Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

In cazul asta inseamna ca suntem muuuuuulti desfranati pe Pamantul asta chiar si virgini (viselele erotice, care, sa fim sinceri, se intampla si la virgini, sau scurgerile nocturne). Ca sa nu mai vorbesc de limbajul auzit in jurul nostru si care, il mai folosim poate si noi.

Exista diverse graduri de desfranare.
Important este sa intelegi mai intai notiunea si sa accepti ca exista o problema pe urma sa te angajezi in lupta cu ea.
Daca respingi ideea din start ideea, ai pierdut deja.

Sigur, exista si riscul sa accepti ideea (ca trebuie sa lupti cu desfranarea) dar sa nu o pui niciodata serios in practica.
Drumul credintei e plin de pericole.

Sigur, politica strutului e cea mai simpla, pui capul in nisip si spui ca nu exista o problema.

Amu sincer, io personal nu cred in ce ai scris sus; multe sunt chiar exagerari...

Tu nu crezi si nu te-ai pocait nici pentru relatiile sexuale dinaintea casatoriei, unde problema este, zic eu, destul de clara, asa ca ce ai putea sa intelegi?

Si care e legatura dintre curvie si trandavie, ca eu n-o vad? Sunt doua lucruri distincte.
Daca eu am relatii cu prietenul meu nu inseamna ca sunt lenesa, ca imi place sa stau degeaba, ca nu fac nimic. Si nici invers.

Lenea este unul din factorii care te duc acolo, dar nu e singurul factor.
"Prietenul" de obicei nu presupune un angajament foarte serios, sigur, fiecare ar putea sa lucreze, dar e departe de angajamentul si efortul care il presupune o casatorie, cu copii, etc.

Oricum, mi se pare exagerata toata treaba, mai ales in unele puncte, unde deja nu mai tin de vointa omului (vise si scurgeri nocturne).

Ba cam tin.
Probabil ca ai aflat chiar si tu, ca exista o legatura stransa intre viata psihica constienta (din timpul zilei) si cea mai putin constienta din timpul noptii.