De ce a inviat Hristos?

[CristianR]

Adevărat a înviat!

Preocuparea pe care o manifești prin această întrebare o găsesc foarte potrivită cu timpul pe care-l trăim, în care ar trebui ca bucuria Învierii să o simțim mai mult decât în restul anului, căci până la Înălțare, Domnul a petrecut cu ucenicii, adeverindu-le învierea Sa.

A înviat din motivul pentru care S-a și întrupat, adică pentru noi, ca să ne scoată din moartea în care ne-a dus neascultarea protopărinților. A unit firea dumnezeiască cu firea omenească în persoana Sa, pentru ca și pe cea omenească să o scoată din moarte, să o îndumnezeiască, să o învieze. În firea Sa omenească suntem recapitulați cu toții. Împărtășindu-ne din trupul și din sângele Său îndumnezeite ne unim și noi cu El. Și dacă El a înviat, și noi vom învia.

Sigur că nu este de ajuns să ne împărtășim doar cu gura, doar mâncând trupul și sângele Lui, pentru că ființa noastră omenească nu se reduce la trup. Trebuie ca unirea noastră cu El să fie integrală, incluzând și mintea, și inima. Și asta se face prin pocăință (sau metanoia), care înseamnă părăsirea păcatelor și înnoirea minții și a simțirii. Trebuie, adică, să ne regăsim adevărata fire, așa cum ne-a zidit Dumnezeu.
Și asta n-o putem face singuri, ci numai în conlucrare cu harul.
Deci este nevoie de lucrare din partea noastră.

Iar deznădejdea pe care o simți atunci când vezi atâta necredință ți-o împărtășesc. Mai ales atunci când și credința mea este slabă și am nevoie să mă sprijin și pe a celorlalți. Căci Dumnezeu nu ne-a făcut să fim singuri, iar Biserica înseamnă comuniune - cu Hristos, dar și între noi. Ce putem face? Doar să ne pocăim noi și să ne rugăm, sperând să putem da noi ceea ce am vrea să primim de la ei.

[fallen]

Foarte frumos, multumesc! Adevarul e ca Hristos a inviat odata pt totdeauna, nu doar pt o zi, sau o noapte, sau 3 zile, cum crede majoritatea. Dar acum intr-adevar ar trebui sa simtim mai multa bucurie, sa-I simtim mai mult prezenta printre noi. Poate nu o simt pt ca nu prea am mai ajuns pe la biserica, iar atunci cand am fost nu m-am integrat in comunitate, eu neavand familie credincioasa si copii, si unde nici nu m-am impartasit, alaturi de toti ceilalti, care, cred eu, daca au asteptat pana in noaptea Invierii, mai exact la 3 dimineata, nu au facut-o doar cu trupul...

Nimeni,dintre oameni,nu a fost de fata la momentul efectiv al Invierii.Toti care l-au vazut pe Iisus dupa acest moment,in prima faza,s-au speriat sau au fost complet derutati in fata unui fenomen care nu poate fi probat rational sau copiat in vreun fel.Apoi s-au bucurat dar nu inainte sa se indoiasca profund.Am fi vrut sa fie poate ceva mult mai grandios,epic,fara indoieli,gata sa ne sature toate nelinistile.Dar Dumnezeu are caile Lui,diferite decat ale noastre,nu a ales calea mai usoara in raport de gandirea noastra :) Toate aceste stari umane indica spre un clar realism atat al relatarii cat si spre o realista privire referitoare la natura umana in raport de supranatural.Ar fi fost complet mitic sa fi fost altfel,o idealizare putin credibila.Nu sunteti nici prima si nici ultima pe care o bantuie aceste ganduri si framantari,cred ca inca de la inceput au existat.Din acest punct vi-se deschid doua drumuri,depinde ce veti alege.Cum i-a spus Iisus lui Toma: ,,Ferice de cei ce nu au vazut si au crezut".Dumnezeu sa va calauzeasca mintea si inima spre Viata pe care moartea nu a putut sa o invinga.

[Yasmina]

Pt mine simbolistica Invierii are si o alta nuanta:Invingerea raului, intelegand prin asta ca raul nu poate sa triumfe la nesfarsit in fata lui Dumnezeu!

Toti cei manati de interese meschine,diabolice,toti care au dorit moartea sau au participat efectiv ca aceasta sa se intample au fost nepunticiosi in fata fortei ,a vointei nestavilite a lui Dumnezeu.
Cei rai nu-i pot face pe cei buni sa taca,sa dispara,sa-i ingroape;raul este neputincios,dezarmat in lupta cu oponentul sau.

Invierea este insasi triumful Binelui in lume!

[Patrie si Credinta]

Pradat-a iadul, Cel ce s-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune
fiindca a gustat din Trupul Lui. Si aceasta mai inainte intelegand-o,
Isaia a strigat: Iadul s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos: amaratu-
s-a ca s-a stricat.

S-a amarat ca a fost batjocorit; s-a amarat ca a fost omorat, s-a
amarat ca s-a surpat, s-a amarat ca a fost legat.

A prins un trup si de Dumnezeu a fost lovit.

A prins pamant si s-a intalnit cu cerul.

A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea.

Unde-ti este moarte, boldul?

Unde-ti este iadule, biruinta?

Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit.

Sculatu-s-a Hristos si au cazut diavolii.

Inviat-a Hristos si se bucura ingerii.

Inviat-a Hristos si viata stapaneste.

Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos
sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut.

Lui se cuvine slava si stapanire in vecii vecilor.

Sf. Ioan Gura de Aur

[CristianR]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Pradat-a iadul, Cel ce s-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune
fiindca a gustat din Trupul Lui. Si aceasta mai inainte intelegand-o,
Isaia a strigat: Iadul s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos: amaratu-
s-a ca s-a stricat.

S-a amarat ca a fost batjocorit; s-a amarat ca a fost omorat, s-a
amarat ca s-a surpat, s-a amarat ca a fost legat.

A prins un trup si de Dumnezeu a fost lovit.

A prins pamant si s-a intalnit cu cerul.

A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea.

Unde-ti este moarte, boldul?

Unde-ti este iadule, biruinta?

Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit.

Sculatu-s-a Hristos si au cazut diavolii.

Inviat-a Hristos si se bucura ingerii.

Inviat-a Hristos si viata stapaneste.

Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos
sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut.

Lui se cuvine slava si stapanire in vecii vecilor.

Sf. Ioan Gura de Aur

Astea sunt cuvintele după care scotoceam prin memorie, ca răspuns la mesajul anterior, și care au atâta putere, încât e greu să mai adaugi ceva.

[Lucian008]

Invierea nu exista fara Cruce, asa cum vorbind despre Dumnezeu, nu ar fi existat Crucea daca nu ar fi fost nadejdea Invierii.
Hristos a venit in lumea pentru ca lumea, omul, de bunavoie se despartise de Dumnezeu. Prin Legea cea Veche si prin timpul indelungat de meditatie de la caderea in pacat a protoparintilor pana la intruparea Mantuitorului omul trebuia sa ajunga la concluzia ca singur nu se poate indumnezei.
Hristos nu S-a intrupat doar pentru a ne invata care este calea spre mantuire. Hristos nu a venit ca un mare teoretician cu o invatatura superioara si atat. Hristos ni S-a dat ca exemplu. Un exemplu desavarsit. Si cum prin Legea cea veche pentru stergerea pacatelor existau jertfe, asa pentru stergerea pacatelor umanitatii, de la pacatul primordial pana la cel din urma pacat savarsit in lumea S-a jertfit Mielul lui Dumnezeu. Jertfa lui Hristos are atat un rol pedagogic si ne indica si noua calea de urmat, dar si un rol sacramental.
Totusi aceasta jertfa nu are semnificatia pe care i-o dau catolicii, aceea ca prin moartea pe cruce a lui Hristos i S-a dat satisfactie lui Dumnezeu pentru pacatele omenirii.
Firesc era ca Hristos, Dumnezeu sa nu moara. Dar asa cum moartea Sa a fost nefireasca, invierea era fireasca. Mai mult decat atat Invierea este simbolul nadejdii noastre in viata vesnica.

[Demetrius]

În prealabil postat de Lucian008

Totusi aceasta jertfa nu are semnificatia pe care i-o dau catolicii, aceea ca prin moartea pe cruce a lui Hristos i S-a dat satisfactie lui Dumnezeu pentru pacatele omenirii.

La catolici nu există așa ceva.


P.S. Apreciez restul mesajului.

[sophia]

Sunt multe intrebari pe care multi si le pun in mod firesc.
Una este sa stii teoretic niste lucruri si alta este cum le percepe fiecare in sufletul si mintea lui.
Stim din scripturi si de la Biserica simboluri si sensuri, dar cum intelegem noi in mod real si uman lucrurile este altceva.
Cei care au fost martorii evenimentelor in vremea aceea au avut si ei intrebari si nelamuriri si n-au inteles.
Iisus li s-a aratat apostolilor dupa Inviere, puteau sa-l atinga, au mancat cu el.
Noi astazi, dupa mii de ani nu putem decat sa acceptam tacit si sa incercam sa ne imaginam.
In diversele carti si predigi se dau mereu alte simboluri si explicatii.
In general eu cred ca una este sa stii credinta in teorie (cursul evenimentelor, simboluri, semnificatii) si alta este sa le si imaginezi si simti in tine.
Trairea aceea nu stiu cine si cum ti-o poate insufla si cum o poti invata.

Si eu imi pun intrebari si incerc sa vad niste lucruri dar se imbina mai multe lucruri si este greu. Este acea latura umana care intervine.
Noi ca oameni nu reusim sa vedem totusi latura cereasca a lui Iisus. Ne raportam totusi la latura sa umana.

Concret ma intreb si eu:

1. A suferit ca un om, i-a fost si frica tot ca un om. Si totusi latura sa cereasca cum a permis asta? Adica nu inteleg combinatia aceasta si cum de latura cereasca nu a acoperit-o pe cea umana. Avea puteri ceresti totusi.
A vindecat el insusi oameni, i-a sculat din morti. Nu putea sa moara asa ca orice om...latura cereasca a ramas cumva.

2. A inviat in trup si in spirit. S-a dus la cer si cu trupul, ceea ce contravine firii umane.
Sa inteleg ca atunci cand ne ducem la cer il vom vedea si in trup omenesc?

3. "...si celor din morminte viata daruindu-le." Adica ce trebuie sa ne imaginam? Ce fel de viata le-a dat mortilor? Numai sufletelor lor...trupurile nu se pastreaza. Nu se intorc la noi vii, asa cum s-a intors atunci Iisus la apostoli?

Cred ca aici ar trebui sa lucreze mai mult preotii cu noi. Sa ne invete cum sa intelegem lucrurile, cum sa le traim.

Imi place mesajul Yasminei, cam asa vad si eu. Dar apare intrebarea in cel fel a luat/sters pacatele oamenilor? Oamenii nu s-au schimbat totusi, pacate fac si acum. Raul nu a fost invins definitiv...

Da, le-a adus legea noua, i-a invatat Binele, dar de ce nu l-au preluat? De ce nu le-a vindecat firea umana incat sa nu mai revina la pacat?
Si ar mai fi intrebari...

Da stim ce inseamna Dumnezeu si Invierea lui Iisus, dar nu stim cum sa-l simtim, cum sa comunicam cu el. Unii ii percep mai degraba latura cereasca, il vad ca un simbol, altii ii percep mai mult latura umana si il vad in icoana ca intr-o poza, ca pe un om cu care discuta, care s-a nascut, a avut parinti, a mancat, a baut, a avut haine etc.
Acum 2000 de ani, oamenii l-au avut in fata lor ca om, au stat la masa cu el.

[CristianR]

În prealabil postat de sophia

Dar apare intrebarea in cel fel a luat/sters pacatele oamenilor? Oamenii nu s-au schimbat totusi, pacate fac si acum. Raul nu a fost invins definitiv...

Într-adevăr, întrebările sunt multe și, cu siguranță, nu doar tu ți le pui. Cred că merită să încercăm niște răspunsuri, poate ne vor fi nouă înșine de folos.

Păcatele omului de pretutindeni și dintotdeauna sunt purtate în ființa sa, cu trup și suflet. Adam când a păcătuit, neascultând, s-a rupt de harul lui Dumnezeu prin care era nemuritor și, ascultând de ispita diavolului, a devenit muritor. Trupul său a devenit coruptibil (a intrat moartea în el) din cauza păcatului. A început să se descompună, încet, încet, în cele din urmă murind.
Și la fel s-a întâmplat cu toată omenirea, pentru că moartea a intrat, prin el, în toți oamenii.

Hristos, întrupându-Se, a luat trupul nostru muritor și, unindu-l cu firea Sa dumnezeiască, l-a îndumnezeit, trecându-l prin jertfă și prin moarte, până la înviere.
În El este biruită moartea și păcatul.

Noi am rămas în continuare corupți (adică stricăcioși), capabili de a face păcate și muritori. Dar Vestea cea Bună este că ne-a dat și nouă posibilitatea să ne împărtășim de Viața Lui cea adevărată, netrecătoare, veșnică și deplină.

Pe aceasta o putem primi prin har, pe care îl primim în Biserică, îndeosebi prin sfintele taine. Acestea sunt mijloacele pe care ni le-a lăsat ca să ne îndumnezeim și noi, unindu-ne tainic (într-un mod imposibil de explicat) cu El.

Prin urmare, firea noastră umană nu este vindecată încă. Avem de lucrat și trebuie să creștem, să trecem de la chip (căci ne-a creat după chipul Său) la asemănare, cum spunea părintele Galeriu. Împărtășindu-ne de harul Lui, trebuie să devenim tot mai asemănători cu El. Este ceea ce au realizat sfinții. Și pe toți ne-a chemat Domnul să fim sfinți sau desăvârșiți, după cum a citat Alin, parcă pe alt topic.

Deci asta încercăm să facem, ăsta este rostul unei vieți trăite în ascultare de Biserică, pentru că ea ne învață, ne hrănește (cu hrană duhovnicească) și ne crește ca o mamă dumnezeiască.

Ar fi multe de spus, sper să încerce niște răspunsuri și alții. Și să mă corecteze, eventual.