GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

În prealabil postat de Florin-Ionut

În non-timpul divin, cînd Tatăl a propus ”să facem om”, Fiul era deja sus pe Cruce. Cel Care este Amin S-a supus smerit dorinței creatoare. În veșnicia Lui Dumnezeu, Crucea și suferințele devin și ele fără de sfîrșit. Nu de patimile fizice îl doare pe Domnul, ci din cauză că omul alege să se îndepărteze de El. Nu chinurile L-au îngrozit pe Hristos, ci faptul că în 6 ore a fost martor direct nevăzut la toate relele comise de toți oamenii. De mine, de tine, de oricine, orice grozăvenii abominabile am făcut. Dar cred că Duhul Sfînt suferă cel mai mult, pentru că El este Cel Care menține în existența EEEEEEEEE-TEEEEEEEEEERRRRR-NĂĂĂĂĂĂĂ atît oamenii păcătoși cît și pe demonii răzvrătiți.

Toate astea fac parte dintr-o taină pe care nici Îngerii nu cred c-o înțeleg pe deplin. Ce să mai zic de diavoli, căzuți din toate ierarhiile cerești, care nu au fost în stare să realizeze ce se întîmplă cu Iadul lor dacă Hristos e omorît pe Cruce.

As aduce in discutie faptul ca suferinta lui Hristos, atat cea fizica(secundara) cat si cea metafizica(povara pacatelor intregii omeniri), a avut loc in timp.