunt multe aspecte sociale de o morala mai mult decat indoielnica dar acceptate ca fiind un soi de normalitate.

Biserica nu cred ca isi propune sa schimbe aceste aspecte prin condamnarea lor directa, ci sa schimbe omul, si o data ce omul se schimba se schimba si realitatea sociala.

Procesul invers din pacate s-a dovedit ca nu prea functioneaza, schimbarile pornite astfel au fost de multe ori mai degraba de suprafata.

Sigur, a fost un fapt bun ca s-a abolit sclavia in loc sa se astepta ca mentalitatea Sudului sa se schimbe, chiar si religioasa - pentru ca sclavia era sustinuta intens chiar si la acest nivel, ceea ce totusi n-a fost intentia Apostolului.

Dar sclavia n-a disparut in prezent, se practica sub alte aspecte mai subtile si cu o aparenta legitimitate sociala si morala.
Oamenii au gasit alte cai de a profita de alti oameni, pana la limita legii si chiar dincolo de ea.
De moralitate acestei atitudini cred ca nici nu mai are sens sa discutam, partea "buna" este ca lumea devenind din ce in ce mai secularizata, n-au mai incercat sa o justifice cu Biblia.

Aline imagineaza-ti ca erai un sclav in lumea greco-romana a primului secol.Nu aveai nici un drept si nici o speranta,pana si dreptul la moarte era la cheremul stapanului tau,si la cheremul toanelor sale.Si intr-o zi,in orasul tau,vin niste evrei care predicau ceva ce nu mai auzisei niciodata:Imparatia lui Dumnezeu,viata vesnica,o comunitate de frati si surori fara deosebire de pozitie sociala(iti imaginezi ce gandea un sclav cand auzea asa ceva?)o porunca a dragostei,promisiunea unei lumi de sorginte divina in care,intr-o zi,nu ar mai fi existat lacrimi,oprimare sau durere.Ce crezi ca era in sufletul lui cand auzea ceva similar Predicii de pe Munte?Speranta,bucurie...credinta? :) Nu ai fi vrut sa faci parte dintr-o asemnea comunitate care iti oferea o alternativa divina(!)la o ordine sociala de la care nu aveai nici o speranta?Sa stai la o masa a fratiei impreuna cu stapanul tau,sa frangi paine si sa imparti aceiasi cupa...sa il consideri frate si sa fii considerat frate de cel la care,in mod,normal,nici nu intrazneai sa te uiti.Ceea ce parea un vis era o realitate ce cutremura intreaga temelie a lumii antice.

Sau un alt exemplu,cu posibila relevanta pentru sclavi:credincioasa pe nume Lidia,din Faptele Apostolilor.Este posibil ca numele ei sa provina chiar de la numele regiunii ei de bastina.Lidia era o comercinata de produse din purpura(provincia ei de bastina,Lidia,era renumita pt asa ceva)intr-o cetate din Asia Mica,Tiatira,in care exista o puternica comunitate evreiasca(nu intimplator Pavel le gaseste intr-o zi de sabat intr-un loc de rugaciune pe malul unei ape.De ce acolo si nu intr-o sinagoga este o ampla discutie)si probabil ca Lidia,,tematoare de Dumnezeu"era la fel ca si sutasul Corneliu,daca nu o prozelita atunci cu siguranta o credincioasa apropiata iudaismului.Lidia era o femeie instarita cel putin pt ca nu orice era comerciant de purpura,un material rezervat aristocratiei.Posibil vaduva sau necasatorita(intrucat la botezul casei ei nu este mentionat un barbat)Lidia are o poveste in spatele textului foarte interesanta,precum femeile ca ea in timpurile unei lumi a barbatilor.Daca acestia conduceau societatea femeile conduceau casa si sa nu va imaginati ca aceasta notiunea era redusa strict la familie precum in ziua de azi.In casa unei comerciante precum Lidia era o forfota continua:familie,oaspeti,alti comercianti,prieteni.Lidia conducea atat afacerea cat si propria gospodarie si intrucat Tiatira se gasea in calea unor importante drumuri comerciale in case precum a lui Lidia aveau loc atat schimburi comerciale cat si intalnirea unor idei si culturi diferite.Odata crestinata este prefect logic ca Lidia sa fi transmis noua credinta celor cu care avea rapoarte comerciale.Acestia,la randul lor,gratie infrastructurii romane,la drumuri ma refer,circulau rapid pentru acele timpuri si la randul lor transmiteau noile idei mai departe.Intr-o zi poate ca ceea ce a povestit Lidia a ajuns la unul ca Onisim,un sclav.Imagineaza-ti ce efect avea asupra unui sclav povestea unei comerciante crestine care l-ar fi considerat pe unul ca el frate intru Hristos.Imagineaza-ti modul cum noua credinta a modificat viata Lidiei,entuziasmul si bucuria cu care ea a inceput sa spuna altora despre ea.Si incet,incet,prin barbati si femei al caror nume nu le stim credinta se transmitea din convertit in convertit spre altii,ideile circulau odata cu(un exemplu) traficul comercial,cu predicare apostolica,pe drumurile si prin cetatile Imperiului Roman.O noua comunitate se nastea,o mica comunitate la inceput,care urma sa schimbe istoria lumii.

[tabitha]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Sau un alt exemplu, cu posibila relevanta pentru sclavi: credincioasa pe nume Lidia, din Faptele Apostolilor. Este posibil ca numele ei sa provina chiar de la numele regiunii ei de bastina. Lidia era o comercianta de produse din purpura (provincia ei de bastina, Lidia, era renumita pt asa ceva) intr-o cetate din Asia Mica, Tiatira, in care exista o puternica comunitate evreiasca (nu intimplator Pavel le gaseste intr-o zi de sabat intr-un loc de rugaciune pe malul unei ape. De ce acolo si nu intr-o sinagoga este o ampla discutie) si probabil ca Lidia ,,tematoare de Dumnezeu" era la fel ca si sutasul Corneliu, daca nu o prozelita atunci cu siguranta o credincioasa apropiata iudaismului. Lidia era o femeie instarita cel putin pt ca nu oricine era comerciant de purpura, un material rezervat aristocratiei. Posibil vaduva sau necasatorita (intrucat la botezul casei ei nu este mentionat un barbat) Lidia are o poveste in spatele textului foarte interesanta, precum femeile ca ea in timpurile unei lumi a barbatilor. Daca acestia conduceau societatea femeile conduceau casa si sa nu va imaginati ca aceasta notiunea era redusa strict la familie precum in ziua de azi. In casa unei comerciante precum Lidia era o forfota continua: familie, oaspeti, alti comercianti, prieteni. Lidia conducea atat afacerea cat si propria gospodarie si intrucat Tiatira se gasea in calea unor importante drumuri comerciale in case precum a lui Lidia aveau loc atat schimburi comerciale cat si intalnirea unor idei si culturi diferite. Odata crestinata este prefect logic ca Lidia sa fi transmis noua credinta celor cu care avea rapoarte comerciale. Acestia, la randul lor, gratie infrastructurii romane, la drumuri ma refer, circulau rapid pentru acele timpuri si la randul lor transmiteau noile idei mai departe. Intr-o zi poate ca ceea ce a povestit Lidia a ajuns la unul ca Onisim, un sclav. Imagineaza-ti ce efect avea asupra unui sclav povestea unei comerciante crestine care l-ar fi considerat pe unul ca el frate intru Hristos. Imagineaza-ti modul cum noua credinta a modificat viata Lidiei, entuziasmul si bucuria cu care ea a inceput sa spuna altora despre ea. Si incet, incet, prin barbati si femei al caror nume nu le stim credinta se transmitea din convertit in convertit spre altii, ideile circulau odata cu (un exemplu) traficul comercial, cu predicare apostolica, pe drumurile si prin cetatile Imperiului Roman. O noua comunitate se nastea, o mica comunitate la inceput, care urma sa schimbe istoria lumii.

Frumoasă și sugestivă transpunerea în vremurile acelea... dar totuși, din câte îmi aduc eu aminte - din cele citite, care nu se compară evident cu studiile tale biblice - sclavii creștini rămâneau sclavi și tot la cheremul stăpânilor lor, fie ei și creștini. O situație oarecum paralelă cu cea a revoluției americane, care deși promova prin Constituție că "Toți oamenii se nasc egali" - numai după mult timp și înverșunate lupte interne a reușit desființarea sclaviei.

P.S. : am o mare rugăminte - pe viitor încearcă să lași un spațiu liber după semnele de punctuație, punct, virgulă etc.
(NB: le-am pus eu acum în citat) Altfel scrisul e prea compact și se îngreunează citirea. Nu te superi, sper, de observație.

Nu-i nici o problema,tin cont de observatii :) Intradevar asa este, marea majoritate ramaneau sclavi desi cred ca au existat situatii cand stapanii crestini posibil sa-fi eliberat sclavii sau macar sa le fi acordat o alta atentie si tratament (precum solicita Apostolul Pavel lui Filimon pentru sclavul Onisim). Sclavii erau comercializati in locuri speciale, starea fizica le era verificata atent (precum la animale, in special dantura le era verificata) si existau licitatii pentru cumpararea lor. Erau considerati o investitie iar comertul cu sclavi ii facea pe foarte multi foarte bogati. Pentru acele timpuri, abordarea crestina era o schimbare profunda in statutul lor din care nu puteau iesi decat fie morti, fie (exceptional) eliberati, fie incercand sa fuga(pana si gladiatorii aveau o soarta mai fericita ca ei). Dupa cum ai subliniat si tu si dupa cum spuneam si eu :) in prima postare, au trecut secole pana la schimbari complete insa cred ca acele schimbari sociale de mai tarziu ar fi fost greu de conceput fara acest moment de inceput.

[Florinvs]

In istoria umanitatii sclavia a fost in mod evident un capitol regretabil si condamnabil.

Insa, am observat de multe ori ca se greseste, judecandu-se evenimente din antichitate si evul mediu, cu o mentalitate si principii moderne sau contemporane! Ori structura social-economica din antichitate si evul mediu era cu totul alta, asa cum au aratat in mod edificator antevorbitorii mei!