Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[fallen]

Sincer, n-am nici cea mai vaga idee de ce ar fi plecat, asa inopinant, acel parinte tocmai in sf munte, tocmai acum inainte de Pasti (adica atunci). Era duhovnicul colegei mele si alor ei, il stiau de la Radu-Voda si mersesera dupa el la manastirea(de maici) unde slujea acum, scria si la o revista. Cat despre mine, intr-adevar, nu stiu cat as rezista la poarta manastirii, probabil m-as duce invartindu-ma drept la stim noi cine (ala de pe pustii). Nici atitudinea ta nu mi-e de mare ajutor, sa stii. Eram convinsa ca nu ma va mai convinge nimeni vreodata sa fac vreun avort si ai venit tu (cred ca impins de necuratul) zicand ca ba da, ma va convinge, si am inceput sa ma indoiesc de taria convingerii mele... Mai ales ca acum s-a intamplat sa se si imbolnaveasca, sa nu mai poata sa care, ori ar fi trebuit sa car io pana lepadam, ori m-ar fi convins el si ai lui sa pun capat sarcinii ca sa pot cara. Bine ca nu s-a intamplat, cred ca Dumnezeu a stiut ca nu era momentul...dar eu tot sunt terifiata de ce s-ar fi putut intampla... Cred ca este foarte nedrept sa fi nevoit sa alegi intre un sot/sotie, mai ales bolnav, si copilul ce urmeaza sa vina...cam cum era pe vremuri cand erau femeile in travaliu si sotii si medicii trebuiau sa aleaga pe cine salveaza si pe cine sacrifica...

[fallen]

Daca cineva dintr-o familie se imbolnaveste pe neasteptat de ceva acut, urgent, iar altcineva apropiat (sot/ie, fiu/fiica, frate, sora) se stie deja afectat de o tulburare psihica anxioasa sau depresiva, si ca sa nu intre in panica si sa poata suporta socul, isi ia medicatia prescrisa si se linisteste, poate mai mult decat e cazul si decat reusesc ceilalti membri ai familiei, ba poate chiar adoarme cand ceilalti vegheaza si se framanta de grija celui aflat in pericol, il pot acuza acestia din urma de nesimtire si egoism??? Ce facem cand la serviciu sau chiar acasa nu sunt de acord cu diagnosticul si medicatia prescrisa noua, nici chiar cu faptul ca am indraznit sa ne adresam unui specialist (fara consimtamantul sau "binecuvantarea" lor, eventual)? (adica cu alte cuvinte au impresia ca ne prefacem bolnavi ca sa ne sustragem de la indatoriri sau sa mascam lipsa de pregatire si profesionalism)

[anita]

În prealabil postat de fallen

Cred ca este foarte nedrept sa fi nevoit sa alegi intre un sot/sotie, mai ales bolnav, si copilul ce urmeaza sa vina...cam cum era pe vremuri cand erau femeile in travaliu si sotii si medicii trebuiau sa aleaga pe cine salveaza si pe cine sacrifica...

Inteleg ca in mod iluzoriu ar trebui sa alegi intre doua persoane in viata ,dar aici dai de inteles ca ai de ales intre prieten (iubit) si un suflet nevinovat care nu s-a nascut.Adica ce sa faci ?
Avortul este ceva obisnuit ,banal , o debarasare ?

[fallen]

În prealabil postat de anita

Inteleg ca in mod iluzoriu ar trebui sa alegi intre doua persoane in viata ,dar aici dai de inteles ca ai de ales intre prieten (iubit) si un suflet nevinovat care nu s-a nascut.Adica ce sa faci ?
Avortul este ceva obisnuit ,banal , o debarasare ?

Din pacate, pentru multi asa este (:. Chiar si pt mame care au deja unul sau mai mul?i copii, sus?in ca sunt nevoite sa renunte la sarcinile ulterioare pt a-i putea intretine cumtrebuie pe copiii deja existenti (deja nu mai sesizam din exterior cel putin nici urma de vinovatie). Iar cuplurile tinere care inca nu au copii sustin ca nu e momentul oportun pt ca nu i-ar putea oferi tot ce trebuie si mai bine "il mai amana"... Asta e gandirea lumii, cel putin. In unele cazuri, insa, rezulta traume fizice si psihice iremediabile, se pare, intimp ce alte persoane considera ca au facut exact ceea ce trebuia...(:

[CristianR]

Avem, tot mai mult, o lume după chipul și asemănarea noastră sau după voia noastră. Aroganța omului a ajuns până la a vrea să decidă el destinul lumii sau cel puțin al vieții personale. Și o face, pentru că poate, dar fără să se fi preocupat suficient până acum ca să sporească în asemănarea cu Dumnezeu. Și, prin urmare, deciziile omului nu se aseamănă cu ale lui Dumnezeu.

În timpuri în care omul nu avea atâtea posibilități de a alege și de a decide, nu-și punea prea mult problema în privința felului în care să-și proiecteze viața într-un mod convenabil. Când apărea un copil, unii se bucurau, alții nu, dar se supuneau, acceptau ceea ce le oferea Dumnezeu. Erau mai aproape de atitudinea Mariei, care a spus „Fie mie după cuvântul Tău”, de a-i spune „da” lui Dumnezeu.
Acum, refuzăm tocmai cele mai prețioase daruri ale lui Dumnezeu, socotind că nu acum este momentul sau că sunt prea multe. Dumnezeu ne in-comodoează.

[fallen]

În prealabil postat de anita

Inteleg ca in mod iluzoriu ar trebui sa alegi intre doua persoane in viata ,dar aici dai de inteles ca ai de ales intre prieten (iubit) si un suflet nevinovat care nu s-a nascut.Adica ce sa faci ?
Avortul este ceva obisnuit ,banal , o debarasare ?

Din pacate, pentru multi asa este (:. Chiar si pt mame care au deja unul sau mai mul?i copii, sus?in ca sunt nevoite sa renunte la sarcinile ulterioare pt a-i putea intretine cumtrebuie pe copiii deja existenti (deja nu mai sesizam din exterior cel putin nici urma de vinovatie). Iar cuplurile tinere care inca nu au copii sustin ca nu e momentul oportun pt ca nu i-ar putea oferi tot ce trebuie si mai bine "il mai amana"... Asta e gandirea lumii, cel putin. In unele cazuri, insa, rezulta traume fizice si psihice iremediabile, se pare, intimp ce alte persoane considera ca au facut exact ceea ce trebuia...(:

[fallen]

În prealabil postat de anita

Inteleg ca in mod iluzoriu ar trebui sa alegi intre doua persoane in viata ,dar aici dai de inteles ca ai de ales intre prieten (iubit) si un suflet nevinovat care nu s-a nascut.Adica ce sa faci ?
Avortul este ceva obisnuit ,banal , o debarasare ?

Din pacate, pentru multi asa este (:. Chiar si pt mame care au deja unul sau mai mul?i copii, sus?in ca sunt nevoite sa renunte la sarcinile ulterioare pt a-i putea intretine cumtrebuie pe copiii deja existenti (deja nu mai sesizam din exterior cel putin nici urma de vinovatie). Iar cuplurile tinere care inca nu au copii sustin ca nu e momentul oportun pt ca nu i-ar putea oferi tot ce trebuie si mai bine "il mai amana"... Asta e gandirea lumii, cel putin. In unele cazuri, insa, rezulta traume fizice si psihice iremediabile, se pare, intimp ce alte persoane considera ca au facut exact ceea ce trebuia...(:

[anita]

Sa lasam traumele si sa ne gandim ca totusi am pus capat unei vieti.
Un parinte spunea unor femei ca la fel de bine ar putea sa isi omoare copiii pe care i-au nascut ,e acelasi lucru.
Nu poti sa iti cladesti bunastarea pe o crima.
Oricum nasterea unui copil inseamna renuntare la mai multe ,dar noi suntem prea egoisti

[anita]

În prealabil postat de fallen

Asta e gandirea lumii, cel putin...(:

Ce ne pasa noua de gandirea lumii ?

[fallen]

În prealabil postat de anita

Ce ne pasa noua de gandirea lumii ?

Daca traiesti intr-o familie crestina, normal ca n-are de ce sa-ti pese de gandirea (restului) lumii. Daca insa toata familia face presiuni asupra ta sa accepti gandirea lor ca si normala, fireasca, e cam greu sa te opui.